Cu cat ne preocupam mai mult de lumea noastra interioara, pe atat de mult devenim mai simpli. Ma minunez cand vad chiliile marilor duhovnici. Sunt dovada unei adevarate simplitati. Noi ne complicam viata, pentru ca traim mai mult in afara noastra.

Preocupare, da, pentru o ordine interioara insuflata de Duhul lui Hristos. (Altminteri exista tot felul de preocupari interioare, de pilda in psihanaliza...)
Ne complicam viata, da, si cred ca am inceput sa facem asta cand am incorporat nevoi straine. Ale altora, ale lumii. Cel mai trivial exemplu care imi vine in minte acum: nu aveam nevoie de nicotina dar dupa ce am dobandit scarboasa nevoie mi-am tocat 20 ani pe taramul unui duh strain. In ordinea interioara insuflata de Duhul nu exista elementul nicotina si nici multe altele.
Poate pur si simplu avem nevoie de putina (uneori mai multa) curatenie. Asa cum fac gospodinele, gospodarii. In gradina interioara sunt buruieni care vin din gradina altora, a altuia...
Da, traim prea mult in afara noastra, a gradinii noastre insamantate prin Botez de Domnul.

Toate cele bune! Domnul sa ne binecuvinteze!

Ne va caracteriza simplitatea doar atunci cand ne vom elibera din sclavia lucrurilor si grijilor ce ne inconjoara: "Toata grija cea lumeasca sa o lepadam".
Pentru grijile vietii,ale familiei, sa ne punem nadejdea in primul rand in Dumnezeu si asa, in tovarasie cu El va fi mai usor... mai simplu.
Abia atunci vom avea o existenta simpla, cand orice actiune, orice vorba sau gand am avea il raportam la Dumnezeu. Sa le facem asa incat sa fie spre slava si placerea lui. Doar asa putem fi simpli.

Si Diogene cinicul a fost simplu (la prima vedere...), nu? ... Nu avea rufe de spalat, nici obiecte multe in jurul lui care sa-i complice viata. Doar un butoi in care locuia si un rand de zdrente pe el. Dar nu despre aceasta simplitate este vorba in ortodoxie...

Simplitate
 

Simplitate e atunci cand nu dai sfaturi pe internet, ci privesti omul in adancul ochilor si ii zamabesti

...si sa inveti putina gramatica pentru a-ti fi mesajele intelese clar...

Cred ca doar sfintii au reusit sa fie simpli. Restul, toti, ne complicam existenta inutil...

frumos spuns, si totusi simplitatea sfintilor e cea care ne socheaza. Ne place sa ii admiram si sa vorbim frumos despre ei, dar daca ni s-ar cere sa o si punem in practica...ups!deja apele se tulbura.
Fara sa ne dam seama ca acest confort nu face decat sa ne subjuge, sa ne determine sa devenim dependenti de el. Asta in ceea ce priveste simplitatea spatiului de locuit, a vestimentatiei.
In ceea ce priveste si simplitatea sufletului, cea pe care ti-o da credinta.....aici sunt multe de spus. si totusi, daca observam atent copiii, observam ca la ei aceasta simplitate, sinonima partial cu curatia exista(si ce minunata e!)
sa incercam, asadar sa fim asemenea lor!

Omului care traieste cu adevarat in Hristos nu-i este deschisa decat calea simplitatii. O alta cale nu exista pentru el, pentru ca ar insemna indepartarea de Adevar, de Viata, de singura Cale. Ar reprezenta o piedica in a se asemana cu Dumnezeu, care este simplu, sau, mai bine spus, este Izvorul simplitatii.

Strasnic spus! Domnul sa te binecuvinteze, AMIN+

Parintele Paisie Aghioritul a vazut in lipsa simplitatii si in alipirea de lux cauza nelinistii de care sufera omul.

"Cu cat oamenii resping viata cea fireasca, simpla, si inainteaza spre lux, se mareste nelinistea omeneasca. Si cu cat inainteaza in politetea lumeasca, cu atat se pierde simplitatea, bucuria si zambetul firesc al omului."

"Trebuie sa ne simplificam viata, caci luxul il oboseste pe om. Sunt unii oameni care doresc continuu bunuri materiale. Alearga dupa aceea sa scoata mai multi bani si astfel isi inmultesc si mai mult nelinistea."