Asta aţi învăţat la cateheza comunisto-ortodoxistă ? Un exemplu, o sursă credibilă, ceva ?

Cam asa Melissa :)

Daca am fi... Cam citi sfinti ca sfintii apostoli s-au nascut in 2000 ani? Oare s-au mintuit mai multi oameni pe vremea inchizitiei, cind oamenii mergeau la biserica de frica sau acum, cind, liberi fiind, oamenilor nici nu le pasa de Dumnezeu! Inchizitia a fost ca un parinte sever care si-a obligat copiii sa invete. Si cred ca acei copii ai Bisericii Catolice care au respectat poruncile bisericii de frica, s-au mintuit; oare putem spune acelasi lucru despre oamenii de astazi? In mod "liber" au decis sa scoata icoanele din institutii publice, ca sa nu-i ofensam pe altii (in timp ce in aceleasi institutii troneaza calendare cu femei semidezbracate); in mod liber decid duminica sa mearga la ski sau cumparaturi, uitindu-L pe Dumnezeu. In mod liber si "uman" avorteaza pentru ca intretinerea unui copil ar costa cit o masina, iar ei prefera sa-si schimbe masina! SI cite altele. In aceasta "libertate" invatam ca e normal sa fii homosexual, ca e obligatoriu sa avortezi daca nu exista resurse financiare pentru intretinerea "decenta" a copilului, ca e normal sa divortezi, ca e normal sa mai ai cite o mica aventura, ca doar oameni sintem, ca e obligatoriu concubinajul pentru a intelege ce inseamna viata de cuplu..

Aceasta asa zisa libertate este de fapt o dependenta de diavol.

Vi se pare că Hristos a venit să aducă frica, sau dragostea? Chiar credeţi că respectarea credinţei de frica morţii sau a torturilor poate mântui pe cineva? E adevărat că Înţeleptul spune că începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu. Totuşi, nu frica de oameni. Iar frica de Dumnezeu este un alt fel de frică, şi anume frica de a nu-I pierde iubirea. Cel puţin în modul ăsta o înţelegem după venirea Mântuitorului, care ne-a dezvăluit adevărata faţă a lui Dumnezeu.

Apăraţi-vă convingerile proprii! Nu vă solidarizaţi cu orice opinie, doar pentru că ea vine din partea unui catolic. Oricine socoteşte că arderea pe rug, indiferent a cui, e un lucru bineplăcut lui Dumnezeu se situează de partea vrăjmaşului Domnului iubirii şi se face părtaş cu cei care o pun în practică.

Eu nu sint de acord cu excesele inchizitiei si am fost bucuroasa cind papa Iona Paul al II-lea si-a cerut iertare pentru greselile facute de crestinii catolici de-a lungul timpului. Asta nu inseamna ca voi spune ca Inchizitia a fost in totalitate gresita.

Nu îmi este clar ce se înţelege prin ceea ce se numeşte atât de eufemistic „excese”. Vă referiţi la ucideri în masă?
Şi ce anume nu intră în categoria excese? Arderile pe rug individuale? Când Papa şi-a cerut iertare pentru aceste „greşeli”, a specificat mai exact la ce anume se referă?

Pe de altă parte, problema pusă în deschiderea topicului nu este atât a Inchiziţiei de altădată, ci a nostalgiei după ea, a dorinţei de a o reactualiza.

Cind papa s-a referit la greseli s-a adresat si dumneavoastra, individual. Si-a cerut iertare pentru tot ceea ce dumneavoastra, N.Priceputu, considerati greseala, oricare ar fi ea, mare sau mica. Iar in masura in care dumneavoastra veti fi capabil sa iertati greselile in aceiasi masura va ierta si Tatal Ceresc greselile dumneavoastra personale, asa cum va rugati in "Tatal nostru".

Eu personal sint nostalgica dupa Inchizitie sau mai bine zis dupa o institutue care sa aduca valorile Lui Dumnezeu in viata omului de fiecare zi; o Inchizitie care sa readuca cele 10 porunci ca piatra de temelie pentru viata oricarui om, nu dupa o inchizitie care sa ma arda pe rug pentru ca intr-o duminica nu am ajuns la biserica! Iar Inchizitia a avut o existenta de vreo 400 ani. Nu in toti cei 400 ani Inchizitia a ars pe rug eretici.

Nu se pune problema iertării. Nu m-am apucat să judec şi să acuz faptele Inchiziţiei. Însă iată că dv. spuneţi că Papa şi-a cerut iertare pentru toate greşelile, inclusiv pentru cele pe care le consider eu greşeli. Problema este că nu toţi socotim ca fiind greşeli aceleaşi fapte, unii ajungând să justifice uciderile şi torturile, pe care eu le consider nu doar greşeli, ci crime. Prin urmare, e important să înţelegem care sunt faptele Inchiziţiei reprobabile din punctul de vedere al Bisericii Catolice de azi. Întrucât, dacă ele nu includ şi arderile pe rug, credincioşii catolici vor putea considera că au fost fapte meritorii şi, prin urmare, repetabile şi azi.

Să le aducă în ce fel? Tot prin metodele Inchiziţiei? Ucigând şi torturând?

Stimata doamna, magistral exprimat! Doar sfintii ar fi putut s-o spuna mai bine! Va multumesc!

Pai Din cite am citit eu -fapte care nu au fost infirmate este ca inchizitia se baza pe dogma nu pe revelatie -care nu este chiar acelasi lucru- dar mai ales ca ea este vinovta nu doar de singere propriilor calugari care fiind sfinti erau trimisi de Dumnezeu ca si proorocii din vechime sa mearga in fata sinoadelor sa le comunice in ce fel sa corecteze dogmele si sistemul insa papa si au lui inchizitori evident ca nu au luat decit ca ofensa "prostiile acestor sfintisori"- ofensa de neiertat si ca urmare ii torturau pina la moarte sau doar ii ologeau.
Apoi in istorie se cunoaste prigonirea tuturor celor care indrazneu sa aibe libertate religioasa ( un oras intreg a fost maturat pentru ca nu se supuneau bisericii)-libertate de constiinta sau celor care cereau mai multa cunoastere decit li se oferea -in conditiile in care detinerea Bibliei de catre mireni era interzisa si pedepsita. De aici si motivele intemeiate ale celor care simtind si cunoscind mai bine ca noi atmosfera totalitara a acelei perioade au decis sa se desprinda de papalitate. Adica protestantismul - cuvint care sugereaza un protest si nu o lauda.
Abia in 1910 prin revelatii personale dar si prin calugari mesageri insotite de amenintari cu blestem greu divin Dumnezeu a reusit sa-l convinga pe papa acelei vremi sa stopeze criminalitatea Inchizitiei.

Inchizitia nu statea sa urmareasca pe fiecare in toate amanuntele ca sa stie Biblia ci mai degraba ca sa nu o stie asa incit sa i se picure doar ce voia dictatura religioasa fara ca sa aibe prea multe efecte adverse deranjante pt ea.

Nu spun ca astazi societatea este roza avind in vedere ca traim vremurile de dinainte de curatenia generala insa nici cealalta extrema nu este o solutie ci doar o iluzie.

Solutia este o cale de mijloc in care conducerea sinodala sa nu o detina cei care sint aproape mireni ci cei mai mari sfinti si teologi ai vremii care astazi se ascund in pustie prin manastiri sau comisii teologice in subordinea celor care decid tot cum vor ei si exclud tot pe cine vor ei iar revelatiile si adevarurile grele sint inca tanuite. Degeaba sint detinute, degeba este adevarul detinut daca nu este si promovat -fiind tainuit. Insa trebuie curaj.
La acest curaj se referea Fecioara cind prin revelatie a indemnat papaliatea sa promoveze devarul detinut de ea -adevar si dogma tainuita prin care sa unifice lumea religioasa ca sa se faca pace in intreaga lume.
insa dezvaluirea acestor adevaruri ar fi totodta echivalente cu formula oameni buni pina acum v-am pacalit ca nu v-am spus tot ce stiam /insa la o adica ce este mai rusinos..sa te corectezi sau sa persisti in greseala?
Sa te faci de rusine in opinia publica sau in ochii lui Dumnezeu?
Probabil acele adevaruri prin promovrea lor cer ca atitudinea sa fie schimbata catre una de infratire reala si nu doar una declarativa si pe jumatate ostila.
Oricum adevarul va iesi la lumina atunci cind minciuna va ajunge la capatul drumului.
Am intrat si pe forumul catolic si am pus in discutie diferite chestiuni deranjante in urechile unora insa in afara de gratulatii si suspendarea contului nimeni nu a putut sa imi raspunda prin dialog si demonstratii pertinente.
Probabil daca eram catolic sau eram in vremea inchizitiei eram demult anatemizat, apostaziat si torturat.

Probabil Iisus a dorit sa fim o comunitate frateasca nu un imperiu militarizat plin de tensiuni interne care au tot expandat in afara spargind unitatea initiala.
Probabil nu la Petru (lasat doar ca patriarh) s-a referit Iisus cind a spus ca va construi o biserica de neinvins. Nici la taria pumnului. Ci la taria unui caracter onest si plin de respect. La taria sfinteniei care la fel de bine poate fi intruchipata de personalitatea care va fi ultimul papa din istorie, acel "Petrus Romanus" din lista de 112 din profetia sfintului Malachy.