|
Cine era acel batran pe care-l vedea in locul atacatorului? Constiinta lui? El insusi la batranete ?
|
Mi-a placut aceasta marturie. E de luat in seama:
"Un martir este adesea o personalitate aparent banala; el nu este neaparat un ascet, un mistic. Credinta sa este insa mare. In loc sa se revolte și sa fie cuprins de disperare, in clipe de mare durere, el se lasa cu o incredere absoluta in mainile lui Hristos. In aceste momente, identificandu-se intrucatva cu El, martirul este cuprins de pacea Invierii". |
Prin lucrarea Duhului Sfant vom avea curajul marturisirii lui Hristos, chiar de vom fi amenintati cu moartea.
Poate sa-si dea viata pentru Hristos doar cel ce traieste pentru El. Daca suntem instrainati de Dumnezeu, nu vom avea niciodata curajul sacrificiului, ci vom ramane fricosi, fiinte tremuratoare. |
Citat:
Dimensiunea avionului se pare ca nu i-a impiedicat nici pe piloti sa-l piloteze, nu vad de ce ar fi trebuit sa fie dimensiunea un obstacol in preluarea avionului. In caz ca nu stii, pilotii se uita atat pe geam cat si pe aparatele de bord. Iarasi nu vad de ce ar fi fost mai handicapati teroristii fata de piloti, de ce ar fi fost aceleasi conditii un impediment pentru unii si nu pentru ceilalti. Tu compari situatia actuala si actualele reglementari cu cele de atunci. WTC au mai fost supuse unor atacuri in trecut, cladirile au fost facute la limita rezistentei pentru sustinere, nu pentru cazului impactului cu un proiectil de peste 100 de tone care ulterior a ridicat temperatura în din zona de rezistenta maxima in zona de slabire structurala fatala. |
Citat:
Doamne-ajuta! |
Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!
Ți-aș putea răspunde, fără să clipesc, NU! Nu sunt pregătit să mor pentru Hristos! Și asta o spun chiar fără să am vreo armă îndreptată spre mine. Trist, dar adevărat! E greu să vorbești despre Hristos cu burta plină. Filmulețul pe care l-ai postat este pur artistic, așa cum și noi suntem, de altfel, "artistici" când vine vorba despre religia în care am fost botezați. Asta o spun având convingerea nestrămutată că cine vorbește declarativ, niciodată nu simte ceea ce spune. Mă gândeam că toți membrii acestui forum, care ne contrăm mai de fiecare dată atât de "creștinește", suntem cei care ne permitem să avem internet acasă (nu mă refer la valoarea în sine a unui abonament ci la inutilitatea de multe ori a unuia) și să pierdem timpul filosofând despre Dumnezeu în toate cele trei ipostasuri, în vreme ce multe suflete doar de El știute trăiesc o viață pe care nimeni dintre noi nu ar putea-o suporta. Nu plâng fals pe umerii acestora, dar îi pomenesc la fiecare Sfântă Liturghie în cadrul Proscomidiei. Oare ce ar răspunde unul dintre aceștia (din "crăpăturile pământului")? Sigur ar găsi alte răspunsuri, pentru că ei nu mai trăiesc pentru sine, ci pentru Hristos. Noi NU! Mai putem spera, cel mult, la o trezire în ultima clipă, asemenea tâlharului de pe cruce.
Și, totuși, de credem că Hristos lucrează prin oameni, de ce nu ar fi posibil ca ORICINE dintre noi să poată muri pentru El? Martiriul nu este legat doar de consecvența în credință și în fapte bune, ci și de lucrarea lui Dumnezeu în noi și de ipostaza noastră morală atunci când suntem puși în fața unei asemenea alegeri. E foarte mult pentru noi să vorbim DESPRE Dumnezeu, când de fapt ar trebui să vorbim mai mult CU El prin rugăciune. VĂ ROG DIN SUFLET, UITAȚI-VĂ ACEST FILM: http://www.youtube.com/watch?v=pAFb3BHt1M0 , apoi haideți să vorbim și despre condiția noastră sufletească! Cu respect, Constantin |
Citat:
Dincolo de faptul ca este un filmulet artistic, pe mine chiar m-au impresionat ambele personaje. Ambele vaduvite de viata dar in cautarea ei... Filmuletul te face sa te pui in pielea personajelor si nu poti sa nu recunosti ca si tu ai fost la un moment dat in viata exact ca si ei. Dar cel mai tare m-a impresionat explicatia ,,agresorului": Daca erai gata sa mori pentru El, atunci erai gata sa imi spui despre El! |
Citat:
Intr-adevar,cladirile s-au autodizolvat ca intr-o implozie controlata! |
Citat:
Pentru așa un copil curajos ca noul Evghenie, merită să-i pun o melodie frumoasă... căci în inima lui a avut ecou, a găsit pământ bun și a adus roadă multă... Eu sigur m-aș fi lepădat de groază de mii de ori, trebuie să recunosc că sunt slab în credință, și îl mai și pismuiesc mirându-mă cum de a putut să accepte martiriul un copil, dar bine că mai există pe lume și frați adevărați ai Domnului care cred fără umbră de tăgadă până la capătul drumului, că de ispiscariothoți m-am cam lămurit... Dar viața lui deabea acum începe... abea acum... viața în Domnul că moartea în Domnul a plinit-o. Ferice de cei ce mor în Domnul. Deci vezi că se poate? V-am zis că unii știu să dea răspunsul cel bun... și să-l ție până la sfârșit... ferice de el... acum ne plânge el pe noi, pe mine, pe unii... |
Citat:
Faptul ca exasta un cadru metalic central SLABIT de temperaturile ridicate de acolo (nu e nevoie sa fie topit metalul ca sa cedeze structural) si acesta a dus la prabusirea consecutiva a etajelor presand aerul de sub, deci creand presiuni si pe geamurile exterioare nu iti spune nimic, asa-i? Ia spune, ca sa indoi un bat de plastic trebuie sa-l topesti de tot sau e suficient sa il incalzesti suficient si sa aplici forta asupra lui? E la fel si cu otelul din cladiri, numai ca-s alte temperaturi si alte forte. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 15:40:16. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.