Era vorba de crestini ortodocsi care nu merg la Biserica, nu de alte confesiuni.
De exemplu, in dreptul numelui varului meu, care are o boala incurabila, scriem "grav bolnav" si nu am fost opriti niciodata de la a scrie asa.
Cel putin aici, dupa insiruirea numelor, se scrie dedesubt "Se roaga Bunului Dumnezeu..." nu ptr bani sau sa ia foc dusmanul, ci pentru rabdare, iertare de pacate, sanatate sau mai stiu eu ce.

Uneori oamenii pun şi motivul, odată mama a auzit "pentru lăsare de yoga".

Nu ştiu cum ar reacţiona, dar mă gândesc să încerc.

Testează-i mai întâi ascultarea. Întreab-o dacă ar da sau nu ascultare de o regulă a Bisericii(pe care o găseşte din întâmplare) care necesită ca ea să se schimbe. Şi apoi să te bazezi pe acest răspuns.

I-am spus odată, într-un context, că-i păcat ca soţii să se unească în post şi de sărbători şi a părut receptivă.

Bine.
Uite, la Manastire la Sihastria, era, cred ca mai este inca, un calugar care primea pomelnicele. A solicitat la toti care aveau pomelnice sa nu treaca pe cei care traiesc in pacat (necununati) pe acelasi pomelnic cu restul familiei, ci separat, ca nu se citesc la aceiasi slujba.
Lua fiecare pomelnic in parte, il citea in fata celor care il dadeau, intreba cine sunt cei scrisi, iar daca erau cereri gen "sa castig la loto", "sa moara dusmanii, sau tanti cutare", nu primea pomelnicul si punea sa scrie altul.

Sigur că acelea nu se citesc, cu "să moară duşmanii mei" etc. Parcă mi-a spus mama, că eu n-am prea fost când se citesc pomelnice, că dacă era scris ceva de genul acesta, citea doar numele. Parcă aşa, sper să nu se fi amestecat ceva în capul meu şi să nu fi fost aşa.

Odată, la o biserica la care am fost eu, tare mâhnit a fost preotul săracul când a găsit pe pomelnic „Cutare, să-i crească unghiile până la pământ”. Ne-a semnalat această abatere cu o tristeţe în voce la sfârşitul slujbei.

Oamenii... ce să le faci, tot există cineva care să scrie lucruri trăznite.

Voiam sa scot in evidenta ca nu reprezinta "mersul la biserica" conditie pentru a trece sau nu o persoana in pomelnic.
Eu nu am auzit asa ceva la nici un preot, dar am sa intreb.

Da Colaps, am auzit si eu fel si fel de cereri ciudate.
Da si dojana calugarului era satisfacatoare si pe masura... (sunt rautacioasa la faza asta)

Pomelnicul a fost si a ramas mereu destul de controversat. Pana si slujitorii bisericii nu par a se pune de acord in acest sens. In principiu pe pomelnic nu se pun cei nebotezati, apartinatorii unor secte sau sinucigasii. Dar cu totii stim ca daca adaugam "tot neamul" sau "binefacatorii", se intelege ca acolo sunt cuprinsi cu totii. Am vazut pareri pozitive chiar la TV TRINITAS, unde se sustinea clar parerea ca tocmai cei rataciti au nevoie sa fie pusi la rugaciuni si se dadea exemple cum, dupa multa staruninta, cei care pareau fara scapare, s-au intors la dreapta credinta. Pentru fiecare dintre cei rataciti, e nevoie de ajutor din partea celorlalti. Abandonarea lor dupa principiile "nu astazi ca e sambata, nu ea ca e desfranata" fara nici o indoiala nu ne deosebim cu nimic de cei cu credinta fara fapte. Cine crede ca Dumnezeu il pedepseste fiindca a pus pe pomelnic un suflet ratacit (si nu ma refer la cei care si-au abandonat credinta, din mandrie) sau un om de alt neam dar care ne-a salvat viata noua sau celor dragi noua (samarinean, cananean) se confrunta cu o stare de confuzie fata de Iubirea lui Dumnezeu si de egoism in dragostea lui.
Daca v-as arata cum, undeva in lume, intr-un tinut himalayan, exista oameni care nu se imbolnavesc niciodata, procreaza la 80 de ani, traiesc cate 120-140 de ani si mor in general din cauze accidentale, nu au legi, tribunale, judecatori, politie, nu au garduri, nu se cearta niciodata intre ei si care nu sunt ortodocsi, nu stiu ce motiv ne-ar mai indreptati pe noi sa credem ca, in fata lui Dumnezeu, suntem mai bine-placuti. Toata lumea asta e plina de boli incurabile care sunt de fapt pedepse pentru propriile pacate. Toata lumea asta are legi stricte si arme pentru ca legile sa nu fie incalcate. Dar Dumnezeu are o singura lege: "Iubeste-ti aproapele". Eu cred ca si Sfintii Parinti mai gresesc uneori. Sau mai degraba noi gresim fiindca nu stim sa interpretam sfaturile lor si rastalmacim orice cuvant dupa cum ni se pare noua ca il intelegem. Dragostea are un singur sens: in sus. Daca ne rugam pentru binele aproapelui, preotul nu are dreptul sa se opuna, iar daca o face, este stapanit de slabiciune mai mult decat de credinta.