Ai dreptate LapetiteMOc.....falsa smerenie...este peste tot...Nu vezi ades si in biserici? Vin incarcate cu blanuri si bijuterii femeile....si stau de vorba intre ele cu tupeu in timpul slujbei si daca le bati pe umar ...te sfasie din priviri, sau cum a patit un cunoscut deunazi, i s-a replicat de o dansa ca este cuscra preotului asa ca....Sa ne ierte bunul Dumnezeu !

Topicul acesta mi-a amintit de un mesaj mai vechi al fratelui Zaharia, al carui punct de vedere l-am citat mai sus. Intr-un fel sau altul, aproape fiecare dintre noi avem niste pareri fixe la care nu renuntam sub nici o forma. Pana la urma poate ca nu acesta este pacatul cel mai mare, ci incercarea de intimidare, de defaimare, de umilire a celui care are o alta parere decat a noastra.
Parerea mea este ca demnitatea nu se confunda cu acea mandrie perfida si aroganta, ci cu intelepciunea omului retinut, de a nu ceda in fata aparentelor inselatoare. Cati dintre sfintii martiri n-au murit cu demnitate? Sau cati dintre cei inchisi prin inchisorile comuniste n-au cedat torturilor si nu si-au incalcat demnitatea de OM, divulgandu-si fratii de suferinta, preotii si neamul... Demnitatea de OM, nu poate fi confundata cu mandria si e pacat ca cineva poate aduce argumente psaltice in apararea acestei teorii. Umilinta de multe ori are forma de linguseala, fie ea religioasa sau nu. Ascultati-va sufletul, fara ura si fara partinire si amintiti-va ca in viata, cele mai periculoase persoane le-ati descoperit pe acelea care par umile si cu vorba mieroasa.

Foarte corect! Eu ma feresc de ele ca de acid sulfuric...

. . . Mare PACAT , cand vorbim dupa mintea noastra pacatoasa , fara a ne documenta din Invataturile Sfintilor Parinti ! Vorbim doar de dragul vorbei si a unei "demnitati " de mult apuse , odata cu caderea omului in Pacat .Viata in pacat este nedemna pentru aceasta distruge insasi persoana umana si dauneaza semenilor , precum si lumii inconjuratoare . Pacatul distorsioneaza ierarhia relatiilor din natura umana . Astfel , in loc ca duhul sa domine corpul , se supune prin pacat acestuia . Care "demnitate " ? A cui ? . . . Sfantul Ioan Gura de Aur indica acest lucru si spune : << Noi am rasturnat ordinea si atat de puternic a devenit raul incat silim sufletul sa urmeze dorintelor carnii >> ( Vezi in Omilia a 12-a . . . citeste ! ! ! ) Care demnitate ? ? ? A Cui ? . . . Viata dupa legile trupului este potrivnica poruncilor lui Dumnezeu si nu corespund fundamentelor morale puse de Acesta in firea umana . Care "Demnitate " ? ? ? Omul aflat sub influenta pacatului actioneaza in relatiile sale cu alti oameni ca EGOIST , adica avand grija doar sa-si satisfaca proprile necesitati in detrimentul semenilor sai . Care " Demnitate " ? ? ? Sfantul Grigorie de Nyssa in multe scrieri ale sale face referire directa sau indirecata la aceasta FALSA DEMNITATE ! ! ! In sfarsit , voi mai reveni , si sper sa o faca si zaharia cat de curand , pentru a demonta acest fals mit al "demnitatii umane " !

Adica sa nu existe demnitate umana? Din cea lipsita de orgolii si mandrie? Poi cum sa nu existe demnitate umana....ca daca n-ar exista am fi aidoma(si unii chiar sunt) salbaticiunilor junglei...Dignitas dignitatis....vrednicie...Sa nu fie omul demn, adica vrednic? Ma indoiesc, sincer....

Cine a spus asta? E deosebit de interesant. Este vorba despre aruncarea mastii de care am pomenit mai devreme. Asta este de fapt smerenia oare? (sau macar o parte din ea) Aruncarea mastii?

Doamne-ajuta, de-ar fi asta, sunt pe drumul cel bun :)

Eu as numi aceasta atitudine din partea ta...ca fiind de fapt nesiguranta de sine, ceea ce evident poate atrage implicit si lipsa de respect din partea celorlalti...daca nici nu ii lasi practic sa mai vada si alte trasaturi ale caracterului tau.

pt Pippo
 

Cum e cu demnitatea asta? Iar imi scapa ceva?

Da, aruncarea mastii e prima faza. A doua e aruncarea mandriei. Si ultima e aruncarea egocentrismului, adica dorinta de-a te centra pe tine insuti. Trebuie sa fii centrat in Hristos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Scuze ca o sa dau si eu un raspuns, desi intrebarea e adresata altcuiva. Cred ca demnitatea poate fi inteleasa in doua moduri: 1. lumesc si atunci demnitate = mandrie si
2. duhovnicesc si atunci demnitate inseamna nerenuntare la Hristos chiar cu pretul vietii, cu alte cuvinte demnitate crestina = jertfa de sine.
Har, smerenie si jertfa de sine.