În prealabil postat de Sebastian.Seby (Post 322490)

Poate ca destinul meu a fost scris deja cu mult timp inainte si eu nu mai pot face nimic ca sa il schimb...am sa va povestesc un vis pe care l-am avut cand eram mic...
Aveam vreo 5-6 ani pe atunci si si am visat ca eram in oras cu tata...trebuia sa merg urgent la baie si ma duce tata la o toaleta in autogara.el ma asteapta afara,eu intru si ghici pe cine vad...cineva statea acolo si ma chema sa merg cu el...eu am iesit tipand speriat si spunand ca diavolul vrea sa ma ia cu el...lucrul cel mai ciudat e ca nu arata asa cum ni-l imaginam noi,cu coarne si coada,era pur si simplu un om,imbracat in negru si cu o palarie pe cap...
In ultimul timp m-am gandit mult la visul ala,si ma intreb daca nu cumva am fost ales cu mult inainte sa imi dau seama ca sa fac tot ceea ce am facut...voi ce parere aveti???

În prealabil postat de Sebastian.Seby (Post 322194)

Peste 3 saptamani implinesc 27 de ani...si stau si ma gandesc cum de am reusit sa rezist atat de mult intr-o lume atat de cruda si plina de durere???
De mic am fost un copil cuminte,imi ascultam parintii,invatam bine la scoala si credeam in Dumnezeu(mergeam la biserica aproape in fiecare duminica).Dar cu timpul,dupa ce am crescut ceva s-a schimbat in mine...Poate din cauza parintilor care au fost prea duri cu mine(am fost 3 frati acasa,eu eram cel mai mare si poate cam neglijat din cauza asta) sau poate din cauza persoanelor care ma inconjurau am inceput sa devin rau in adevaratul sens al cuvantului...la 21 de ani am plecat in Italia,la Roma...aveam doar 100 de euro in buzunar,nu stiam italiana,nu cunosteam pe nimeni,nu aveam o casa si nu aveam un loc de munca...am fost nevoit sa dorm pe afara si sa mananc la caritas...atunci a fost pentru prima data cand mi-am dat seama cat de grea poate fi viata si cat de rai pot fi oamenii...erau multi in situatia mea si imi spuneam ca nu poate fi chiar atat de rau daca ei rezista,insa eu nu eram la fel ca ei...am incercat sa imi gasesc ceva de munca si mi-am inchirait o camera sa am unde sta.dar imi era foarte greu sa ma descurc singur si la un moment dat am intrat in depresie si am incercat sa ma sinucid de mai multe ori...cel mai aproape am fost cand am luat cateva cutii de pastile cu o sticla de vin,si ca sa fiu sigur am dat drumul si la o butelie cu gaz in camera la mine...insa nu am reusit si de atunci am luat-o pe alta cale.am facut tot ceea ce a fost necesar sa ma ridic...cineva mi-a spus ca cel mai usor mod de a face bani era sa devii un gigolo si e ceea ce am facut...am inceput sa ma culc cu femei si cu barbati si nu mi-a placut neaparat acest lucrul,insa imi placea luxul si avand tot ce vroiam am devenit un egoist,arogant si narcisist caruia nu ii mai pasa de nimeni...m-am certat cu ai mei si nu am mai vorbit cu ei pt doi ani.la un moment dat unul din clientii mei ma ajutase sa imi gasesc un loc de munca bun si am incetat sa mai practic prostitutia...am economisit ceva bani si m-am intors in romania anul trecut in august,prima data dupa 5 ani...
Acum am un apartament inchiriat in Suceva,in care stau cu sora mea.insa aici nu imi place deloc,m-am izolat complet de lume si nu mai ies cate 2-3 saptamani din casa,am tot ceea ce si-ar putea dori cineva insa nu sunt fericit...singuratatea este cea mai buna prietena am mea.imi petrec timpul citind o carte interesanta sau uitandu-ma la un film bun.nu am o iubita si nici nu am nevoie,cand imi trebuie o femeie gasesc pe net si pt 2-300 ron sta cu mine o noapte.insa ma simt foarte trist,nu am nici un chef sa vad pe nimeni si ma intreb ce imi mai poate rezerva destinul de acum inainte??a trecut foarte mult timp de cand mi-am pierdut credinta in Dumnezeu,insa cateodata parca as vrea sa mai pot crede din nou...cred ca in inima mea a mai ramas ascunsa o farama de bunatate care incerca sa iasa la suprafata,dar nu stiu daca va avea putere sa o faca.Acum cateva zile ma uitam la un film,e vorba despre ''The pursuit of happyness'' si aproape mi-au dat lacrimile si nu mi se intampla de foarte mult timp asa ceva.impresionant filmul,vi-l recomand la toti cei care sunteti amatori de filme de calitate.
Cred ca viata nu mai are nimic de oferit pentru unul ca mine...in 27 de ani ai mei am vazut mai multe decat vor vedea unii in toata viata lor,am facut multe greseli insa nu imi pare rau de nimic...sunt pregatit sa mor si cred ca asta se va intampla in curand...nu ma sperie asta,din contra sunt atras de necunoscutul de dincolo.o statistica spunea ca in in fiecare secunda moare 1,5 oameni;deci nu voi fi singur acolo si chiar as vrea sa vad cum e.si este un proverb care spune ca ''viata celui care se teme de moarte e tot un fel de moarte''.dar inainte de asta as vrea sa fac si un lucru bun,dupa tot raul pe care l-am facut...daca aveti vreo idee sa stiti ca sunt binevenite.eu as vrea sa ma inscriu ca voluntar pe undeva,mi-ar placea dar nu cred ca e pentru mine lucrul asta.

Asta e povestea vietii mele si daca nu v-ati plictisit de citit pana aici inseamna ca aveti multa rabdare!!!

Daca am facut vreo eroare gramaticala va rog sa ma scuzati...Asta a fost tot.

În prealabil postat de Sebastian.Seby (Post 322525)

Mie mi se pare mai interesant modul cum unele persoane intra pe un forum si se apuca de comentat unele discutii despre care nu au nici o legatura.daca nu ai de spus nimic care sa fie folositor pentru ceilalti ar fi mai bine sa iti pastrezi parerile personale pentru tine,asta ar fi un lucru mult mai util unei comunitati,fie ea si virtuala...
As putea incepe sa te injur cum fac altii cu cei ca tine care se prezinta asa cu o atitudine de superioritate si dau verdicte despre cei care nu ii cunosc,stiinduse in siguranta in spatele unui monitor,insa eu nu imi permit sa ma cobor la asa un nivel de imbecilitate...

În prealabil postat de Melissa (Post 322496)

( nu inteleg cum de nu ai murit beat de alcool si pastile si gazat????) :