| camy_d |
31.12.2010 15:45:07 |
Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
(Post 318052)
Tinere surescitat, numără până la 10, bea un pahar de apă și apoi gândește logic: cine s-a "lepădat de Satana"? Neoprotestantul care s-a pocăit și s-a botezat în cunoștință de cauză, ori bebelușul ortodox inconștient de băița din cristelniță? Tare mi-e teamă că doar nașul tău s-a lepădat de Satana...
|
Cum ți s-ar părea dacă o mamă după ce naște un copil îl abandonează, ca apoi când va crește mare să aleagă dacă vrea cu mama lui sau cu o altă mamă? Mama poate se mai gândește și că dacă își va crește copilul poate va avea parte de certuri și nu va cunoaște bucuria de a-și regăsi mama. Dar până va deveni copilul conștient, se va alege praful de el, ba poate chiar își va urî mama pentru că l-a abandonat.
Așa și cu botezul, de mic copil ai nevoie să te dezvolți și sufletește, însă fiindcă nu s-a născut nimeni învățat, are nevoie de Dumnezeu să-i călăuzească pașii, iar ca să se nască în El trebuie să se boteze. Altfel va deveni orfan de Dumnezeu. Până se botează, va fi o țintă mai ușoară a dracilor și nu știi când pun mâna pe el și-L va abandona pe Dumnezeu. Dacă ajunge să se boteze, va putea trăi această bucurie, dar ca și bucuria de a-ți regăsi mama, mai bine era dacă era cu Dumnezeu de la început. Până la botez are timp și păcatul să prindă rădăcini și cu cât mai târziu, cu atât mai greu de scos, un pomișor îl mai scoți, dar pentru un copac foarte greu.
Sau mai e și posibilitatea ca, Doamne ferește, copilul să moară devreme și să rămână nebotezat, fapt pentru care nu va intra în rai. |
