Maria, daca acceptam termenul de infailibil, il raportam la Biserica si nu la o persoana din ea.

In definitia Conciliului I din Vatican, de la 1870, se spune : "Invatam si declaram ca definitie de credinta revelata de Dumnezeu, ca atunci cand pontificele roman vorbeste de la catedra (ex cathedra), adica atunci cand, indeplinind slujirea sa ca pastor si invatator al tuturor crestinilor, in baza puterii sale apostolice, defineste invatatura relativa la credinta si morala, toata Biserica trebuie sa considere ca el prin puterea dumnezeiasca, incredintata lui in persoana lui Petru, poseda acea infailibilitate pe care dumnezeiescul Mantuitor a binevoit sa o dea Bisericii Sale pentru definirea invataturii referitoare la credinta si morala si ca de aceea aceste definitii ale pontificelui roman sunt neschimbabile prin sine, nu prin consimtamantul Bisericii".

Ceea ce deranjeaza e faptul ca nu se spune ca papa are infailibilitate in decizii menite sa pastreze revelatia, ci in orice fel de decizii referitoare la credinta si morala. Aceasta inseamna ca papa este izvorul unor invataturi, care se adauga la cele ale revelatiei de la inceput, sau le copleseste pe acelea, dupa cum afirma cineva.

Ortodoxia nu poate accepta infailibilitatea papala, pentru ca ea afirma ca o parte nu poate fi superioara intregului (Bisericii).

Asadar, daca un papa e eretic inseamna ca nu e infailibil in materie de credinta si morala. Cum ar putea fi si eretic si infailibil?
De fapt am si demonstrat ca nu exista infailbilitate papala, din cauza Sinodului din 879-880. BC stia asta si a ascuns deliberat ce s-a intamplat la acel sinod. Si desi s-a aratat adevarul in perioada interbelica, BC se face in continuare ca nu stie nimic, numarand sinodul anulat din 869-870 ca al VIII-lea sinod ecumenic.
Iata cum vede un sfant catolic primatul: Cardinalul Bellarmine, proclamat „sfânt” de către Biserica Catolică, zice următoarele într-un mod foarte firesc: „Dacă Papa într-o bună zi impune păcatul şi interzice virtutea, Biserica este datoare să creadă că păcatul este bun, iar virtutea este rea şi vătămătoare”.
Si chiar asta s-a si intamplat cu cruciadele si inchizitia. Practic BC le ia credinciosilor liberul arbitru si posibilitatea de a cerceta. Si noi ortodocsii credem ceea ce a stabilit Biserica, dar pentru ca vedem ca toata invatatura e buna si nu exista nicio contradictie. In schimb putem sa-i criticam pe ierarhi daca gresesc. Si nu s-a intamplat de putine ori, chiar patriarhi la Constantinopol au fost eretici. Sau in cazul semnarii trecerii la catolicism de la Florenta.

Principiul sobornicităţii în conducerea Bisericii
 

Principiul sobornicităţii în conducerea Bisericii

Sinodul apostolic din anul 49-50 infirmă teoria catolică a primatului lui Petru. La acest prim sinod al Bisericii au participat pe lângă Sfinţii Apostoli şi Sf. Iacob şi ceilalţi slujitori bisericeşti, adică diaconii şi preoţii, precum şi Biserica, adică credincioşii din Ierusalim. Existau deci trei categorii: Apostolii (οι αποστολοι), preoţii (οι πρεσβυτεροι) şi fraţii (αδελφοι), cărora li s-au adăugat ca delegaţi ai Bisericii din Antiohia: Pavel, Barnaba, Tit (Ga 2, 3) şi alţi câţiva credincioşi antiohieni. În textul occidental al FA după cuvântul Sf. Petru la 15, 12 se introduce şi faptul că “preoţii şi-au dat consimţământul la cele spuse de Petru”. Acesta a fost motivul pentru care “a tăcut toată mulţimea” şi în continuare, a ascultat pe Barnaba şi Pavel (15, 12) .

Εδοξεν γαρ τω πνευματι τω αγιω και ημιν (15, 28), (părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă) este o formulă consacrată pentru sinoadele ulterioare. Ea cuprinde două lucruri importante: principiul sau temeiul hotărârilor sinodale este Duhul Sfânt, iar autoritatea sinodului este întemeiată, în Biserica post-apostolică, pe demnitatea episcopală. Totodată ea afirmă că ierarhii se adună pentru “multă cercetare” (15, 7) nu ca delegaţi ai credincioşilor, ci după drept divin, aceasta constituind temeiul intern al infailibilităţii hotărârilor sinodale . Ceea ce s-a hotărât cu ocazia sinodului apostolic e valabil întrucât au aprobat cu toţii (15, 23). Noua descoperire insuflată de Duhul, alături de confirmarea prin experienţă şi de mărturia Scripturii sunt adevărate standarde ale Bisericii sinodale.

Ba eu cred ca o inteleg bine.. Papa este infailibil atunci cand se pronunta dogmatic..

Daca o intelegeti, puteti sa ne spuneti de cate ori s-a pronuntat Papa dogmatic, proclamand ex-cathedra un adevar de credinta, in virtutea infailibilitatii papale, de cand aceasta doctrina a fost promulgata de Conciliul Vatican I, in 1870 ?

Infailibilitatea presupune ca toti papii de pana atunci au fost infailibili (in materie de credinta si morala, cand au vorbit in calitate de papi ai Romei).

Nu ati raspuns la intrebare. De cate ori, de la Vatican I incoace ?

Nu este important de cate ori, ci important este ca nu respecta pricipiul sinodalitatii Apostolice in materia de doctrina, dupa cum am aratat in postarea anterioara.

Va inteleg ardoarea cu care va aparti credinta romano-catolica, insa sincer va spun ca citatul pe care il aveti ca motto este ingrijorator... pare un indem la fanatism. Cred ca si participatnii la cruciada a IV a au urmat acelasi indemn... cand au jefuit Bisericile ortodoxe si nu numai.

Pomul se cunoaste dupa roade iar omul dupa fapte... asemenea si Biserica adevarata se cunoaste dupa roadele ei "adeverirea Duhului Sfant si a puterii"(i cor 2) lui Hristos Iisus Domnul Dumnezeu nostru.

exact aceasta este parerea ortodoxa despre infailibilitate
astfel inteleasa infailibilitatea, au dreptate ortodocsii sa o conteste

in BC, infailibillitatea este altceva

Totusi, cu un raspuns ati ramas dator. Haideti sa va spun eu: o singura data !

Citatul din Sf. Ignatiu ar trebui sa rezoneze si in constiinta dumneavoastra, cu conditia sa-l intelegeti si sa-l interpretati corect, cu buna credinta, deoarece el se refera la ceea ce Biserica defineste drept bine si rau, nu un anume prelat.

Sau vreti sa-mi spuneti ca dumneavoastra va simtiti liber sa judecati si eventual sa respingeti ceea ce invata Biserica Ortodoxa ? Atunci cu ce va deosebiti de protestanti ?

Raspundeti-mi: Poate Biserica gresi ? Da sau nu ? Atentie, nu preotul sau episcopul cutare, ci Biserica in calitate de Trup mistic al Mantuitorului, de institutie divino-umana.

V-am mai spus, atunci cand vine vorba despre credinta, nu este loc de "dar".

In ceea ce priveste Cruciadele, va rog sa-mi aratati unde si cand a proclamat Biserica drept adevar de credinta ca trebuie atacat sau jefuit Constantinopolul.