libertatea copilului
 

Copilului sa nu-i dai libertate ca daca are libertate intr-o buna zi auzi ca a intrat la inchisoare ca a dat cuiva in cap. A venit cineva la mine, o mama si mi-a spus “ne-a batut fiul”. Iesit de la puscarie s-a dus direct la crasma si s-a imbatat iar cand mergea spre casa isi spunea: "Ce le pasa lor, eu am suferit la inchisoare iar ei au stat acasa, se duc la biserica." Cand a intrat si l-a vazut pe tatal in loc sa-l imbratiseze l-a luat la bataie spunandu-i: "Tata vreau sa-ti dau bataiea pe care trebuia sa mi-o dai pana la sapte ani si daca nu mi-ai dat-o, ti-o dau eu tie acum." Scapat din mana baiatului tatal a alergat plin de sange la politie. Atunci baiatul a luat-o pe maica-sa la bataie. "Mama nu-ti dau mai multa bataie decat pentru cei sapte ani." Maica-sa spariata a luat calusarul de mamaliga de pe soba si a inceput sa-i dea in cap baiatului: "Mai baiete tu dai in taica-tu?" Atunci cand dadea in maica-sa baiatul a auzit un glas afara care il striga. A iesit,s-a uitat, nu era nimeni dar s-a inegrit si a murit pe loc. Cand sa-l ingroape, a fost intrebat preotul: "Parinte, de ce a murit asa urat?" Parintele a raspuns: "Cine bate pe tatal, se usuca, iar cine bate pe mama il desradacineaza."
Ii nevoie de copii crescuti in frica de Dumnezeu. Cine i-a crescut asa are copii buni cine nu, mai bine nu-i are. Libertate? Stii cand e liber copilul? Cand se duce singur la biserica, la marturisit si face ascultare de duhovnic atunci ii liber.

Tu ai inteles importanta credintei, dar multi nu o inteleg. Uite, eu de exemplu, am crescut intr-o generatie tinuta departe de Biserica. Imi pare rau de ceea ce am pierdut si acum vreau sa recuperez, dar timpul s-a scurtat.

Adica cum? Care-i morala? Sa batem copiii pana la 7 ani si sa nu le acordam nici un fel de libertate?
Pai atunci facem din ei copiii care nu vor deveni niciodata adult, care ne vor asculta de frica si cum vor avea ocazia, o vor apuca pe cai gresite.

Cred ca libertartea trebuie acordata conform varstei. Pana si unui copil de doi ani trebuie sa ii acorzi anumite libertati: sa se dea singur pe tobogan, sa se joace singur, sa coboare scara singur; daca nu i le acorzi, nu se dezvolta cum trebuie.
In general trebuie sa il educi nu cu bata, ci cu dragoste si fermitate. sa ii dai cata libertate trebuie si cata fermitate trebuie.
Sigur, e usor in teorie.. In practica, este o lupta si o munca continua.

Eviatarea exagerarilor este cel mai potrivit mod de crestere a unui copil. Nu trebuie sa-l crestem in asa fel incat sa devina un introvertit, un inhibat, o persoana care nu se poate descurca pe cont propriu, dar nici sa devina libertin si sa uite ca are un tata si o mama.

asta ai inteles tu?

Cum sa iti distrugi copilul
 

Episcopul Irineu de Ecaterinburg şi Irbitk, in cartea „Calauziri pentru creşterea şi educarea ortodoxa a copiilor” atrage atentia asupra modului in care parintii pot sa-si distruga copiii printr-o educatie gresita.

"Inca de cand este mic, sa nu ii refuzati absolut nimic. Dati-i orice isi doreste, orice cere, mai ales atunci cand plange. Astfel va creste si va crede ca toti ii sunt datori cu toate si ca are numai drepturi.

Cand va incepe sa vorbeasca urat si sa ocarasca, voi sa radeti. Astfel il veti face sa inteleaga ca este foarte “destept”!

Nu ii spuneti niciodata: “Aceasta este o fapta rea!” Asa spun numai cei cu conceptii invechite. Cand mai tarziu va creste si va intalni greutatile vietii sau ceva rau i se va intampla, atunci va avea certitudinea ca societatea este aceea care il nedreptateste.

Sa adunati voi, ceea ce el arunca incolo si incoace – carti, haine, pantofi...Sa nu ii spuneti niciodata: “Aduna-le, pune-le la loc!” Astfel va crede ca mama este roaba sa, si ca pentru toate sunt responsabili ceilalti.

Lasati-l sa vada orice (mai ales la televizor) si sa citeasca de toate, fara sa il indrumati niciodata. Copilul vostru este genial si stie sa faca distinctie! Educatia lui va fi astfel foarte vasta!

Sa nu ii dati nici un fel de educatie duhovniceasca. Sa vorbiti in bataie de joc despre credinta, Biserica, preoti si despre toti aceia care ii urmeaza. Cand copilul va creste, “va putea alege si singur”.

Dati-i din belsug bani de cheltuiala, ca nu cumva sa se simta mai prejos decat ceilalti copii si “ca sa nu duca lipsa, asa cum am dus noi”. Cand va creste mare, va fi sigur ca valoarea unui om se judeca dupa cati bani are, indiferent de modul prin care i-a dobandit.

Sa nu ii spuneti niciodata: “Fa asta!” sau “Nu face aia!”, deoarece astfel se va simti opresat; nu respectati libertatea si personalitatea lui. Se poate chiar sa ii provocati… anumite traume psihice! Atunci cand va creste va crede ca in viata trebuie numai sa poruncesti si sa nu asculti niciodata de nimeni.

Sa va certati, sa va ocarati, sa va jigniti unul pe celalalt in fata copiilor fara nici o rusine. (Nu va ingrijorati, nu ii veti provoca astfel nici un fel de trauma psihica!). Mai tarziu, cand se va casatori, i se va parea normal sa faca aceleasi lucruri.

Cand va incepe sa cunoasca placerile trupesti si sa se afunde in plasa acestora, voi sa va faceti ca nu observati. Sa nu ii vorbiti, sa nu il indrumati, sa nu il sfatuiti. Lasati-l sa se izbeasca singur de probleme, “de vreme ce asa este firesc”.

Sa ii luati intotdeauna apararea fata de profesori sau vecini. Sa nu credeti niciodata ca “ingerasul vostru” poate sa faca obraznicii si fapte rele. Certati-va cu aceia care va atrag atentia in mod prietenesc si bine intentionat. Sunt invidiosi si defaimatori.

Cand veti merge la sectia de politie, unde l-au arestat pentru ca a furat bani sau a consumat droguri, strigati cu putere in fata tuturor ca este un copil rau, un hot, ca v-ati jertfit pentru binele lui dar nu ati reusit niciodata sa il faceti sa inteleaga. Astfel, voi veti iesi basma curata, justificati in fata celorlalti.

“În copiii veniţi dintr-o veţuire curată a căsătoriei, precumpănesc înclinările bune şi nu-i biruie împrejurările rele ale mediului, pe care eventual l-ar găsi şi, poate că, chiar împotriva acestui mediu sunt rânduiţi. Ei sunt de mici mai străvezii spre Dumnezeu şi prin asta se vede că au chemare să-I fie ucenici, iar dacă vremea le-o va cere îi vor fi şi mucenici”.

“Spre a vedea cu ochii o minune ca aceasta, e o singură cale de urmat: viaţa curată – potrivită cu firea – care ajută şi oamenilor, şi-I ajută şi lui Dumnezeu ca să ne poată ajuta. Nu-i alt chip obişnuit de-a surpa zidul şi de-a subţia vălul ce desparte pe oameni de Dumnezeu şi bagă haosul în zidire. Căci acesta este păcatul desfrâului şi a toată fărădelegea, care întârzie sau face cu neputinţă arătarea şi desăvârşirea vieţii lui Hristos în noi”.

"Nu numai purtarea în pântece te face mamă, ci şi o bună educaţie creştinească a copiilor. Cel dintâi cuvânt pe care îl spui copilului trebuie să fie despre Dumnezeu, fiinţa căreia i-a dăruit cel dintâi zâmbet".

ciudat... primul gand a fost sa spun ca eu as propune sa se dea examen sever pentru calitatea de parinte insa, daca Dumnezeu da copii si lucrul asta se face cunoscand pana in panzele albe slabiciunile si felul fiecarui om la care ii da copilasi, inseamna ca asa e cel mai bine.

Foarte interesant, deși cred ca am citit cartea acum câțiva ani, trebuie RECITITA.

cred ca inseamna , in primul rand datoria noastra de a ne stradui sa traim asa cum se cuvine, ca sa nu distrugem minunatele fiinte aflate in grija.

Cred, o comparatie un pic deplasata, ca e ca si cu o haina imprumutata. O porti cu cinste si ai mare grija sa o returnezi curata si frumoasa, neuitand ca ti-a fost incredintata doar o periioada. Cred ca stapanul ei s eva supara strasnic daca ceea ce el ti-a predat in stare impecabila i-ai adus-o patata, distrusa.

Cu atat mai mult un copil, care e un suflet, e coroana creatiei. E tot ce a facut Dumnezu mai frumos pe lume.
De aceea datoria noastra nu e numai sa-i purtam in pantece, sa-i nastem, sa-i ingrijim. Trebuie sa ne straduim in permanenta sa fim noi insine un model de viata duhovniceasca.
Macar de dragul lor, daca nu avem alte motivatii mai puternice.