Mai fratilor, voi vorbiti adesea despe cataclisme naturale ca bataie a lui Dumnezeu: Pai ia sa vedem inundatiile care s-au abatut peste Romania, Moldova , Ucraina tot bataia lui Dumnezeu este? ....Sau si aci e Sodoma si gomora? voi vedeti Sodoma peste tot .Daca ia foc o padure ca un betivan nenorocit a aruncat o tigare, sau niste turisti tampiti au facu un foc si s-a extins , tot Sodoma e si bataia lui Dumnezeu? Sau apele de la inundatii provocate de defrisarea abuziva a padurilor tot bataia lui Dumnezeu e? Voi il bagati pe Domnul Dumnezeu in inconstienta voastra , luati Numele Celui Prea Inalt ce este Iubire si Pace , il luati in desert. Acuzand-ul pe El de toate acesea..Oare nu e rautatea noastra, lipsa nostra de iubire, ratacirea in pacate , oare nu sunt acestea lucrurile care ne duc la pieire ?

Dar ce parca in Sodoma si Gomora era numai faradelegea homosexualitatii?

Sodoma si Gomora astazi e peste tot. Este chiar mai grav ca in Sodoma si Gomora. sunt faradelegi mult mai mari. Insa Dumnezeu ne rabda...dar pana cand?

Dumnezeu este iubire , insa semnele sf.lumii sunt indiferent de iubirea si rabdarea Sa cititi cap 24 de la Matei

intr-un fel e bine cand Dumnezeu isi arata urgiile pentru ca astfel oamenii se trezesc din pacatele lor.iar America chiar nu duce lipsa de asa ceva.

Intr-un articol, Parintele Coman spunea: "Ar fi credibila eventualitatea ca Dumnezeu sa se fi suparat atat de rau pe oameni si sa fi ingaduit degradarea universului creat "bun foarte" pentru ca acesta a devenit obstacol in calea omului spre Dumnezeu, datorita alipirii exclusive a oamenilor de bunurile si frumusetile create. Lumea aceasta creata, buna si frumoasa, datorita ratacirii oamenilor, a ajuns sa faca concurenta lui Dumnezeu insusi in mintea, si mai ales in inima omului. Ispita concurentei a existat dintru inceput si a functionat de-a lungul intregii istorii a omenirii. Lupta cu aceasta ispita a fost mereu prezenta in viata omenirii. Ceea ce pare a face diferenta intre epoca noastra si celelalte ar putea fi "performanta" la care a ajuns aceasta concurenta, anume aceea de a fi reusit eliminarea partiala sau totala a lui Dumnezeu. Lumea creata pare sa se fi instalat la nivelul mentalului colectiv al majoritatii omenirii in locul lui Dumnezeu. Omenirea se confrunta la scara universala cu confuzia fatala, reclamata de Sfantul Pavel la adresa lumii pagane, intre Creator si creatura, intre dar si daruitor, intre izvor si apa izvorata din izvor, intre cauza nascatoare, sustinatoare si implinitoare a lumii si lumea insasi.

Confruntat cu o astfel de situatie, Dumnezeu se poate sa fi hotarat, de dragul omenirii, dorind nu moartea ci intoarcerea omenirii, sa sacrifice frumusetea si bunatatea propriei creatii, sa ingaduie pustiirea pamantului si otravirea resurselor, pentru ca, spectator al unei lumi urate, goale, neprietenoase sau ostile, omul sa se poata dezlipi de ea si cautand, sa redescopere dincolo de ea pe Dumnezeu Creatorul, Atoatetiitorul, Mantuitorul si Sensul plenar al tuturor celor create si implinirea lor si sa recupereze adevarul fundamental al existentei lui."