Se vede ca scrisoarea catre Romani a Ap. Pavel nu ajunsese inca si in inimile oamenilor, si de fapt nu a ajuns nici astazi la multi dintre noi:


1. Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapaniri, caci nu este stapanire decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite.
2. Pentru aceea, cel ce se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se impotrivesc isi vor lua osanda.
3. Caci dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea. Voiesti, deci, sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea.
4. Caci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tau. Iar daca faci rau, teme-te; caci nu in zadar poarta sabia; pentru ca ea este slujitoare a lui Dumnezeu si razbunatoare a maniei Lui, asupra celui ce savarseste raul.
5. De aceea este nevoie sa va supuneti, nu numai pentru manie, ci si pentru constiinta.
6. Ca pentru aceasta platiti si dari. Caci (dregatorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, staruind in aceasta slujire neincetat.
7. Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste.
8. Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea.
9. Pentru ca (poruncile): Sa nu savarsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti stramb; sa nu poftesti… si orice alta porunca ar mai fi se cuprind in acest cuvant: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
10. Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii.
11. Si aceasta, fiindca stiti in ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi, decat atunci cand am crezut.
12. Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.
13. Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma;
14. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte.

Daca oamenii ar iubi intr-adevar aproapele ca pe sine insusi, nu numai ca nu ar mai face cruciade, dar nu ar mai mai face nimic prin care sa se puna pe sine mai presus de altii, in nici un fel, si ca atare nici toate certurile facute de noi aici nu ar mai exista. Cand insa fiecare crede ca parerea lui este mai presus de parerea celui cu care nu este deacord, se ajunge intai la cearta si in cazuri extreme si la cruciade. Din pacate.

N-ai pentru ce, Adriana.
1. Despre mutarea Maicii Domnului, draga Adriana, s-a scris enorm de mult si inca subiectul nu-i nici pe departe epuizat. Atata cerneala poate curge pe tema asta, cat albastru are cerul.

Foarte, foarte pe scurt - Maica Domnului e un caz cu totul unic diferit de orice alta creatura pt. ca Ea, primind si purtand in intreaga ei alcatuire pnevmato-psiho-somatica toata dumnezeirea in Persoana Celui caruia i-a dat fire umana, s-a impregnat pe veci de harul Celui Purtat.
Ea este unica creatura in care chipul lui Dumnezeu, samanta ontologica sadita in firea omului, a ajuns la cel mai inalt grad de asemanare cu Hristos, fara sa se confunde Creatorul cu creatura.
Si despre asta am mai scris si eu, asa limitat cum pot si eu dar si altii, infinit mai profund decat mine.
Vezi o postare de-a lui Mihailc http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=167



2. Despre celalalt subiect, porunca de a se inmulti si despre sexualitatea edenica si post-edenica, am scris acum vreo o luna pe topicul "Eu sunt Invierea si Viata". Vezi macar de la postarea 289 incolo. N-are rost sa repet aici ce ziceam si acolo.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=13337&page=29


p.s. cred ca masuratoarea anilor asa cum ii masuram acum (365 zile/an) nu concide cu masuratoarea de pe vremea lui Matusalem. da' asta cu totul alt subiect.

Hristos si Maica Domnului cu tine!

Mihai, esti un gentleman, dar chiar nu e cazul sa te iei de Grasu, chiar si asa “subtil”.
Problema incompatibilitatii acestui dialog ( nu a continutului) e la mine. Ar fi trebuit sa ma opresc de mult din acest invartit inutil in cerc, pt. ca efectiv e un dialog al surzilor, cu postari ce curg mereu pe apa sabathului.

Daca am intrat pana acum in vreo discutie, aparent ireconciliabila, e pt. ca nu am considerat ca dialogul trebuie sa produca neaparat un castigator, ci ca vrea sa ajunga la un castig. Adica o perspectiva cat mai larga. Una e sa privesti peisajul Scripturii pe gaura cheii si alta e sa deschizi larg portile, sa sesizezi nuante de adancime niciodata epuizabile.

O discutie care revine ciclic la punctul de pornire, e efectiv pierdere de vreme, joc de ping-pong intre o nuca si un perete.

Speram naiv totusi, ca doar dialogul dintre specii diferite, dintre o vulpe si un pinguin de ex., e o utopie, vorba lui Plesu, dar e crystal clear ca opiniile unui neadventist si ale unui az7 sunt irevocabil, ireductibile.

Din orice unghi s-ar porni discutia, fie scripturistic, fie metafizic, fie lingvistic, fie pur si simplu, pragmatic, un az7 e setat aprioric sa conteste, sa repete somnambulic refrenul invatat. In a nutshell – as numi asta comportament de flasneta, repetat ad nauseam. Si ei vor replica identic despre noi.

Repet, problema e a mea. Cine m-a pus sa dau raspunsuri cuiva care nu are intrebari launtrice? Nimeni. Cine m-a pus sa spun altora de ce in ortodoxie e asa si nu altfel, de vreme ce au lipit deja eticheta neagra pe ortodoxie? Nimeni.
Poate imi recomanzi tu vreun leac de ameliorat natangia si naivitatea imbecila. Un tratament pe termen lung, ca deh, maladie grea mai am !

Ca tot veni vorba de Plesu, de dialoguri incompatibile, iti trimit anticipat in schimbul leacului cerut, o conferinta audio de exceptie despre "Analitica receptivitatii in pildele lui Iisus”. Poate ai auzit-o deja, dar merita meditat la ea. Asta mie mi-o zic, mai mult. Daca inca n-ai auzit-o, you’ll love it!

http://mariuscruceru.ro/2011/01/04/a...lele-lui-isus/

Scuze ca nu ti-am mai raspuns la pm. Mersi

Multumesc Delia,
O sa citesc cele indicate deja la linkurile pe care mi le-ai dat. :)

Nu stiu daca ai amintit si explicat deja ce anume a vrut Domnul sa spuna prin faptul ca toti cei care fac voia Tatalui Ceresc ii sunt Lui (lui Hristos) si mama , si frate si sora. Daca cumva nu ai explicat deja, mi-ar placea sa stiu si ce parere ai despre acest aspect :)

dupa explicatia asta a ta, la a doua venire a Mantuitorului, oamenii vor fi recreati. asta inseamna ca Dumnezeu va crea oameni buni si rai. Dar dupa cum stim, Dumnezeu nu creeaza nimci rau. Asa ca explicatia ta este ilogica si in contradictie cu invatatura crestina.

Buna remarca.
Deci ce se intampla la inviere? Trupurile sunt recreate sau nu (pentru a imbraca sufletele)?

Adriana, ma uimesti! Tu asa rapid parcurgi si epuizezi niste subiecte de asa extindere si adancime? Analizezi in acelasi interval de timp, simultan, in paralel cu mai multi interlocutori si tema Cinei pascale si a sacerdotiului feminin si a Euharistiei, si a nemuririi sufletului si despre unirea ipostatica si despre suferinta de pe Cruce si despre trupul de dupa Inviere si despre toate detaliile care se ivesc inevitabil pe parcurs ?

Vrei sa fii si „super surfer", ca te extinzi pe asa un „ocean intins de teme” dar si „super diver”, ca vrei sa faci si scufundari la mare adancime.
Ia-le mai pe rand, honey, mai tihnit, mai cu pauze ca sa se aseze!

My humble opinion – nu-i rau sa fii preocupat de toate astea, din contra, dar nu trebuie sa uitam ca nu trebuie sa acumulam informatie care doar informeaza (sau de-formeaza), ci una care ne formeaza, care ne re-alcatuieste launtric.
Daca tot ce aflam nu ne unifica launtrul, ba din contra, ne fragmenteaza , ne imprastie mintea in mii de cioburi risipite, e semn ca tre’ sa schimbam strategia.

Ca tot fusese vorba de constitutia noo-psiho-somatica a omului si de partea care il diferentiaza pe om de celelalte creaturi, adica chipul lui Dumnezeu din om, ca sa-ti raspund la ce ma intrebi acum, ma leg de ideea ca la origine, triada- ratiune/ sentimente/ vointa/ a fost creata dupa chipul Sfintei Treimi, adica strans unite.

Dupa caderea in starea thanatos, unitatea triadei (minte/sentiment/vointa)
s-a scindat, s-a fragmentat, s-a risipit ca cioburile sparte, s-a imprastiat. Inainte de cadere, ratiunea, sentimentele si vointa omului ii erau una fara conflicte si disonante launtrice.

Trasaturile chipului lui Dumnezeu din om erau destinate sa fie mereu in simfonie cu echivalentul lor divin: Cu ratiunea sa gandeasca doar cele ale lui Dumnezeu.
Cu sentimentele sa simta doar cele ale lui Dumnezeu.
Iar cu vointa sa nu voiasca decat cele ce le-ar voi si Dumnezeu.

Cred ca de aceea a si spus Hristos „ cei ce fac voia Tatalui Meu'', imi sunt Mie frate si sora si mama. Cei a caror vointa, ratiune, sentimente sunt intr-o simfonie armonioasa cu cele ale Tatalui, sunt apropiatii launtrici ai lui Hristos.

La fel cum in tot ce a gandit, a simtit si voit Maica Domnului, n-a fost in nici un fel vreo contradictie cu Dumnezeu, tot asa, oricine Il lasa pe Hristos sa-i uneasca ratiunea, trairile si vointa intr-o simbioza treimica, nescindata, neschizofrenica, va reusi sa realcaltuiasca in sine chipul initial si sa parcurga drumul spre asemanare cu El. Si astfel se poate chema frate sau sora sau mama.

De ce crezi ca practica monahii imbunatatiti rugaciunea isihasta, rugaciunea de coborare a mintii in inima ? Inainte de cadere, mintea era unita cu inima si cu vointa. Isihastii se straduiesc sa "sudeze" prin harul rugaciunii scindarea asta.
Daca cu vointa noastra nu ne straduim sa ne adunam launtric din risipirea asta in toate cele 4 zari, daca mintea noastra nu ajunge treptat sa se coboare discret inspre inima, atunci nu se va intalni cu ea, iar de nu se vor intalni, vom ramane scindati, fragmentati iar in chipul nostru nu se va reflecta chipul unit al Treimii.
Si la aste cred ca se refera Hristos in cuvintele acelea. Imho.

Draga Delia,

Daca as fi inceput cautarile in momentul in care am inceput sa scriu pe acest site, ti-as da dreptate. Avand in vedere ca nu-i asa ci le-am inceput in urma cu 18 ani, si avand in vedere ca in general capacitatea de intelegere si memorizare a fost judecata intotdeauna de profesorii mei ca fiind superioara mediei, este ceva ceea ce tu nu ai cum stii: majoritatea celor scrise le-am gandit si eu de multe ori si le-am intors pe multe fete de nenumarate ori, ca atare nu sunt multe lucrurile noi pe care le aflu chiar daca nu am citit atat de multe ca si tine de exemplu. Lucruri noi am aflat aici mai degraba de la (neo)protestanti pentru ca ei privesc totul din alte puncte de vedere decat faceam eu pana acum si care mi se confirma prin cele ce scrieti ca era cel ortodox. Nu pun aici in discutie daca ei au dreptate sau nu, ci vorbesc strict de noutate din punctul meu de vedere, pentru ca cele ortodoxe, chiar daca nu le-am citit decat in parte, observ mereu ca si partea necitita am gandit-o si eu intr-un moment sau altul al vietii mele, cel putin din cele ce vad scrise pe diverse site-uri. Ca atare, profunzimea pentru mine a ajuns trecerea dincolo de nivelul la care a ajuns Ortodoxia pentru ca, din cate vad in raspunsurile primite, Ortodoxia se opreste la primul sens aparent al cuvintelor la care ma opream si eu in trecutul meu.
Concret, ceea ce ai scris tu de exemplu, le-am gandit si eu chiar daca nu am folosit cuvintele pe care le folosesti tu. Pentru mine, nu mi-ai spus nimic nou ci intrebarea mea mergea dincolo de cele ce stiam deja. Ceea ce scrie la linkurile date inca nu am citit, ci va urma, insa stiam ca raspunsul la intrebarea pusa de mine nu il voi gasi in cele scrise deja tocmai pentru ca stiu cum raspunde Ortodoxia la intrebari. Ma refer aici strict la intrebarea ultima: faptul de a-i fi Domnului si mama, si frate si sora. Si observi ca in enumeratie nu l-a pus si pe Tatal? Tocmai pentru ca Tatal este unul singur, cel ceresc, in timp ce mame, cel putin teoretic sunt mai multe, sunt toti acei oameni, barbati si femeicare fac voia Tatalui unic.

Ca atare, intrebarea mea mergea dincolo de ceea ce ai raspuns deja si anume: Sfanta Fecioara a reusit sa ii fie lui Iisus mama tocmai pentru ca a facut voia Tatalui din Cer in mod desavarsit inca de la nasterea ei? Si de aceea, toti cei ce reusesc sa o faca in aceeasi masura ca si Sfanta Fecioara ajung la acelasi nivel? Iar faptul ca in realitate nimeni nu reuseste, ci precum zice Ap. Pavel: "cine zice ca nu are pacat minte", spre deosebire de Sfanta Fecioara care nu a avut pacate personale, nu arata tocmai faptul ca Sfanta Fecioara "plina de Har" ascunde un mister mai mare decat ceea ce poate parea la prima vedere? Pentru ca, la prima vedere faptul ca Sfanta Fecioara este atat de deosebita de restul omenirii vine din faptul de a fi purtat in trupul Sau Dumnezeirea. Dar ea era plina de Har dinainte, intr-un mod in care nimeni nu a fost pana atunci si nici de atunci inainte cu exceptia lui Dumnezeu intrupat. Si nu zic mai multe pentru ca ceea ce am aflat despre subiect, daca este adevarat, este greu de purtat. De aceea vroiam sa vad daca Ortodoxia are o alta explicatie, insa vad ca nu, nu are raspunsul, nu am vazut pe cineva sa stie din cei care afirma Ortodoxia clasica, daca o pot numi asa.

Multumesc de explicatii.

Adriana, ai citit ce a scris Pr. Staniloae despre "Fecioara Maria vazuta de ortodocsi si catolici"? Am dat linkul mai de mult... Nu te-a convins?

Asadar si tu sustineai ca au mancat paine si Cina a avut in noaptea dinaintea Pastilor. Cum de altfel sustineam si eu, dar am discutat vreo zece pagini pentru ca eu doream doar sa te defaimez. E bine totusi ca am ajuns al aceeasi intelegere, ca au mancat paine in seara/noaptea dinaintea Pastilor.
Daca vrei un articol mai complet (pe care eu l-am mai dat) http://www.crestinortodox.ro/dogmati...iei-69134.html
La Roma s-a introdus folosirea azimilor cu putin timp inainte de schisma, venind la fel ca Filioque tot din partea franca. Iata si introducerea acestui obicei: in veacul al VII-lea in Spania, in vea*cul al VIII-lea in Anglia, iar in veacul al IX-lea in Germania, generalizandu-se in tot Apusul abia in secolul al XI-lea.

Alte argumente date acolo:
Spalarea picioarelor uce*nicilor nu ar fi putut avea loc la aceasta Cina daca ar fi fost unita cu Pastile iudaic, caci la Pasti toti trebuiau sa-si tina incaltamintele in pi*cioare, avand mijlocul incins si toiag in mana, gata de calatorie.
Iuda Iscarioteanul intinge in blid, de unde rezulta ca la masa era si mancare lichida, ceea ce nu era ingaduit la Pasti.

Dupa obiceiul iudaic, nimeni nu putea parasi casa in care a mancat pastile pana a doua zi ; or, Iuda Iscarioteanul, fiind descoperit de Iisus, a si plecat, noaptea, de la Cina. In noaptea aceea nu erau Pasti, fiindca Hristos iese cu ucenicii Sai si merge cu ei in Gradina Ghetsimani sa Se roage, unde va fi prins, fi*ind aratat ostasilor de catre Iuda insusi (Matei, 26, 48-49).

Apoi Vine*rea Patimilor si mortii Mantuitorului a fost zi de lucru, ajun de Pasti.
Aceasta se vede din faptul ca Simon Cireneanul, cel silit sa duca crucea Domnului spre Golgota, se intoarcea de la munca campului, iar femeile purtatoare de mir pregatesc, in seara aceleiasi zile de Vineri, aromate, stiind ca Domnul a si fost inmormantat, si nu merg la mormant a doua zi, sambata, caci era Pastile iudaic, ci numai a treia zi dis-de-dimineata, Duminica, gasind mormantul gol si fiind instiintate ca a inviat Hristos (Matei, 28, 1, 5-11 , Marcu, 16, 1-9 , Luca, 24, 1-6, 9-10).

Practica Bisericii primare a fost cu paine dospita. Faptele Apostoli*lor (2, 42-46; 20, 7) si sfantul apostol Pavel (I Cor., 11, 21) vorbind despre Euharistie sau Cuminecatura, numesc painea euharistica artos, adica paine dospita, si nu azima. Sfintii parinti si scriitori bisericesti ne ofera bogate marturii despre folosirea painii dospite si a vinului cu*rat de struguri la pregatirea materiei pentru Jertfa euharistica.