E bine ca ne recunoastem greselile, chiar daca asta se intampla doar in sinea noastra.
Eu stiu ca grasesc de multe ori, chiar daca nu imi dau seama de fiecare data, fie din nestiinta, fie pentru ca stiu gresit.
Ca daca as sti, nu nu as mai cauta cai verzi pe pereti.

Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni ci doar respinge. Sau mai exact, pacatosii se îndeparteaza singuri de Dumnezeu.

Lucrurile sunt simple: Dumnezeu nu a creat oamenii ca sa fie slujitorul lor. Cine se straduie prin fapte sa-L iubeasca se apropie de El si pe masura straduintei va fi în masura mai mica sau mai mare împreuna cu El în vesnicie.

Cine îsi cauta propriile placeri, sa-si traiasca viata, se departeaza de El si într-un final va fi lepadat de Dumnezeu inclusiv din viata de acum (întunericul cel mai dinafara).

Cine face si lucruri rele, nedreptati celorlalti oameni etc va fi pedepsit de propriile fapte prin mustrari de constiinta si alte suferinte (viermele cel neadormit).

Patimile (poftele) trupesti se transforma si ele în suferinte în vesnicie, suferinte numite focul nestins în Biblie.

Celor care nu cred pana nu vad
 

Iata ce am gasit si m-a pus pe ganduri:

- Ce inseamna cuvantul : N-a facut Hristos in patria Sa multe minuni, pentru necredinta lor. Nu putea sa faca minuni sa-i intoarca si pe ei ?

- Stii de ce n-a facut minuni ? Nu credeau ! Ca un stiutor al inimilor, n-a facut minuni, ca nu cumva, facand minuni si ei necrezand, sa se osandeasca. Tot din dragoste, din mila lor. " Ma duc la aceia care cred, ca dreptatea Mea ma sileste sa-i pedepsesc, si mai bine nu fac aici minuni ".

Dar nu canta proorocul prin Duhul Sfant : Mila si judecata voi canta Tie, Doamne ![/i] Dumnezeu este nemarginit in milostenie, este nemarginit si in dreptate. Daca le-ar fi facut minuni, dreptatea Lui avea sa-i pedepseasca, dar asa nu. El i-a crutat, ca nu erau pregatiti sa primeasca. http://biserica.org/Publicatii/1995/NoIV/41_index.html

Adica nu le-a facut minuni pentru ca oricum nu ar fi crezut?
Atunci ce rost mai are expresia "pentru unii este de mantuire, iar pentru altii de marturie"?

Exact... se vede si aici pe forum ca unii se incapataneaza sa nu creada chiar de s-ar revarsa minuni cu duiumul asupra lor, tot ar gasi ceva de cartit si de obiectat. Stii ce ii spune Mantuitorul lui Toma: "fericiti ce n-au vazut si au crezut." Altii cred, fiindca au vazut, dar altii nu cred, chiar daca au vazut...

Nu cunosc expresia, dar nu vad deloc care este nedumerirea ta. lumea nu se imparte doar in cei care primesc ceva pentru mantuire, si altii care primesc ceva pentru a marturisi si celorlalti si a-i face sa creada. Unii aleg sa creada fiindca vad, altii aleg sa creada fiindca au auzit marturia altora care au crezut, iar altii aleg sa nu creada, indiferent de ce ar vedea sau auzi... si cer minuni si semne pe care, oricum, nu le-ar crede... de aceea nici nu li se arata, ca sa nu se osandeasca mai tare, pentru ca este mai proasta starea de a fi vazut si auzit si de a nu fi crezut decat cea de a nu fi vazut si auzit si de a nu fi crezut... Asta am inteles eu din acest pasaj.

Voi doar presupuneti ca si "de s-ar revarsa minuni cu duiumul asupra lor, tot ar gasi ceva de cartit si de obiectat"

Noi sigur ca presupunem, dar Dumnezeu stie sigur ce e in sufletul fiecaruia si de ce are nevoie fiecare. :15: Daca va fi sa primesti vreo minune, sa ai grija sa crezi in ea! :79:

Reformulez: voi presupuneti ca Dumnezeu este sigur ...

daca e reala o sa cred

Fals... Noi spunem si credem ca Dumnezeu este sigur.
Tu presupui ca Dumnezeu nu este sigur, pentru ca pui la indoiala ca Dumnezeu ar fi (in sensul de a exista). :43:

Sincer , foarte sincer , tare ma deranjeaza cand ne adresam cu noi si voi , chiar ma doare , caci toti suntem o apa si-un pamant . . .!:2: