Frate Dragoş, tinereţea se smereşte: pur şi simplu urmîndu-şi rostul...:)
Să nu cerem unei domnişoare smerenia unei femei care a îmbătrânit în lumea asta înrăită. Că o forţăm să devină prefăcută, vicleană, făţarnică. În definitiv, cam cum se întâlneşte, vai, atât de des.

Smerenia e una, dar se manifestă în chipuri variate, până la forme care par contrarii. Aşa cred, nu vă fie cu supărare, frate bun.
Doamne ajută!


P.S. Firea găzduită în ipostasuri diferite, la noi oamenii, rodeşte diferit. Uneori perspectivele diferite nu se datorează firii comune, esenţei de creştin, ci doar însuşirilor personale.
Firea şi ipostasul nu zac alăturea în om, ci se contopesc. Iar noi, zărind de fapt însuşirile persoanei, ne facem impresia că i-am întrezărit esenţa. Că i-am surprins adevărata natură. Fals! Vedem doar conduite şi manifestări, însă cum anume le interpretăm şi ce-or însemna ele de fapt, asta ne cam depăşeşte. Ţi-o spun ca psiholog, care nu dau doi bani pe teste psi şi pe impresiile culese în urma câtorva întâlniri. Cred mai mult în vorba românească, aia cu mâncatul sării şi cu-o viaţă întreagă...:)

Dragul meu prieten poet Ioan,tu ai un frumos dar sa vezi lucrurile din partea lor cald-luminoasa.Am cutreierat toate tarile majoritar catolice ale Europei si sunt oameni ca si restul,cu bune si rele,cu realizari sau dezamagiri,din acest punct de vedere nu am simtit nici o diferenta fata de ei.Cu multi m-am inteles chiar foarte bine,dpdv religios fiecare ne-am vazut de treaba noastra.Am vizitat si eu lacasurile de cult catolice,am citit carti despre catolici sau scrise de catolici,am trait si muncit alaturi de ei.Este o lume cu lumini si umbre,ca peste tot,pe anumite aspecte stau mai bine ca altii pe altele stau mai prost.Cum ii judeca Dumnezeu nu este treaba mea.Mai ii ironizez si eu din cand in cand,amical,ca sa nu-si iasa din mana si sa faca diabet de la atata dragoste ce pare a pluti feeric in aer :) Cand timp imi respecta optiunile si eu procedez la fel,este loc pt toti sub soare,cum va fi dincolo vom vedea la timpul potrivit.PS:am colindat toata Italia,toata,de la nord la sud si invers,de trei ori.Nu le-am demolat statui cu sfinti si nu m-au ars pe rug :) La Vatican mi-am facut poze inclusiv cu garzile elvetiene,a fost foarte tare,mi-am pus kilt si ei cu echipamentul lor unic :)

Ar trebui sa fiu mai rau nu-i asa,sa musc din ei cu sete fino alla morte si eventual dincolo de ea :) Pitbull-ul calvin musca din papalitatea decazuta,aux armes citoyens,hihi :)

Tot ca turişti le recomand şi eu spaniolilor "catolici" să meargă pe la Jasenovac precum şi prin Croaţia poate mai văd urmele celor câteva sute de mii (unii istorici croaţi spun doar câteva zeci de mii) de sârbi ortodocşi tăiaţi pe capete până la moarte de către fascişti şi de către unii papistaşi doar pentru faptul că erau sârbi şi ortodocşi. Asta, evident, ca să le dau spaniolilor de Valencia doar o sugestie de destinaţie turistică pentru a vedea şi ei roade ale "credinţei catolice", altele decât alea care le sunt livrate de propaganda oficială, şi tot aşa spre luare aminte.

Esti nemaipomenit, frate calvin intru umanitate. Eu prefer metal dur-simfonic nordic, muzica tibetana de meditatie si muzica ortodoxa psaltica, atit bizantina cit si copta. Ma indoiesc ca la Vatican sunt agreate aceste genuri. :)

Poate gemuri.

Crezi ca daca sunt un fan al modului cum canta Tarja Turunen am mai mari sanse ca tine? :) Hai sa nu arunc totul in offtopic,ne vom reintalni amandoi in Walhalla,mare sala din Asgard,eu vin impreuna cu Egill Skallagrimsson :) .Discutii placute,nu fiti incruntati :)

A propos de farmecul intilnirii umanului din "celalalt", "bau-bau-ul", "ereticul"...
 

Pentru d-l prof. Ioan Cezar:
Domnule profesor, am trait si eu un astfel de moment, pecum cel evocat de dvs., alaturi de si datorita unor "eretici".
In Ianuarie 2007, am asistat la o slujba copta, in biserica Sf. Mare Mucenic Mina din Bucuresti. Desi atunci ma straduiam sa ma autoconving de justetea istoriei bisericesti, bla-bla-bla, cum ei au picat examenul la Calcedon si bizantinii nu, etc., cunoasteti miturile tipic grecesti cu moaste care vorbesc si tin suluri in mina.
In fine, passons. Deci, am asistat la slujba tinuta de un parinte dintr-o manastire copta, venit special la Buc, si niciodata nu m-am simtit la o slujba, ortodoxa/stilista sau catolica, asa. Daca cineva mi-ar fi zis ca in acele clipe gravitatia luase concediu, as fi crezut ca si asta s-a intimplat. Lingvistic, nu intelegeam nimic, in afara de "amin", "Isus Cristos", "aleluia".
Alta data, tot in aceeasi comunitate, am vazut cum erau facute paini pentru batrinii nevoiasi, cei de care ii doare pe subumanii nostri "alesi" in al saselea picior. Oricum, toata viata am pus mentalul deasupra credintei, asa ca banuiala ca istoria narcisista a cultului X sau Y este exact asta: luare de vint si sarutatul oglinzii, s-a ivit in mintea mea, incepind sa creasca precum u fruct proaspat odraslit din floare. De atunci, cartile si informatiile apologetice au coborit pentru mine la nivelul de "povesti nemuritoare". Nemuritoare, dar povesti.
Scuze tuturor pentru off-topic, continuati va rog.

Am inteles. Nu erati compatibili fizic.
O mare tragedie in ziua de azi, daca stai bine sa te gandesti.

Ca sa nu mai vorbim ca o fiinta atat de dizgratioasa avea totusi o catedra de teolog iar o persoana stralucita intelectual si spritual (fizic nu mai vorbim), risca in fiecare zi sa treabuiasca sa treaca prin sila de a-l saluta din postura unui amarat de student.

Apropo, stii ce l-a ucis pe Iuda?
Dispretul.
Mai intai fata de cei din jur (nu asa scoliti ca el, nu asa destepti sa-si dea seama de teatrul care il juca ca pretins ucenic, ca-i fura la punga comuna), apoi fata de Fiul lui Dumnezeu care a considerat ca face exact 40 de arginti si in cele din urma, indelung exersat o viata, dispretul i-a depasit arogana si s-a intors impotriva lui, oprindui-se pana la urma in gat, in aceasta treaba funia avand un rol cu totul si cu totul secundar.

Ce ar face Sfantul Ilie astăzi, in mijlocul idolatrilor secolului XX, al puzderiilor de secte, al „taumaturgilor” răsăriţi din noaptea comunismului ateu, al pretinşilor „guru”, ai abaterii quasi-generale de la normele moralei creştine?

http://www.doxologia.ro/viata-biseri...manilor-astazi

Foarte interesant dar nu vi-se pare putin fortata mutarea,fie si metaforica,unui prooroc din lumea iudaica a VT,via istoria medievala romaneasca,in prezent?Pana la urma,pe acest rationament,cei ce l-ar auzi ar trebui sa reactioneze precum evreii de atunci,ca sa fim corecti istoric pana la capat.Mie mi-se pare ca se arunca o umbra nationalista usor anacronica peste o figura biblica mai ales ca dialogul imaginar se potriveste si nu prea cu pasajul biblic in cauza,Ilie nu prea era genul sa stea la demonstratii teologice,el a avut o demonstratie de forta,de sorginte divina,terminata cu eliminarea fizica a adversarilor,incuviintata de profet.In dialogul imaginar profetul pare imblanzit cumva istoric,mustra dar nu mai elimina pe nimeni fizic,actioneaza precum un parinte al Bisericii si asta nu prea are treaba cu scena din VT.PS:stiu cine este parintele Gordon,am tot respectul posibil,nu este o critica ci doar nu inteleg poate comparatia.Mie imi pare artificiala si fortat transmutata istoric dar intrucat parintele este un patriot cred ca a dorit,chiar cu pretul sacrificarii realismului,sa zugraveasca in oglinda un mesaj.