daca interpreteaza fiecare dupa capul lui, ia un fragment si il interpreteaza ad litteram ... se ajunge la nebunie


daca interpretam asa cum zici tu ... ar trebui afurisit tot poporul roman si celelate popoare ortodoxe


crezi ca asta au urmarit Sfintii Parinti?

Pentru o clipa am crezut ca nu esti curioasa daca sa te impartasesti des sau mai rar... :)

Nu ierarhie, nu e un cuvant bun. Insa in mod clar unii oameni vor fi mai aproape de Dumnezeu si altii mai departe de El, in functie de capacitatea de a iubi cu care singuri s-au "antrenat" in timpul vietii. La fel si in Iad, unii vor fi departe de Dumnezeu si altii mai departe. Nu exista doar doua stari, una de bine si alta de rau, ci pentru fiecare stare, de viata si de moarte sunt nuante, trepte de desavarsire sau de inraire.

Toti Dreptii si Proorocii Vechiului Testament, incepand cu Adam si Eva, au murit in speranta invierii, dar nu au mers in Rai. Abia dupa Jertfa si Rascumparare, Hristos i-a scos din temnitele Iadului, din zina aceea mai special pregatita pentru ei numita sanul Lui Avraam, mantuindu-i de acea indepartare relativa de Dumnezeu.

Iisus Hristos era este si va fi Acelasi intotdeauna si chiar cei din vechime sunt uniti prin El in aceeasi Biserica. Cu toate acestea, sunt mai multe Ceruri, mai multe nivele de existenta fericita, insa noi nu stim mai nimic despre asta, mai mult ne imaginam lucruri, stari, locuri samd.

EDIT: Pe Muntele Taborului, Iisus Hristos face intalnirea intre reprezentantii bisericii Vechiului Testament si cei ai bisericii Noului Testament. Ilie si Moise se intalnesc intr-un spatiu sacru si vorbesc cu Petru, Iacov si Ioan - probabil despre ceea ce urma sa aiba loc in curand, evenimentul atat de mult asteptat de cei adormiti in credinta...

Talharul cel destept a pasit intra-devar impreuna cu Hristos in Rai, s-a mantuit, insa nu a ajuns la desavarsirea Sfantului Ioan Botezatorul. Insa vedem in predica de pe munte ca Dumnezeu ne cheama la ceva o traire mult mai superioara decat simpla mantuire de rau; noi suntem chemati la desavarsire, la asemanarea cu El in iubire inca de pe acum, la nevinovatie. Sunt putini aceia care reusesc sa ajunga asa de sus, Dumnezeu ii stie cine sunt si uneori ni-i descopera, ca sa luam aminte...

Pot sa confirm din experienta ca ne putem spovedi si impartasi saptamanal. Nu e asa de greu pentru cei din Romania, care au biserici ortodoxe oriunde ar trai.

Meditam ieri la Sfanta Taina a Impartasaniei. Pentru multi dintre credinciosi este dificil de crezut ca Hristos Se jertfeste si Se imparte tuturor neimpartit. Ma gandesc ca am putea face o analogie cu ADNul care exista in corpul uman: asa cum fiecare celula care ne alcatuieste contine informatia deplina despre intregul organism, asa si in fiecare lingurita este continut intregul Trup si Sange al Lui Hristos. Dar ce este de fapt Trupul Mantuitorului? Stim bine ca este intreaga Biserica, adica noi toti, credinciosii care o alcatuiesc.

Efeseni 5, 23: "Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este."

Deci in fiecare lingurita cu care ne impartasim se gaseste, printr-o Taina minunata, informatia necesara comuniunii noastre, a unora cu altii, intr-un Tot care se numeste Trupul Sau. Informatie fara de care noi nu putem fi cu adevarat partasi unii cu altii, cu alte cuvinte co-partasi ca madulare separate care sa alcatuiasca un Intreg care este Biserica Lui Dumnezeu. De aceea, neimpartasindu-ne constant, noi ne separam de Trupul Sau mistic si de Insusi Dumnezeu, mai ales prin pacatele pe care le comitem des. Iata cum Domnul nostru a randuit ca Sangele mantuitor sa ne curateasca de pacate, ca mai apoi sa alcatuim toti impreuna Biserica nevazuta al carei Cap este Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.

Sa ne straduim sa intelegem pe cat putem importanta acestei Sfinte Taine randuite ca se ne tina partasi fiecare cu fiecare, ca impreuna sa lucram in chip diferit si armonios lucrarea de mantuire a Lui Dumnezeu in lume.

Intrebarea este,cine este asa de vrednic sa se impartaseasca saptamanal,Impartasania nu este ca o mancare sau un obiect este pura si SFANTA!E bine si rar dar meritat si cu vrednicie si curatie!!!!!

Cine este vrednic? Tot omul care se spovedeste cu cainta si are dezlegare de la duhovnic. Ca daca nu poti fi vrednic saptamanal, cum vei fi vrednic odata pe an?
Avantajul mare pe care-l are spovedania saptamanala este aceea ca nu uiti pacatele facute de la o saptamana la alta. Ma intreb, cum se pot tine minte toate cele facute timp de 365 de zile?

Asa este; crestinul, prin Taina Spovedaniei, trebuie sa constientizeze propria nevrednicie de a se impartasi. Niciodata omul nu e vrednic de Dumnezeu, orice ar face. Dumnezeu ni Se daruieste, nu ni Se ofera ca rasplata a faptelor noastre.

Sf. Simeon al Tesalonicului, care a trăit în secolul al XV-lea, a insistat asupra necesităţii curăţirii sufletului prin Taina Spovedaniei, recomandând creştinilor: „Să ne smerim, să facem pocăinţă şi să ne mărturisim lui Dumnezeu şi pe El să-L chemăm spre milă şi să ne grăbim să ne împărtăşim cu cuminecare tainică şi să facem acest lucru încontinuu cu luare-aminte şi smerenie a sufletului; pentru că aceasta înseamnă a fi noi cu Dumnezeu şi a fi Dumnezeu cu noi, lucru pentru care S-a şi întrupat“. Sfântul recomanda împărtăşirea deasă atât preoţilor şi episcopilor, cât şi credincioşilor mireni, propunându-le să nu treacă 40 de zile fără a se împărtăşi: „Ne-a predat aceste taine ca să fim una cu El, şi noi, arhiereii şi preoţii slujitori, să ne împărtăşim continuu din aceste înfricoşătoare taine cu luare-aminte (atenţie), străpungere (a inimii) şi mărturisire, dar şi ceilalţi să se desfete încontinuu de cuminecare în mărturisire, în zdrobirea şi evlavia sufletului, şi nimeni din cei ce se tem şi iubesc pe Domnul să nu lase să treacă patruzeci de zile, ci, pe cât îi e puterea şi luarea-aminte (atenţia), să se apropie şi mai des de cuminecarea cu Hristos“. Pe bătrâni şi pe bolnavi, Sf. Simeon îi îndemna să practice o împărtăşire mai deasă decât intervalul de patruzeci de zile, căci „acest lucru e pentru noi viaţa şi puterea“.

. . . si cat de putin Ii daruim noi Lui . . . !

Important este ca atunci cand ne impartasim sa avem cu adevarat sufletul curat ! Si atat de des sa o facem, cat ne dicteaza inima sufletului nostru.....pt iubirea de EL vine din strafundul nostru launtric. Doamne ajuta!

Da, din pacate omul tinde sa fie tare zgarcit cu Dumnezeu. Dar intr-o inima chircita nu-si poate avea salas Nemarginitul.