Eu nu sunt asa impotriva evolutionismului. Nu stiu ce sa cred, nu-s nici om de stiinta, n-am dovezile, nu stiu ce sa cred si pana la urma...nu-mi pasa. Dupa cum v-am spus, Episcopul din judetul nostru care mie imi e fffff drag nu contesta evolutionismul. El insa spunea ca DUPA CADERE, oamenii au ajuns "ca dobitoacele". Deci pe noi crestinii ne intereseaza ce era inainte de cadere si la ce suntem chemati. Intre aceste doua extreme cum o fi evoluat omul, de unde si pana unde, e o curiozitate mai mult intelectuala decat duhovniceasca. Oricum, important e ce suntem CHEMATI sa ajungem.
Uneori simt ca incercam sa convingem pentru ca nu suntem noi insine convinsi. Daca am fi convinsi am avea pace si am sti ca toti oamenii (atei, pacatosi, sfinti) oricum vor da de Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu. Ce grija avem noi? Sa nu cumva sa ne lepadam noi insine de El, asta e important. Grija asta sa o avem.

Conform evolutionismului, oamenii au fost dobitoace (ma rog, e o exprimare grosolana si nestiintifica). Deci, conform evolutionismului, nu exista nici o cadere. Eventual, pentru a-l pastra pe Dzeu in schema, puteam sa ii lasam scinteia prima a vietii si sutul in fund, care e un pas inainte, dat stramosului comun primatelor, care a permis omului sa isi mareasca volumul cranian, si deci ar putea ramine valabila partea cu "ce sintem chemati sa ajungem".

Uau, Topcat, suntem de acord cu faptul ca evolutionismul e total impotriva invataturilor Bisericii despre crearea si caderea omului! ;) Nu exista cale de mijloc.

Uite ce se intampla, eu nu vreau sa conving pe nimeni de nimic; sufar eu de patima mandriei, dar sunt, totusi, realista, dar exista oameni cu har si chemare sa faca asa ceva. Eu una nu as putea sa ii impartasesc cuiva experienta mea personala care ma face in mod constant sa cred in Dumnezeu si in invatatura Bisericii. Steindhart are dreptate, experientele personale sunt intransmisibile. eu imi apar doar Biserica si credinta si daca nu mi-ar face placere acest schimb de replici mai mult sau mai putin inteligente cu Topcat, nu i-as mai da nicio importanta. Pe mine ma intereseaza sa cunosc ce crede un ateu inteligent ca el, tocmai pentru ca in ochii unui om foarte putin credincios (nu chiar ateu, ca Topcat) si "inzestrat" cu o gramada de pacate, am gasit certitudinea ca Dumnezeu ne-a creat pe toti.
mi-e simpatic Topcat si imi face placere sa il contrez (cand nu sunt prea iritata de niste absurditati), desi mi-e clar ca orice as spune eu si orice ar spune el, credintele noastre nu se schimba. Pentru asta e nevoie de ceva mult mai mare, dar minuni se intampla in fiecare zi. Eu sunt sigura ca Topcat va gasi candva calea spre Adevar si cand o va gasi, va crede din toata inima lui.

Corect, asta am spus-o de multe ori
Dar se pare ca or fi gasit catolicii vreo portita, ceva.

Au dovedit asta? Poate ca ei au descoperit totul pana la un anumit punct in timp in trecut, inainte de acel punct in timp ei nu stiu ce a fost...

Pai, pina acum, evolutia arata ca omul doar a dobindit calitati intelectuale. Daca asta inseamna cadere, o fi cazut ;)
Eu am dat o ipoteza mai demult care ar impaca si capra si varza, in care caderea sa fie interpretata ca aparitie a constiintei, care a dus la nelinistile existentiale ale omului, care acum tinde spre starea de liniste si, practic, impacare cu sine, pe care o au animalele si o avea si omul inainte (cind defapt nu era om, dar asta conteaza mai putin acum).

Tu nu intelegi ce zic? Eu vorbesc de faptul ca noi cunoastem trecutul pana la un anumit punct in timp (nu-mi zice acuma ca il cunoastem in infinitul trecutului) INAINTE de acel punct in timp, stiinta nu mai stie nimic. De aia nu se mai poate baga. Asa ca nu are cum sa explice caderea sau ce era inainte de cadere.

Caderea depaseste nivenul stiintei. Este vorba d eceva care s-a petrecut in sufletul omului, in atitudinea pe care a ales sa o aiba la un moment dat fata de Dumnezue, lume si el insusi. Deci nu are cum sa fie descrisa de stiinta.
In plus, noi credem ca odata cu caderea universul s-a schimbat. A fost o catastrofa cosmica - iarasi, depasind planul material, dar inglobandu-l. Eu cred (este o interpretare - nu numai a mea - posibila, exista si altele) ca odata cu caderea lumea s-a schimbat si retrospectiv, a fost o cadere si intr-un alt plan materialo-temporal.
Stiinta vede doar niste urme in planul nostru.

Stiinta explica aproape tot ce s-a intimplat de la citeva fractiuni de secunda dupa bing-bang. Totul decurge de atunci logic, totul urmind citeva legi fizice relativ simple. Nu stiu unde ati putea intercala caderea, iar sa o duceti inainte de BB ar fi un nonsens.
Am spus, singura asemanare cu caderea voastra ar fi aparitia constiintei, momentul cind omul constientizeaza pacatul si aparitia moralei constiente(desi stiinta spune ca acest moment nu e unul punctual, dar putem trece asta acum cu vederea). Iar acum omul ar incerca sa scape de pacat, prin asta sa ajunga la Dzeu, sa ajunga in starea de dinainte de constientizarea pacatului.
Fani, ideea ta cum ca pacatul a avut loc nu-stiu-cind si ca apoi a fost propagat in timp e un SF.

Ba da, ma refer inainte de big bang. Sau mai degraba, IN AFARA TIMPULUI, in atemporalitate.