In schimb tu esti ortodox cu randurile de mai sus, Mihailc?!? Obraznicia si indrazneala nu au fost niciodata trasaturi ortodoxe, si nici nu vor fi.
Dar sigur, lipsa unui admin activ si cu simt de raspundere fata de acest forum are aceste urmari nefaste.

Părintele Steinhard spune de multe ori că îndrăzneala şi curajul sunt trăsături ale unui creştin ortodox.
De ce vezi mesajul la care te referi ca fiind obraznic?

Era normal să reacţioneze fan-clubul tuturor smintelilor de pe forum. Ca întotdeauna, te oripilezi de alţii înainte să te uiţi în oglindă. Noul tău idol a adus mai multă obrăznicie, nesimţire şi tupeu, ambalat în limbaj pseudoevlavios, ca nimeni altcineva pe forum până acum. L-a devansat până şi pe gălăgiosul bufon ortodoxoid de acum câţiva ani, the_Listener.
De tine însă nu mă mir, sunt obişnuit să constat că priveşti lucrurile strâmb în linie draptă. Bine îţi spunea cineva zilele trecute:

Doamne ajută.

Mihaela-Anca, gata ! Devii neruşinată ! Gata ! Te rog. Nu mai vorbi pentru mine. Te rog !

Dacă eu nu îi spun nimic, te rog fă şi tu la fel.

Mihai are dreptate în tot ce spune.
Pentru ce să fie banat ?
Lasă-l pe Mihai să spună ce vrea şi ce poate. Nu nouă, niciodată nouă, ci la Hristos v-a da socoteală şi sfinţilor ce ne vor judeca, pentru ce spune, nu nouă. Nu pentru cuvinte mai ales, va da socoteală, ci pentru inima cu care a spus orice cuvinte.

Şi sunt convins şi văd, simt, că are o inimă minunată.
Tu de ce vezi în el altă inimă decît minunată?
Pentru că inima ta e lîngă prăpastie.

Nu-i destul că îl agită dracii pentru iubirea minunată ce o are pentru Sfintele Icoane ? Mai agită-l şi tu ! E bine ?

Are dreptate în tot ce a spus şi pentru asta mă tînguiesc.
Că sunt un gunoi ordinar de om, şi mă duc direct în fundul iadului, cînd Hristos mă va strivi ca o beşică de puroi ce sunt !

Deci te rog nu mai fi neruşinată şi fără bun simţ. Eşti fără blîndeţe, arţăgoasă, orgolioasă şi făţarnică !

Pune capu în pămînt şi smereşte-te. Cel puţin cînd vezi că vorbeşte cineva de rău despre mine, dacă mă iubeşti atît de mult în Hristos, ascultă-mă te rog, să ne putem mîntui.

Tu nu te rogi deloc ! De ce nu faci rugăciune ? Ce se întîmplă ? Te rog mult, roagă-te !
Annyta are dreptate. Şi Hristos spune să îndrăznim. Şi tot El spune: mîniaţi-vă, dar nu greşiţi ! - Efeseni 4, 26.
Cine şi cum greşeşte, nu suntem noi în măsură să dăm verdicte. Că nu judecăm noi.

Anca-Mihaela ! Nu pentru mine, pentru Sfinţii Părinţi încetează. Te rog mult.

ÎMI DORESC SĂ RESPIR DUHUL SFINŢILOR PĂRINŢI DIN ACEST TOPIC.
ÎNGĂDUIE-MI, ANCA-MIHAELA. TE ROG MULT, ÎNGĂDUIE-MI.
NU MAI SCRIE DECÎT DIN ŞI DESPRE OAMENII PLINI DE DUHUL SFÎNT, SFINŢII PĂRINŢI.
MĂCAR AICI, ÎN TOPICUL ĂSTA.

Lasă să spună cine ce vrea, şi dacă intervii; măi ! Intervino cu iubire, cu discernămînt. Destul întuneric şi nebunie în lume. Destul !
Dacă noi nu ne iubim unii pe alţii şi nu ne jertfim unii pentru alţii, atunci cine? Dacă nu ne răstignim pentru lume, ce Împărăţie a Cerurilor, mai aşteptăm ? Dacă nu murim cu Hristos, cum vom învia în Hristos ? Cum ? Cum, suflete, cum ???

Şi roagă-te, draga mea. Că nu te rogi deloc. Absolut deloc. Fă rugăciune. Roagă-te şi pentru mine.

Şi iartă-mă. Iertaţi-mă toţi.

Te îmbrăţişez cu sărutare sfîntă. (cum spune la Romani 16, 16; I Corinteni 16, 20; II Corinteni 13, 12; I Tesaloniceni 5, 26)

Bucurii să vă dea Maica Domnului. Tuturor.

P.S.: Annyta, draga mea, să stai de vorbă cu părintele Sava (fost Stephen), de la Mănăstirea Oaşa, e tuns călugăr la Oaşa, e american, bancher. Găseşti un reportaj parcă de la Antena 1 pe youtube cu el. Nu pun link, ca să rămînem aici minunat lîngă Sfinţii Părinţi. Caută tu. Şi mergi şi vorbeşte cu el. Mai multe îţi va spune el. Dar aşa e precum spui. Sunt mulţi americani, care trăiesc în sărăcie. Doamne, ai milă. Roagă-te şi pentru mine, surioară preaiubită.

Eu nu am zis nimic de americani... Mirela a zis...
Eşti cumva obsedat de numele meu?

Doamne ajută.

Ai dreptate, surioară, iartă-mă. Acum am văzut. M-am încurcat, că sunt om şi greşesc mereu.
Pomeneşte-mă şi iartă-mă.

Bucurii.

"Smerenia adevărată este atunci când vine din conştiinţa proprie şi când nu se urmăreşte ceva prin smerenie. Se spune că smerenia este virtutea care nu se arată. În momentul în care vrei să te arăţi smerit, poţi să ştii că nu eşti smerit. Asta-i falsa smerenie! Când vrei să apari în faţa oamenilor că uite, ăsta-i ăla care nu ştiu ce face, lucruri deosebite, când vrei să te scoţi în evidenţă, sigur nu eşti smerit. Şi dacă totuşi faci acte de smerenie şi zici vorbe din acestea, din care să se înţeleagă că eşti smerit, de fapt nu eşti smerit, ci ai o falsă smerenie. Am fost pe la Mănăstirea Nicula şi am întâlnit acolo un călugăr, care vine la mine şi se prezintă: „Serafim păcătosul”. Şi eu am zis: nu se poate! Serafim păcătos?! Nu există! Ori eşti Serafim, ori eşti păcătos!" (Arhimandrit Teofil Pârâianu)

"Dar pe lângă adevărata smerenie există și o smerenie mincinoasă. Aceasta este smerenia deșartă, care își aruncă privirea de jur împrejur ca să vadă dacă cumva a zărit-o cineva, dacă se vorbește despre ea, sau este pizmuită. Ea nu este altceva decât mândrie înveșmântată în haine smerite. Numai pe dinafară are înfățișarea smereniei, însă pe dinlăuntru clocotesc toate patimile. Cel cu adevărat smerit este întotdeauna liniștit și în pace; nu se bucură de laudele ce i se aduc, nici nu se necăjește din pricina umilințelor.
Pe când smeritul cel mincinos caută, printr-o părută evlavie, slava omenească. El a văzut că smerenia aduce laude și cinstiri celor care o au - așa că și-a pus masca smereniei, spre a se mări și el într-acest chip. Un astfel de om arată că nu a înțeles nimic din esența smereniei. Lui îi place să spună despre sine: O, eu, păcătosul! o, eu, nevrednicul! Dar în același timp așteaptă ca ceilalți să se împotrivească și să-i spună că nu este adevărat, că nu este păcătos. Iar dacă este contrazis în acest fel, se simte bine. Dar dacă ceilalți sunt de acord cu el și îi spun: Așadar tu însuți recunoști că ești păcătos! Sunt adevărate, deci, cele ce se spun despre tine?, de îndată se arată nemulțumit, jignit și începe a întreba: Dar ce se spune despre mine? O astfel de smerenie nu este mântuitoare, ci fățarnică și de aceea este socotită a fi o greșeală mai rea decât mândria. Nu cel ce se hulește pe sine dă dovadă de smerită cugetare, spune Sfântul Ioan Scărarul ci cel ce, văzându-se hulit de altul, nu-și micșorează dragostea față de acesta." (Arhimandrit Serafim Alexiev)

„Pe cat este de folositor sa te mustri pe tine si sa te invinuiesti de pacatosenie in fata lui Dumnezeu in taina, in camara sufletului, pe atat este de daunator sa faci aceasta in fata oamenilor. In caz contrar vom avea despre noi o parere amagitoare cum ca suntem smeriti", spune Sfantul Ignatie Briancianinov.

Când începe postul? Sau încă mai cauţi?

Doamne ajută.

Minunat cuvînt.

Însă frate drag, Ovidiu B., ţi-am dat şi mesaj în privat, cerînd acelaşi lucru, să pui te rog, cartea şi pagina unde spune Sfîntul Ignatie Briancianinov, citatul tău. Spre folosul nostru, ca să nu cred că tu ai scris asta şi doar ai atribuit cuvintele Sfîntului, să pot verifica, să văd şi contextul şi să mă bucur în Domnul, din nou, de sfîntul Său.

Frate drag Mihail C., părinţii arhimandriţi Teofil Părăianu şi Serafim Alexiev, nu sunt sfinţi, deci cuvintele lor sunt discutabile, sunt teleogumene şi păreri teologice, deşi rămîn minunat de morale şi deosebit de frumoase. Să pui, dragul meu şi cărţile cu paginile de unde citezi.

Pînă atunci, uite cu mila Domnului, îţi arăt că Sfîntul Apostol Pavel se mustră şi se smereşte pe sine în faţa oamenilor, în prima sa Epistolă către Corinteni 15, 9:

"Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu."

Dar şi cuvîntul de la Efeseni 3, 8 : "Mie, celui mai mic decât toţi sfinţii,"

Iartă-mă te rog dacă te-am smintit sau tulburat cu ceva.

Frate drag Mihail C., părinţii arhimandriţi Teofil Părăianu (nu Pârâianu) şi Serafim Alexiev, nu sunt sfinţi, deci cuvintele lor sunt discutabile, sunt teleogumene şi păreri teologice, deşi rămîn minunat de morale şi deosebit de frumoase. Să pui, dragul meu şi titlurile cărţilor cu paginile de unde citezi.

Dar aşa e, eu unul, am o falsă smerenie, chiar cred asta, şi doar cred că sunt smerit şi doar cred că mă smeresc, cînd defapt mereu mereu, mă osîndesc. Sunt vrednic de iad, am spus şi spun mereu şi cred cu adevărat asta.

Îţi recomand, cum mi-a recomandat şi duhovnicul meu mie, să citeşti cărţi scrise de sfinţi canonizaţi. Şi cînd vei termina cu acelea, atunci să te apuci de cărţi scrise de autori ce nu sunt sfinţi canonizaţi.

Şi tuturor celor ce trec pe aici şi citesc aceste rînduri, ca un făţarnic ce sunt, dar le fac aceaşi călduroasă recomandare.

Iertaţi-mă.

Bucurii.

P.S.: Postul Mare, începe luni 3 martie, în anul mîntuirii 2014. Peste 4 zile, cu tot cu azi.