Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Despre Biserica Ortodoxa in general (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=506)
-   -   Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat ! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=12796)

anna21 12.05.2011 16:13:43

Ispita
 
Cand am fost la preot cu sotul sa vorbim despre cununie, in prima propozitie ner-a spus cati bani sa dam (desi nu intrebasem!). Si eram in fata altarului.

Nu stiu de ce preotul a facut asa ceva. Acum il cunosc mai bine, in prezent este duhovnicul mamei mele si este un om foarte atent la ce spune (si nici iubitor de averi nu este).
Dar s-a intamplat acel fapt inexplicabil.

Extraordinar ce s-a smintit sotul meu de la acest fapt!
Noi nici nu eram credinciosi (cununia o consideram o traditie.. nu stiam ce inseamna), dar totusi sotul tot spunea "uite, ne-a cerut bani in fata altarului! cum a facut asa ceva!" Desi el nici nu stia ce reprezinta altarul! Dar gandurile acestea le avea si a ramas pana acum cu o convingere puternica despre preotii care vor bani.


Asta este ispita!

Din nou, nu cred ca este cazul sa judecam. Nu stii cu ce s-a confruntat fiecare.

Mihnea Dragomir 12.05.2011 17:27:56

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 360702)
Nu cred ca trebuie sa-i punem pe altii in pozitii jenante, sa le reamintim saracia, sa-i umilim etc..

Dar de ce plecați de la premiza că a da mai mult l-ar pune pe celălalt în poziție jenantă, ori l-ar umili ? De când a devenit sărăcia ceva de care să ne fie rușine ? Eu nu mă rușinez de loc când nu am bani. Mă rușinez când fac ceva care Lui nu îi place, care știu că nu trebuia făcut.
Iată, îmi amintesc că același tip de punere a problemei l-am găsit și la vecinii cabinetului meu. Uneori, obișnuiam să îmi mătur cabinetul al cărui patron sunt și, dacă tot măturam, măturam și pe casa scărilor și la intrarea în clădire. Dar vecinii s-au arătat uimiți, dacă nu de-a dreptul scandalizați: "cuuuuum, domnule doctor, dv măturați ???". Odată, am spus că nu găsesc nimic rușinos în a mătura, mai degrabă ar fi rușinos a nu mătura și mult mai rușinos ar fi a fura. Dar nu am convins pe nimeni, iar bătrânele din bloc se vede că au vorbit între ele, fiindcă mi-au trimis un fel de delegație ca să îmi sugereze că nu se cade să mătur eu. Le-am ascultat, dar nedumerirea a rămas: ce o fi așa de jenant, măturatul ăsta ?

O chestie de sens contrar, un fel de contraprobă, mi s-a întâmplat când mi-am schimbat mașina. Când mi-am cumpărat o Toyota, dintr-o dată mi-au crescut acțiunile pe piață. Devenisem, parcă, mult mai competent decât înainte, când veneam la cabinet în Dacie. E uimitor cum pot asocia oamenii bogăția cu realizarea, când, de fapt, singura legătură între bogăție și realizare este aceea că bogăția poate fi un pericol pentru realizare.


Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 360704)
Cand am fost la preot cu sotul sa vorbim despre cununie, in prima propozitie ner-a spus cati bani sa dam (desi nu intrebasem!). Si eram in fata altarului.

Nu stiu de ce preotul a facut asa ceva. Acum il cunosc mai bine, in prezent este duhovnicul mamei mele si este un om foarte atent la ce spune (si nici iubitor de averi nu este).
Dar s-a intamplat acel fapt inexplicabil.

Extraordinar ce s-a smintit sotul meu de la acest fapt!
Noi nici nu eram credinciosi (cununia o consideram o traditie.. nu stiam ce inseamna), dar totusi sotul tot spunea "uite, ne-a cerut bani in fata altarului! cum a facut asa ceva!" Desi el nici nu stia ce reprezinta altarul! Dar gandurile acestea le avea si a ramas pana acum cu o convingere puternica despre preotii care vor bani.

Eu îmi imaginez că, imediat după ce Sf Fecioară a născut, Sf Iosif a intrat să întrebe: "cum pot eu să te ajut ?". Îmi închipui că răspunsul primit a fost ceva de genul "Am nevoie de niște scutece curate, ca să Îl învelesc. Mergi și fă rost de ele ! Și, dacă poți, adu-mi ceva de mâncare: mi-e foame !" Și, când a avut loc acest dialog, erau chiar în fața lui Dumnezeu întrupat. Cred că Sf Iosif s-a dus în Betleemul apropiat, a scos niște bănuți din traistă, și i-a dat pe straiele Pruncului. Probabil că a luat și Preacuratei ceva de mâncare.

Așa trebuie să facem și noi. Domnul nostru euharistic are nevoie de odoare cu care să fie învelit. Iar cei care Îl țin în mâinile lor au nevoie de ceva de mâncare.

dobrin7m 12.05.2011 20:23:39

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 360700)
Cred ca adevarata problema este saracia.
Daca oamenii ar trai in indestulare, nu ar aparea probleme despre bani.
Si biserica are nevoie de bani, dar si oamenii sunt foarte saraci. Lumea nu-si povestesteste saracia. Dar imi amintesc, cand traiam in Romania, cati batrani vedeam cautand discret in cosurile de gunoi de pe strada.

Adevarat
Asta spuneam si eu, biserica bogata - oameni bogati, biserica saraca - oameni saraci.

glykys 12.05.2011 21:11:55

Ma bucur ca ati ajuns la un consens.

Si totusi, pe undeva are dreptate Dobrin, in sensul ca uneori lipsa banilor sau "taxele" bisericesti sunt doar un pretext pentru a ascunde necredinta. Daca ne-am revolta si sminti cand am primi diverse facturi sau cand am vedea preturile prin magazine asa cum ne smintim cand auzim ca se cer bani pentru diverse servicii religioase.... E adevarat ca mantuirea nu se poate cumpara, dar, pana la urma, un lucru valoreaza atat cat il pretuim. Pai preotul iti ofera, prin Taina Cununiei, binecuvantarea lui Dumnezeu si tu te zgarcesti si te intrebi oare face banii?!
Eu v-am spus ca in buricul Bucurestiului sunt biserici si manastiri unde, daca nu ai niciun banut sa pui in pomelnic, nu spune nimeni nimic, dar asta probabil pentru ca vine multa lume si se strange, pana la urma, pentru cheltuieli.

Melissa 12.05.2011 21:36:09

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 360721)
Dar de ce plecați de la premiza că a da mai mult l-ar pune pe celălalt în poziție jenantă, ori l-ar umili ? De când a devenit sărăcia ceva de care să ne fie rușine ?

De cand oamenii cu bani( nu toti desigur) ii umilesc, injosesc, ii desconsidera si ii fac sa se simta suburbani pe oamenii saraci.
Mie mi se pare un gest foarte sensibil si de bun crestin sa procedezi cum face anna21. E foarte important sa fim extrem de atenti cu oamenii saraci, necajiti,napastuiti.Sa nu mai adaugam si noi printr-un gest egoist, inca o picatura de pelin in paharul lor.
Mie mi-a spus cineva odata ca nu as fi fost buna de printesa ( ma aflam in Peles si eram vadit impresionata de amprenta regala de acolo), pentru ca sigur as fi servit masa impreuna cu slujitorii, sa nu se simta cumva prost ca ei mananca separat.:4: Deci eu o inteleg perfect pe Anna..

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 360721)
Iată, îmi amintesc că același tip de punere a problemei l-am găsit și la vecinii cabinetului meu. Uneori, obișnuiam să îmi mătur cabinetul al cărui patron sunt și, dacă tot măturam, măturam și pe casa scărilor și la intrarea în clădire. Dar vecinii s-au arătat uimiți, dacă nu de-a dreptul scandalizați: "cuuuuum, domnule doctor, dv măturați ???". Odată, am spus că nu găsesc nimic rușinos în a mătura, mai degrabă ar fi rușinos a nu mătura și mult mai rușinos ar fi a fura. Dar nu am convins pe nimeni, iar bătrânele din bloc se vede că au vorbit între ele, fiindcă mi-au trimis un fel de delegație ca să îmi sugereze că nu se cade să mătur eu. Le-am ascultat, dar nedumerirea a rămas: ce o fi așa de jenant, măturatul ăsta ?

Hmm...pai una este ca medic fiind, la cabinetul propriu si in imprejurimi sa maturi pentru ca asa ai tu chef ( sau ti se pare mai ieftin decat sa platesti o femeie de serviciu), si o faci pentru ca VREI SA O FACI, si alta este cand maturi pentru un banut sa nu-ti moara copiii de foame...
Normal ca medicul nu gaseste nimic rusinos in a matura..Dar atunci cand traiesti din maturat, ti se pare ca toata lumea se uita la tine si stie ca nu ai acasa decat mamaliga sa pui pe masa..
Iar babele de la bloc, sa avem pardon dar se baga si ele in seama cu domn` doctor, ca niciodata nu stiu cand au nevoie de el!
Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 360721)
O chestie de sens contrar, un fel de contraprobă, mi s-a întâmplat când mi-am schimbat mașina. Când mi-am cumpărat o Toyota, dintr-o dată mi-au crescut acțiunile pe piață. Devenisem, parcă, mult mai competent decât înainte, când veneam la cabinet în Dacie. E uimitor cum pot asocia oamenii bogăția cu realizarea, când, de fapt, singura legătură între bogăție și realizare este aceea că bogăția poate fi un pericol pentru realizare.

Competenta unui medic nu consta in masina cu care se plimba, asta-i clar.Dar orice om care isi schimba Dacia cu o masina mai cool, arata lumii( cu voie sau fara voie) ca ii merge bine.Nu?:-)

ioan_strainul 12.05.2011 22:51:38

Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 360762)
Ma bucur ca ati ajuns la un consens.

Si totusi, pe undeva are dreptate Dobrin, in sensul ca uneori lipsa banilor sau "taxele" bisericesti sunt doar un pretext pentru a ascunde necredinta. Daca ne-am revolta si sminti cand am primi diverse facturi sau cand am vedea preturile prin magazine asa cum ne smintim cand auzim ca se cer bani pentru diverse servicii religioase.... E adevarat ca mantuirea nu se poate cumpara, dar, pana la urma, un lucru valoreaza atat cat il pretuim. Pai preotul iti ofera, prin Taina Cununiei, binecuvantarea lui Dumnezeu si tu te zgarcesti si te intrebi oare face banii?!
Eu v-am spus ca in buricul Bucurestiului sunt biserici si manastiri unde, daca nu ai niciun banut sa pui in pomelnic, nu spune nimeni nimic, dar asta probabil pentru ca vine multa lume si se strange, pana la urma, pentru cheltuieli.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++
Bunul Dumnezeu sa ne Intelepteasca sa Intelegem si sa plinim voia lui ai dreptate si Tu si Dobrin Partial si nu va suparati ca am sa spun ca greul vine tot peste cel sarac si cu rIvna ca bogatul nul Intereseaza cInd voieste scoate cIt se cere si plateste crezInd ca la cumparat pe preot si prin el pe DUMNEZEU dar mare si amarnica inselaciune este aceasta .
Pe Dumnezeu cel ce are toate si poate sa dea si sa ia cInd voieste ca al Sau da si ia napoi si nu da socoteala nimanui. Slavit sai fie Numele In veacul veacului amin.
Dumnezeu a lasat prin proroci cum sa traiasca cei ce slujesc altarului , si anume Ei sa aiba parte din darurile aduse la altar si sa primeasca ca sa poata trai cu casnici lor , nu a lasat porunca ca sa puna biruri a spus ca omul sa aduca daruri ca jertfa pentru anumite pacate si pentru anumite slujbe .
A pune unele taxe care pentru uni sunt grele In aceste timpuri, si a nu creceta de este cu putinta sa fie platite este greu si ne placut Lui Dumnezeu.
A nu se Intelege ca Toti Parinti sunt la fel si ca eu as avea ceva cu aceste lucruri departe de mine acest gInd Insa si sminteala vine si de la aproapele.


Sa ma iertati daca am jignit pe cineva cu smerenie va rog sa nu va suparati si sa va rugati si pentru mine sarmanul si mult pacatosul.

ioan cezar 13.05.2011 03:04:48

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 360721)
Dar de ce plecați de la premiza că a da mai mult l-ar pune pe celălalt în poziție jenantă, ori l-ar umili ? De când a devenit sărăcia ceva de care să ne fie rușine ? Eu nu mă rușinez de loc când nu am bani. Mă rușinez când fac ceva care Lui nu îi place, care știu că nu trebuia făcut.
Iată, îmi amintesc că același tip de punere a problemei l-am găsit și la vecinii cabinetului meu. Uneori, obișnuiam să îmi mătur cabinetul al cărui patron sunt și, dacă tot măturam, măturam și pe casa scărilor și la intrarea în clădire. Dar vecinii s-au arătat uimiți, dacă nu de-a dreptul scandalizați: "cuuuuum, domnule doctor, dv măturați ???". Odată, am spus că nu găsesc nimic rușinos în a mătura, mai degrabă ar fi rușinos a nu mătura și mult mai rușinos ar fi a fura. Dar nu am convins pe nimeni, iar bătrânele din bloc se vede că au vorbit între ele, fiindcă mi-au trimis un fel de delegație ca să îmi sugereze că nu se cade să mătur eu. Le-am ascultat, dar nedumerirea a rămas: ce o fi așa de jenant, măturatul ăsta ?

O chestie de sens contrar, un fel de contraprobă, mi s-a întâmplat când mi-am schimbat mașina. Când mi-am cumpărat o Toyota, dintr-o dată mi-au crescut acțiunile pe piață. Devenisem, parcă, mult mai competent decât înainte, când veneam la cabinet în Dacie. E uimitor cum pot asocia oamenii bogăția cu realizarea, când, de fapt, singura legătură între bogăție și realizare este aceea că bogăția poate fi un pericol pentru realizare.




Eu îmi imaginez că, imediat după ce Sf Fecioară a născut, Sf Iosif a intrat să întrebe: "cum pot eu să te ajut ?". Îmi închipui că răspunsul primit a fost ceva de genul "Am nevoie de niște scutece curate, ca să Îl învelesc. Mergi și fă rost de ele ! Și, dacă poți, adu-mi ceva de mâncare: mi-e foame !" Și, când a avut loc acest dialog, erau chiar în fața lui Dumnezeu întrupat. Cred că Sf Iosif s-a dus în Betleemul apropiat, a scos niște bănuți din traistă, și i-a dat pe straiele Pruncului. Probabil că a luat și Preacuratei ceva de mâncare.

Așa trebuie să facem și noi. Domnul nostru euharistic are nevoie de odoare cu care să fie învelit. Iar cei care Îl țin în mâinile lor au nevoie de ceva de mâncare.

Jos palaria, Doctore! Jos palaria!
Iti multumesc, Mihnea, iti multumesc. (chiar daca ai sarit calul cu imaginatia, eu simt ca ai facut o saritura pe cinste si de aceea, inca si inca o data, de trei ori: iti foarte multumesc!)

cristiboss56 13.05.2011 22:50:55

Așa te vreau Ioane !
 
Citat:

În prealabil postat de ioan cezar (Post 360807)
Jos palaria, Doctore! Jos palaria!
Iti multumesc, Mihnea, iti multumesc. (chiar daca ai sarit calul cu imaginatia, eu simt ca ai facut o saritura pe cinste si de aceea, inca si inca o data, de trei ori: iti foarte multumesc!)

Nu jos pălăria , ci să dai cu ea de pământ, de ciudă și de bucurie, căci Mihnea se apropie cu repeziciune de Ortodoxie . . . , semn bun . . . !

ioan cezar 13.05.2011 23:24:41

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 360978)
Nu jos pălăria , ci să dai cu ea de pământ, de ciudă și de bucurie, căci Mihnea se apropie cu repeziciune de Ortodoxie . . . , semn bun . . . !

M-a emotionat, mi-a incalzit inima ultimul si penultimul pasaj din postarea lui Mihnea. Foarte frumos, curat crestinesc - am simtit, asa...

cristiboss56 13.05.2011 23:29:07

Citat:

În prealabil postat de ioan cezar (Post 360986)
M-a emotionat, mi-a incalzit inima ultimul si penultimul pasaj din postarea lui Mihnea. Foarte frumos, curat crestinesc - am simtit, asa...

Adevărat grăiești ! Mihnea e în lista mea de prieteni la loc de cinste . Merită din plin !


Ora este GMT +3. Ora este acum 07:11:40.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.