Eduardd - adica ascultare la ce? Asta e problema. Unul zice ca sunt femeie, deci murdara definitiv si intreaga viata, si eu trebuie sa accept lucru. La asta te referi?
Nu, nu ma duc sa ma ating de lucruri in biserica, sau sa ma impartasesc in anumite zile, sau fara post trupesc.
Dar eticheta este pusa: femeia este asa si oamenii casatoriti sunt asa. Punct.
Eu asa ma simt: cu eticheta pe mine, orice as face.

Atunci asta e! N-ai ce-i face. Daca asa spui tu..atunci, n-ai ce-i face. Punct. Pacat insa, ca nu intelegi ca Stapana a fost si Ea femeie, OM ca noi..macar gandul acesta ar trebui sa te mangaie ca tot esti si tu femeie..dar daca tu tot murdara te simti..asta e! Eu nu pot face nimic...mai ales ca esti nitel ironica..si orice spun cred ca va urma din nou un, ups...eu nu asa am dorit sa discutam.. dar in fine. Nu m-am suparat, sper ca nici tu.Doamne ajuta!

Nu-s ironica Eduardd. Ma doare sufletul.
Te referi la Fecioara Maria? Da, este femeie, dar ea altfel, e curata si a nascut fecioara.
Eu nu-s ca EA.

Iarta-ma daca din pricina mea te doare. Nu asta am dorit. Iarta-ma!
Ai dreptate Sophia, Stapana (asa iubesc eu sa-I spun) este Preacurata este fara de pacat dar cu toate acestea se coboara pana la noi, femeile..intelegi? Vine si ne mangaie si ne umple inimile de bucurie si de dragsote fierbinte, ne imbraca cu frumusetea Ei ca si cu o haina si astfel imbracate si inimiresmate indraznim sa pasim spre Hristos. Cu ochii in lacrimi spunem Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ma. iti spun o taina..acum ceva timp cineva mi-a daruit o cordeluta atinsa da Braul Maicii Domnului. Cand ma simt tare rau ma incing cu ea si o simt tare aproape pe Stapana. Uneori sunt in aceea perioada dar asta nu ma opreste sa o fac..stii de ce?? Pentru ca STIU ca si EA a fost femeie si ma intelege.. De aceea spuneam draga mea Sophia, nimic nu poate mudari Iubirea Bunatatea intelegi? Poate ca nu...dar daca ot nu intelegi, te rog..ia icoana Stapanei in brate..strange-o la piept ca pe cineva drag si foarte aproape de tine si vei intelege...
Ascultarea? Este primul pas spre un inceput bun..dar ptr a face ascultare deplina, e drept trebuie si putina "nebunie". Toate la timpul lor..important este sa simti pe Stapana asa cum este dealtfel..ca pe o MAMA..nu o straina la care nu vom putea niciodata ajunge.. Preasfanta Stapana sa te acopere cu Sfantul Ei Acoperamant.

Draga Sofia , iti doresc din tot sufletul linistea de care ai nevoie, o liniste ce musai trebuie s-o dobandesti , pentru-ca altfel nu o sa intelegi aproape nimic din tot ce se intampla in jurul tau , creandu-ti doar o lume a ta , rupta complet de realitate. In aceste conditii , credinta nu-ti aduce nimic folositor, ci dinpotriva iti da o stare de nesiguranta si o depresie continua , ori Ortodoxia vorbeste de un Dumnezeu Viu , nu de un Dumnezeu abstract , de neatins cu mintea si sufletul nostru. Dumnezeu sa ne lumineze pe toti, draga Sofia.

Aproape toate problemele care le pune Sophia sunt absolut reale si justificate, dupa cum se stie si eu ma pot regasi in multe dintre cele expuse de ea. Nu inteleg de ce i se pune pumnul in gura pe premiza ca nu are dreptate si atat, reprezinta opinia ei, una foarte obiectiva daca este sa analizam situatia dincolo de toate scrierile cu care ne-am obisnuit, cea din perspectiva realitatii vietii crestinilor si a clericilor in societate.
Aspectele care le aduce ea in vedere chiar sunt reale, multe dintre ele sunt ingrijoratoare, insa, nu le putem intelege din latura crestinului resemnat care nu stie decat sa posteasca si sa mearga periodic la biserica, si atat. Exista si o latura a crestinilor mult prea implicati in aceasta tagma a bisericii, care, de altfel se si contamineaza cu tot cusurul ei de dincolo de aparenta.
Daca nu am mai inchide ochii, daca am sta si am asculta aceasta persoana, care stie, de fapt ce vrea si ce doreste sa aduca in vedere si in atentia credinciosilor, poate am reusi sa mai si remediem atatea nereguli care exista in atitudinea celor care se tot falesc cu Cuvantul Lui Dumnezeu, dar nu si cu respectul pentru acest cuvant.
Prea ne inchidem inimile in teoriile interminabile ale unei credinte imaginare, in acelasi timp in care toti credinciosii din jur ne ranesc, preotii ne seduc, nepasarea imbraca perfidele straie ale umilintei aparente.
Pe mine ma lasa rece multe din aceste teorii fiindca stiu prea bine ce-nseamna credinta si ce-nseamna credinciosii...doua lucruri, din pacate diferite. Nici pe departe nu pretind ca eu sunt mai presus, dar sa admitem realitatea egoismului interminabil din oameni, cu sau fara inzestrare verbala.

Vezi Sophia, de aici trebuie sa inceapa lupta ta: trebuie sa te lupti sa nu te mai simti etichetata. Eticheta pe care crezi ca ti-o pune lumea e de fapt un semn al mandriei tale.
Dumnezeu sa ma ierte, nu te judec, ci vorbesc din experienta, ca unul care plesneste de slava desarta.

Du-te la duhovnic si arunca inaintea lui toate cuvintele astea pe care ni le zici si cere-i sa-ti dea cuvant de linistire. Iar pentru smerenia si ascultarea ta sincera, vei vedea cu ochii tai cum Dumnezeu prin gura oricarui duhovnic iti va da cuvantul bun.

Si roaga-te Sfantului Petru sa-ti arate ce fratietate este intre el si Sfantul Pavel. Ca ei intru smerenie s-au facut frati.

Si iarta-ma daca te-am amarat in cuvintele mele anterioare.

Ory, tocmai tu vii aici cu teorii si nemultumiri.
Acum ce-ai vrea sa zicem, sa mintim, sa ne plecam grumazurile in fata "intelepciunii" lumesti. Zicem adevarul, ca asa am fost invatati.

Ory draga, ori rece ori fierbinte.

Nu inteleg de ce spui "tocmai tu", din cate imi amintesc eu am gandit mere cam la acelasi nivel, nu cred ca m-am imbuibat vre-odata cu teorii infinite de credinta, in timp ce in ograda, fratele meu spune in acelasi timp in care specifica ca-i este frica de Dumnezeu, sa merg cu masina in stalp, cu familia mea cu tot.
Scutiti-ma de dulcegarii crestinesti, credinta nu se arata prin cuvinte ci, prin fapte, iar faptele poporului roman atat de crestin, le stim fiecare, de-aia am impanzit lumea de fii risipitori si uitati de familie si de biserica. Pentru ca ne pasa unuia de celalalt.
Excelam in nepasare, lipsa de respect, avorturi, hotie, copii aruncati in strada, spitale imputite, bogati mafioti, puscarii pline, sex la tot pasul, tigari la tot pasul, alcool la tot pasul, calugari care nu stiu ce vor, violenta, crime, coruptie ,divorturi....
Unde este acest popor crestin care-ti pune in fata biblia si scrierile Sf. Parinti ? Unde, ca nu-l vad ! Si nici in biserica in care am stat mult si bine nu l-am vazut !
ASTA ESTE REALITATE!, pana nu vom lasa literatura la o parte si ne-om apuca de fapte cu adevarat crestinesti, nu vom fi cu nimic mai presus decat ateii.

Nu este aşa Ory ! Aici nu-i vorba de teorii, sau de cât de des mergi la biserică, sau cum şi cât ţi post, sau cât de vrednic eşti. Nu trebuie încurcate, amestecate lucrurile, şi filozofia asta interminabilă, mai mult ne complică existenţa şi înţelegerea noastră. Reuşim astfel să complicăm mai mult decât trebuie orice în jurul nostru. Ne scărpinăm mai mereu invers . De ce ? Nu ştiu, poate din neştinţă, din orgoliu, să părem mai originali, nu ştiu efectiv de ce. Fiecare îşi ţine credinţa după proprile puteri, după nevoinţele şi trăirile şi întelegerii lui. Nu o facem pentru fală, pentru cel din stânga sau dreapta noastră, o facem pentru Dumnezeu, iar atunci când sărim din una în alta, neânţelegând iubirea adevărată , neânţelegând neputinţa noastră a fiecăruia din noi şi nerecunoscând că refulăm aiurea din cauza unor neâmpliniri, eşecuri sau mai ştiu eu ce , suntem în credinţă degeaba. Dumnezeu nu ne vrea nici filozofi, nici depresivi, ne vrea aşa cum suntem , şi buni şi răi , şi mai buni şi mai puţini răi, dar aşa cum suntem. De multe ori, noi înşine ne stâlcim, ne schimonosim, ne împopoţonăm complet aiurea. Nu ! Să fim normali , pentru că am uitat să fim normali, fireşti, să iubim, să -i înţelegem pe cei din jur, să ne înţelegem pe noi până la urmă. Păi cum Ory, dacă nu-ţi convine ce spune cel de lângă tine, gata îţi faci bagajul şi pleci ? Sau spui că ţi se bagă pumnul în gură ? Sau dacă am avut o problemă cu un preot, toţi sunt o apă şi-un pământ ? Sau dacă Biserica mai are şi ea ezitările, greşelile ei, îmi părăsesc credinţa sau acuz întreaga Biserică ? Ortodoxia nu este pe atât de întortocheată, pe cât sunt gândurile noastre , draga mea Ory !