Luni, 1 iunie 2009 : Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful
 

Sfântul Iustin s-a născut în jurul anului 114 în Sichem ( Samaria ) . A trăit pe vremea împăraţilor Antonin Piul ( 138 - 161 ) şi Marcus Aurelius ( 161 - 180 ) şi a fost supranumit "Filozoful" pentru că, din copilărie, s-a dedicat studiului filozofiei. În jurul vârstei de 30 de ani, Iustin a primit botezul creştin şi apoi a deschis o şcoală de filozofie creştină. În anul 155 a adresat împăratului Antonin o " Apologie " în care apăra credinţa creştină , iar în anul 161 a trimis împăratului Aurelius o a doua " Apologie " .
Din cauza intrigii filozofului Crescent, Sfântul Iustin a fost omorât.

Filozoful pelerin
 

În Dialogul cu iudeul Trifon, Sfântul Iustin ne mărturiseşte lungul său periplu dominat de dorinţa cunoaşterii lui Dumnezeu. Astfel primul său profesor a fost un filozof stoic, dar care l-a dezamăgit în scurt timp, determinându-l să renunţe la cursurile lui. Stoicul nu îi vorbea abşolut deloc despre Dumnezeu, considerând un astfel de subiect inutil. În definitiv şi la urma urmei, ce nevoie mai era să discuţi de Dumnezeu când singurul tău scop în viaţă rămânea pătrrarea demnităţii proprii ? Sfântul Iustin nu concepea însă existenţa vreunei calităţi nobile fără cunoaşterea Fiinţei Supreme. A plecat aşadar la un aristotelician , care i-a vorbit frumos despre unele lucruri, dar i-a pretins plata lecţiilor în continuare. Cum Sfântul considera că o eventuală ucenicie în cunoaşterea lui Dumnezeu nu poate fi achiziţionată cu o plată bănească, l-a părăsit şi pe acesta. A ajuns în preajma unui pitagoreu. Vorbind cu el, acesta l-a întrebat dacă are cunoştinţe de geometrie, astronomie şi muzică. Sfântul Iustin nu poseda o astfel de ştiinţă şi a fost respins de pitagoreu de la urmarea cursurilor sale. Dezamăgit , s-a hotărât să facă o ultimă încercare şi a mers la un platonician proaspăt sosit în oraş. Acesta i-a deschis unele căi, lăsându-l aproape fericit.
"Înţelegerea lucrurilor netrupeşti mă încântă foarte mult, iar contemplarea ideilor dădea aripi judecăţii mele. De aceea, socoteam că nu avea să treacă prea multă vreme pănă să devin înţelept şi, în neghiobia mea, nădăjduiam să văd pe Dumnezeu faţă către faţă ; căci acesta este scopul filozofiei lui Platon" ( Dialog cu iudeul Trifon ) . În pregătirile sale , Sfântul Iustin pleacă din oraşul natal şi se îndreaptă spre Antiohia. Locul convertirii sale nu se cunoaşte cu siguranţă, tot cea ce se ştie cu siguranţă, este că s-a petrecut într-o seară, malul mării. Sfântul Iustin era absorbit de cugetările filozofice, adânc pătruns într-o meditare asupra doctrinei platoniciene. Din întâmplare, a observat un bătrân care se plimba şi el în zona respectivă. Au intrat în dialog şi bătrânul i-a dovedit zădărnicia fiecărui sistem filozofic pe care Sfântul Iustin încercase să îl abordeze în trecut. Totodată, i-a vorbit de profeţi şi de Mântuitorul Hristos. După această discuţie nu l-a mai întâlnit niciodată . " Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi, ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. Şi, gândindu-mă la cuvintele lui, găseam că aceasta este singura filozofie sigură şi aducătoare de folos. În felul acesta şi pentru aceasta sunt filozof " ( Dialog cu iudeul Trifon ) . Convertirea era încheiată.

Marţi, 2 iunie 2009 : + Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
 

Sfântul Ioan s-a născut în Trapezunt, în jurul anului 1300, şi a fost negustor. Într-o călătorie spre Cetatea Albă, a discutat în contradictoriu pe teme religioase cu catolicul Reiz. Ajunşi la destinaţie, Reiz a spus conducătorului tătar al cetăţii că Ioan vrea să treacă la religia tătarilor. Ioan a mărturisit că totul era o minciună şi, după mai multe chinuri, a fost ucis. Mulţimea minunilor care se săvârşeau la moaştele Sfântului Ioan l-au determinat pe Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, să aducă moaştele Sfântului, în anul 1402 , şi să le depună în Catedrala mitropolitană din Suceava, astăzi biserica Mirăuţi.
"Când va înflori pe trupul meu mulţimea rănilor , atunci nădăjduiesc a mă învrednici cununilor celor minunate, zicea mucenicul către tiran. Nu zăbovi mai mult, o păgânule , că eu strig : Slavă puterii Tale Doamne ".

*Mâine Biserica face pomenirea Sfinţilor Mucenici Luchilian, Ipatie , Paul , Dionisie şi Claudie
[ Dezlegare la peşte ]

În ziua de 2 iunie, istoria consemnează :
 

- 1945 : poetul Radu Gyr rosteşte memoriabilul "ultim cuvânt" în faţa Tribunalului Poporului. În el artată, printre altele, şi inconsistenta acuzaţiilor de antisemitism aduse Mişcării Legionare, el însuşi fiind fondatorul Teatrului Evreiesc de Stat.

*Astăzi se împlinesc 20 de ani de la masacrul din piaţa Tiananmen unde 241 au murit, dintre care 36 de studenţi, dar autorităţile centrale nu au publica niciodată bilanţul, calificând mişcarea drept o rebeliune contrarevoluţionară.

Miercuri 3 iunie : Sfântul Mucenic Luchilian şi a celor împreună cu el patru prunci
 

Acest Sfânt Luchilian a trăit în zilele împăratului Aurelian, mai înainte preot idolesc fiind, bătrân de vârstă şi cărunt, locuind aproape de cetatea Nicomidiei. Deci întorcându-se spre credinţa lui Hristos şi fiind adus înaintea comitetului Silvan, pentru ca să se lepede de Hristos şi să-şi ţină legea cea dintâi, a fost zdrobit la fălci şi bătut cu toiege, şi spânzurat cu capul în jos. După aceea a fost băgat în temniţă, şi a aflat acolo băgaţi trei tineri pentru credinţa cea în Hristos. Apoi iarăşi a ieşit cu dânşii înaintea comitetului şi stând nemişcat în credinţa lui Hristos, a fost băgat într-un cuptor şi ars împreună cu tinerii aceia ; dar pogorându-se ploaie de sus, a stins focul şi au ieşit sănătoşi ; şi primind hotărârea cea de pierzare împreună cu tinerii a fost adus în Bizanţ din porunca comitetului. Deci tinerilor le-au tăiat capetele, iar pe Sfântul Luchilian l-au spânzurat pe o cruce şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu, fiind acolo de faţă şi Sfânta fecioară Paula , care pe cale avea grijă de rănile lui.
<<< Va continua >>>

Şi dacă s-au săvârşit sfinţii, Sfânta Paula le-a luat moaştele lor, şi a purtat grijă de ele pentru că era credincioasă din moşii ei, şi avea şi slujba aceasta de a intra în temniţă, să slujească, să lecuiască şi să hrănească pe cei ce pătimeau pentru Hristos.
Deci fiind şi ea prinsă a fost adusă către comitetet şi nevrând a jertfi idolilor, întâi au dezbrăcat-o şi au bătut-o cu bice, după aceea cu toiege. Şi topindu-se foarte la trup de nevoinţă şi de durerea rănilor, prin arătare de înger s-a făcut sănătoasă, şi luă îndrăzneală la mucenicie. Apoi iarăşi aducându-se înaintea comitetului, a fost din noi mult chinuită în felurite chipuri şi primind hotărârea cea de pierzare şi sosind la Bizanţ după porunca comitetului, si mergând la locul unde se săvârşiseră Sfântul Luchilian cu tinerii, i s-a tăiat capul, şi aşa a luat cununa muceniciei şi se face praznicul lor în biserica preasfintei lor mucenicii, ce este aproape de Arhanghelul Mihail la Oxia.

"Fii ucigaşilor Domnului cei cumpliţi, topindu-se de zavistie, te-au pârât pe tine, mărite, iar tu , îmbărbătându-te cu nebiruire, ai primit desfătarea raiului, o Luchiliane. Pentru aceasta rogă-te lui Hristos să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă"

În ziua de 3 iunie, istoria consemnează :
 

- 1267 : Prima menţiune docţmentară a oraşului Mediaş .
- 1922 : Ion Vinea editează , la Bucureşti, revista avangardistă << Contemporanul >> , care promova sincronizarea literaturii naţionale cu cea mondială.