Nu este acelasi lucru: acolo era vorba de legea leviratului. In cununia crestina nu mai exista aceasta lege. Un barbat era obligat sa se casatoreasca cu vaduva fratelui lui (sau al tatauli, etc), pentru a ii concepe urmasi. Onan refuza acest lucru.
Dimpotriva, pentru ortodocsi este chiar interzis sa te casatoresti cu o cumnata. Si nu facerea copiilor este scopul principal al cununiei.

N-o fi pricipalul scop, dar e unul din ele.
Cât despre Sfânta Scriptură, cred că te referi la Noul Testament.

Ovidiu, cu permisiunea ta, as dori sa te intreb urmatoarele: care este situatia la tine? Esti casatorit? Daca da, aveti copii? Ma vei ierta ca intreb aceste lucruri, poate ca unii dintre voi, pe acest forum, va cunoasteti personal. Ma intereseaza raspunsul tau ca sa inteleg mai bine pozitiile tale referitoare la nasterea de prunci, si la viata conjugala dintre sot si sotie. Multumesc.

Stefan, in mod normal, daca esti legat de biserica din care faci parte, daca incerci sa fii un bun practicant in interiorul ei, vei incerca sa tii de tot ce spune acea biserica (in sens larg), de textele magisteriului, de enciclici, catehism etc. Daca incepi sa citesti cat de cat, vei gasi un fir rosu, cel putin in ce priveste BC. In BOR, din cate am inteles, intr-adevar duhovnicul este cel care stabileste acest fir rosu. Deci firul rosu nu este comun intregii BOR, ci se termina la poarta chiliei, daca ma pot exprima asa. Daca nu este corect ceea ce spun, va rog sa ma corectati, in spirit de respect si cu blandete, asa cum incerc si eu sa intervin intotdeauna pe acest forum.

Cu alte cuvinte, cand se vorbeste de abstinenta, pentru un catolic lucrurile ar trebui sa fie destul de clare. Pentru un ortodox, inteleg ca este ok sa existe pareri diferite la duhovnici diferiti, pe un acelasi subiect. Personal, as considera asta subiectivism, m-as acomoda greu intr-un astfel de climat. Dumnezeu este unul, mesajul si legea sa este una. Nu am intentia de a deturna atentia de la subiectul principal al acestui topic: ce face un cuplu crestin (ortodox, catolic) atunci cand nu poate sa aiba un copil? Cum ajunge sa nu aiba copil, si cum reuseste acest lucru? Echilibrul familiei se mentine?

Hai sa mai lansez o intrebare: pe cinstite, care a fost perioada cea mai lunga in care cineva de aici s-a abtinut, din motive intemeiate, de la relatiile conjugale? Cum a reusit acel lucru? Multumesc.

iarasi e parerea ta personala



si pe al tau il respect cu toate ca nu sunt de acord cu el. O data ce Ioan Hrisostom a scris carti, cu siguranta a scris pentru posteritate



fac parte din randul lor asa cum faci si tu. Faptul ca nu sunt de acord cu unele traditii NU inseamna ca cochetez cu protestantismul



eu NU am talcuit Biblia si nici nu am ptetins ca as fi bun la asa ceva pentru ca sunt un om pacatos. Am mai zis si o spun din nou: NU exclud Sf. Traditie ci doar unele traditii, care nu stiu cat de "sfinte" sunt. Spre exemplu:vamile vazduhului-trditie care are destiu sustinatori din randul...stii tu la ce ma refer
la Facere 9:1 ti-am raspuns intr-un mesaj anterior si NU are legatura cu casatoria. In legatura cu placerea fizica dintre doi soti NU exista versete biblice in care sa fie promovata si NICI interzisa. Daca Dumnezeu ar fi vrut sa o interzica cu siguranta ar fi existat versete biblice CLARE in care sa arate ca Dumnezeu interzice una ca asta, asa cum este combatuta desfranarea. Biblia spune CLAR: nu fura, nu desfrana etc, dar in legatura cu placerea fizica intre soti nu zice nimic




de unde stii ca Adam si Eva nu aveau placeri fizice? Biblia nu ne spune asa ceva. Cine promoveaza o astfel de idee speculeaza

Hai sa vedem: care este fundamentul iubirii dintre sot si sotie? Fireste, nu vom putea spune ca relatiile conjugale, dar acestea din urma au un rol important in exprimarea iubirii. Avem cazuri de soti care au fost fortati sa stea departe unii de altii, si dupa ani de pribegie, au trait iarasi impreuna, avand chiar copii.

Daca relatia conjugala nu este precum apa, aerul si hrana pentru corp (deci relatia nu moare daca nu ai relatii conjugale), atunci cat de sus sa situam importanta relatiilor conjugale in cadrul cuplului? Fireste, aici ma refer la relatiile pe care le doresti pentru exprimarea iubirii, implicit pentru trairea placerii (altfel cum?...), care pot duce la o sarcină asumată. Eu cred că acest subiect este nediscutat, la modul general, si reprezintă o necunoscută pentru soţ si soţie. Fiindcă soţul, la modul general, ar dori o frecventa mai mare a relatiilor conjugale, dar se "loveşte" de firea feminită, care este implinită prin tot ce se intampla in casa: copii, forfotă, viaţă, familie etc. Trebuie insistat să se ajungă la o cale de mijloc? Trebuie unul să stea după celălalt? Cine după cine? Trebuie scoase relaţiile conjugale pentru exprimarea iubirii de pe agendă, ca să nu fie o apăsare, şi să fie trăite doar când îi mai vine pofta soţiei? Cum trebuie acţionat?

Asta este o intrebare si pentru mine. Porunca referitoare la inmultire a venit inainte de izgonirea din rai. A fost o porunca venita imediat dupa Creatie.

Personal, nu stiu cum sa abordez chestiunea plăcerii. Dacă ai în vedere necesitatea mântuirii, cred că este suficient ca să ştii cum să foloseşti atât plăcerea, cât şi durerea în acest scop (al mântuirii). Şi-ai rezolvat problema.

Nu ai înţeles. Eu m-am referit doar la actul în sine şi ce finalitate au ambele şi cum a fost pedepsit acest act.

Dar care este? Hai uimeşte-mă şi tu.

iarasi parerea ta personala

Înrebări care vor naşte iarăşi controverse. Orice nevoinţă făcută de un adevărat creştin nu se trâmbiţează, şi mai ales pe un forum, unde nu ştii cu cine ai de face. Mai de folos îi este unui creştin dacă le-ar face în taină.