Din ce am afirmat eu se poate trage o concluzie (despre incostienta in moarte, conform Sfintei Scripturi). Dar, nu am avut curajul sa trag aceasta concluzie in dreptul Domnului Iisus Hristos. Am sugerat ceva dar nu am curajul sa afirm. Cred ca este o problema care ma depaseste.

Dar, sa revenim la subiectul nostru: nu ati spus nimic despre importanta invierii celor morti in credinta, in ziua de apoi. Daca invierea pe care ne-a promis-o Mantuitorul nu are nici o importanta pentru dvs., atunci nu spuneti nimic. Poate este mai important sa va legati si sa speculati o idee de a mea.

Respect pe cei care resping opiniile mele. Nu sunt infailibil. Poate ca stilul meu ceva mai incisiv a lasat o alta impresie.

Nu vreau sa conving. Ar fi o vina prea mare pentru mine. Vreau sa atrag atentia, in mod deosebit, asupra fagaduintelor Domnului Iisus Hristos. Apoi, fiecare sa cugete asupra lor si Domnul sa-l lumineze.

Eu nu fac decat sa zgandaresc putin cugetul unora (cel putin asta vreau). Lucrarea de a lumina si a aduce adevarul este a Domnului.

As fi nespus de bucuros sa ne vedem in Imparatia Lui si sa ne lumineze El.

O ultima dedicatie pt. Tricessimus pe tema inconstientei sufletului dupa moarte - Un zambet real de dincolo de moartea trupului.

Ce inseamna concret, real, sesizabil inca de aici si acum chiar si pt. ceilalti, cuvintele lui Hristos "Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu
Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, ramane intru mine si Eu intru el"?

Ce inseamna concret, cu dovezi si pt. altii cuvintele lui Hristos: ''cel ce crede in Mine, chiar de va muri, va fi viu"?

Ce inseamna cuvintele lui Hristos: " Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez prin Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine.

Cum se reflecta real toate cuvintele lui Hristos si cuvintele ap. Pavel "nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine", pt. Gheronda Iosif Vatopedinul, monah la Athos, plecat de curand (1 iulie 2009) la Hristos?

Nici mai mult, nici mai putin, decat ca la 45 de minute dupa ce functiile biologice i-au incetat de-a binelea, pe chipul lui cu infatisarea de rigor mortis specifica, a aparut un zambet cat se poate de real.

Esti liber sa crezi si sa accepti ca partea noastra nemateriala e tot timpul in legatura constienta cu Duhul lui Dumnezeu, mai ales daca implinim in noi cuvintele "nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine" sau esti liber sa lupti si impotriva evidentelor si minunilor pe care ni le trimite Dumnezeu tocmai pt. a nu mai starui in erezie.

Lectura placuta si vizionare provocatoare de declicuri launtrice!
Hristos Domnul sa glasuiasca Adevarul in sufletul tau si al tuturor!
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...sif-isihastul/

@delia31
 

De două zile faci atâta caz pe topicul celălalt că nu ţi-am răspuns "măcar de la postarea 210 încolo". Uite că ţi-am răspuns:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=214
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=222
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=227

Bun. Acum să vedem de la #228 încolo. După ce ne laşi cu gurile căscate (pe noi, "Tricessimus&Grassu si alţi AZ7") cu fraze copyos îmbibate în balta gândirii lui Răzvan Codrescu demonstrându-ne valenţele simbolice ale "hainelor de piele", în postarea #233 dai cu bâta în aceeaşi baltă cotind ca la Întorsura Buzăului:
Acum fie-ţi milă de noi şi dumireşte-ne, "hainele de piele" erau chiar haine de piele, ori erau corpurile omeneşti cunoscute de noi astăzi care învelesc esenţa "nematerială" şi "transparentă" a aşa-zisului "suflet" în accepţiunea ortodoxă? Dacă alegi varianta 2, explică-ne rogu-te (tot nouă - ăştia rămaşi cu gurile căscate preţ de două săptămâni) de ce Moise şi Pavel au scris prostii când s-au referit la trupurile omeneşti înainte şi după căderea în păcat? Dar dacă se poate un răspuns concret şi scurt. Şi dacă nu cer prea mult, putem să revenim apoi la tematica topicului? Mulţumesc.

Dacă o pui şi pe note mă poţi expedia pe ultimul drum. Requiem pentru Trice. http://yoursmiles.org/tsmile/death/t10113.gif

Oare cine cerea aplicarea corectă a hermeneuticii şi preocupare pentru context, pe topicul celălalt?

Mulţumesc pentru delicioasa morbiditate! Am rezonat din tot sufletul (ah, iar cuvântul ăsta!) şi mi-a produs un real fior estetic. Ce sursă minunată de inspiraţie pentru E.A. Poe dacă ar mai trăi! Sau... poate ne trimite un rânjet dincolo de moarte... http://yoursmiles.org/tsmile/death/t10114.gif

o mica observatie si va las sa continuati, discutia e interesanta :) Suportul substantial al fiintelor necorporale nu poate fi descris decat prin simboluri, iar aceste simboluri pot fi si antropomorfe, nu? Moise si Pavel puteau sa se refere la omul apartinand lumii angelice (informale), ca avand infatisare omeneasca, asa cum s-au referit la el apartinand lumii formale. Zeii olimpieni, ce apartineau lumii informale, nu erau descrisi de grecii antici intr-o maniera antropomorfa? Noi reprezentam ingerii, deci tot fiinte ipostatice necorporale ce apartin lumii informale tot prin simboluri. Nu stiu ce spune Razvan Codrescu, insa pentru mine “tuncile din piele” reprezinta natura supraadaugata a omului, viata animalica, care introduce in fiinta “chipului” pasiuni ce se opun structurii “chipului” (sufletului) ca vocatie spre libertate. Daca omului a fost creat “dupa chipul si asemanarea noastra”, inseamna ca omul a apartinut lumii angelice (informale), avand un trup necorporal, prin caderea in pacat a ajuns in lumea formala (trup corporal), instinctele s-au prefacut in patimi si au introdus constrangeri in natura sa , imbracandu-l in adevarate „tunici de piele”. Pana in momentul caderii, Adam avea o stare paradisiaca, insa nu lipsita de constiinta (el se ingrijea de gradina, avea ratiune), doar asta ar fi insemnat delir etnobotanic, indiferenta totala. Decat un asemenea paradis narcotic, prefer purgatoriul catolic :) Deci teoretic, daca ar fi fost corporal se putea vedea si inainte de cadere, avea constiinta, insa el s-a rusinat dupa "cadere", cand si-a vazut corporalitatea. Inainte se misca liber prin spatiul edenic, dupa cadere a devenit incatusat in trup si a devenit constient de binele si raul in lumea formala. Eu asa percep episodul biblic al caderii,ce are si un sens alegoric, Adam a cazut (a trecut) din lumea informala(angelica) in lumea formala. Nu spun insa ca e un adevar absolut.

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

Fiinta vie, nu spune fiinta intrupata, corporala. Sufletul e si el o fiinta vie, informala, ce are o susbstanta inteligibila, fiinta pe care omul o poate descrie doar simbolic, fie si prin elemente antropomorfe, care-i sunt cunoscute. Noi oare nu reprezentam ingerii drept oameni cu aripi? e tot o descriere simbolica a lumii angelice. In fine, fiecare cu perceptia lui :) Ca veni vorba, tarana din pamant + suflu = om (trup+suflet), tot simbolic o interpretezi, supralogic, doar explicatie logica nu exista.

Credinta ca omul este un fel de inger cazut in materialitate nu este deloc conforma cu invatatura ortodoxa.

Faptul ca omul primeste "haine de piele" nu inseamna ca a fost creat necorporal. Aceasta se poate vedea la trupul inviat al lui Hristos, care este in continuare trup omenesc, dar "induhovnicit", "subtiat" - cum zic Sfintii Parinti: trece prin ziduri, dar poarta urmele concrete ale ranilor. Acela este trupul omenesc, in natura sa adevarata. Hristos l-a restaurat si l-a ridicat la o duhovnicie si mai mare decat in starea paradisiaca.

Nu doamnă, sufletul este chiar fiinţa vie, omul întreg cu trup şi suflare de viaţă, aşa cum scrie la Carte (Facerea 2,7). "Ţărâna pământului" (Si, C, Ca, O, Fe, etc.) nu vă sugerează ceva material? Vedeţi mai sus ce zice şi părintele Lavrenţiu, că dumnealui ştie ce zice...