![]() |
Despre feciorie
In primul rand nu o sa imi iau prietena care e cu lumea
sa fie la moda sau sa fie deocheata imbracaa sau machiata chiar la predica sa recomandat si in alte carti ale sfintilor este bine ca barbatul sa isi caute o femeie cae e cu dumnezeu stiu ca se poate daca vrem sa fim aproape de dumnezeu deci daca se intampla ca fata care e iubita sau sotia ma sa fie cu dumnezeu si a xalcat stramb cu altul voi merge la perot sa vb impreuna dar cel mai bine e asa fata sa fie credincioasa si sa isi pastreze fecioria doamne ajuta |
Citat:
Iata si putin din Intelepciunea Sfintei Scripturi spre folos la alegerea femeii! Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Insa,cred ca nu poti pretinde anumite lucruri,fara a oferi in schimb aceleasi atribute pe care ti le-ai dori sa le aiba consoarta (bineinteles ca nu vorbim despre machiaj). Oricum,te vei lamuri in timp ca nu de virginitate tine cinstea unei femei si ca surprize mari iti pot oferi si cele care au fost fecioare si mai curate sa fie sufleteste unele care nu au fost virgine atunci cand le-ai cunoscut. |
Citat:
|
Iar cei ce și-au pierdut puritatea nu numai prin actul sexual propriu-zis ci și prin sărutări, atingeri etc nu pot deveni din nou puri decât prin mari eforturi de pocăință, asemănătoare celor ale Sf. Maria Egipteanca (17 ani de luptă cu patimile în pustie)./ quote Traditie1
Atunci un om casatorit in acest caz ce poate face(pp ca si acesta si-a pierdut puritatea inainte, iar acum ar vrea sa se pocaiasca)?Sa plece in pustie chiar daca mai are si copii? In acest caz eu cred ca mantuirea este pierduta si nu mai are rost sa lupti! |
Citat:
Tin minte ca in biserica de la Cotmeana,cand parintele a facut asta,abia se mai sufla acolo,aveai impresia ca patrundea cu privirea in adancul sufletelor noastre si chiar cred ca asa era,fiecare se facuse mic miiic si nici unul nu mai ridica ochii din pamant,vocea parintelui si mai ales adevarul care il spunea te faceau sa te cutremuri. |
Citat:
Pe forum, nici eu nu pre pun mare baza pe afirmatii de genul "eu sunt crestin", pentru ca, in mod obligatoriu, crestinismul se traieste nu doar se expune verbal! Are si vorbirea despre acestea un anumit rol, chiar un anumit folos, dar implica riscuri. Despre starea "din-afara de forum", spre a inlelege, hai sa facem un mic exercitiu de imaginatie: vine la mine, preotul, un crestin care spune: - Eu sunt crestin! Vreau sa fiu considerat in Biserica conform acestei stari ce o am!. De regula, aceasta "considerare" are drept scop unirea cu Hristos prin Taina Impartasaniei. Ce trebuie sa fac eu in aceasta situatie? Bineinteles ca trebuie sa-l cercetez, printr-un dialog duhovnicesc, spre a vedea cat adevar este in afirmatia sa. Dreptul si obligatia mea de a face asta se bazeaza pe postura de "administrator al margaritarelor celor sfinte in Biserica" pe care am primit-o de la Hristos. Spre ajutor in lucrarea mea voi avea Duhul Sfant si invatatura Bisericii (dovedita a fi tot de la Duhul sfant), inclusiv canoanele normative! Deci plec la acest dialog duhovnicesc si descopar ca omul minte! Daca o face din rautate fata de Dumnezeu sau fata de Biserica sa, incerc pana la de trei ori sa-l inteleptesc cu cuvantul si exemplul meu. Daca se intelepteste, "am castigat pe fratele meu"! Daca nu si se arata tot vrasmas, Domnul cu el! (In realitate exista si posibilitatea ca acest "contor" sa fie foarte usor resetat!). Daca insa, nu este din rautate minciuna lui, ci din nestiinta sau putina credinta, dar omul arata deschidere spre a primi cu inima buna chiar si certarea de este nevoie, ce sa fac eu, om la fel ca si el, cu acesta? Trebuie sa-l acopar, ca pe cel cazut intre talhari, si sa-l oblojesc cum ma pricep eu mai bine, fara sa-i vadesc pacatul sau neputinta. Ce multi din acestia vin la preot, nici nu-ti dai seama! Cei mai multi crestini de azi sunt asa! Fratia ta, pe drept cuvant, mahnit fiind de comportamentul lor rautacios si departe de a fi asemenea ipostasului ideal, vrei sa-i consider necrestini. Eu ajung, asemenea fratiei tale, de multe ori in aceiasi situatie, dar minunea vietii mele si credinta mea ca eu sunt, aprioric, chiar mai rau decat oricare din cei ce vor putea veni vreodata la mine, nu-mi permite sa fiu altfel decat ingaduitor cu acestia. Te sfatuiesc sa incerci sa faci asemenea si vei scapa de multe neajunsuri pe care la ai privitor la marturisirea ce-ti doresti sa o faci, in mod personal dar in comun, in Biserica. Pe langa toate acestea, trebuie avut in vedere ca Biserica suntem noi, cu bune si rele! Capul Bisericii, Hristos, ne calauzeste si asteapta, cu rabdare si dragoste desavarsita, ca fiecare madular, sau potential madular, sa faca macar pentru o clipa voia Sa in Duh si Adevar! Cine prinde aceasta clipa si va fi gasit de "Marea Trecere" in ea, in aceasta va fi judecat! Noi nu stim insa cand va fi momentul trecerii, asa ca este recomandat, pentru a avea maximum de eficienta:5:, sa cautam, spre impartasire cu ea, clipa de Duh si Adevar in fiecare clipa ce alcatuieste cursul vietii noastre pamantesti! Fie ca si fratia ta sa fii gasit cuprins de clipa minunata a marturisirii adevarate si sfintitoare atunci cand Domnul va cere sufletul tau! Cu dragoste si rugaciune, un preot mic! |
Citat:
|
Citat:
|
Ce amuzant este topicul asta.
Tinerii pentru scurta perioada de citiva ani se perpelesc din cauza acestui detaliu total nesemnificativ, accidental, care tine efectiv de o pielita. Virginitatea unuia(uneia) tine totalmente de miscarea inimii si cresterea sufletului nu de piele si are relevanta pina la o anumita virsta dupa care este chiar caraghios si imatur sa iti mai pui o asemenea intrebare. Deci daca o asemenea dilema tine de temporal( virsta si pielicica) si nu de etern( inima si suflet - dumnezeu) nici nu merita discutat |
Ora este GMT +3. Ora este acum 05:20:34. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.