Ce imi place foarte mult este cu cata dragoste vorbeste Steinhardt, de altfel ortodox convins, de catolici, pe care ii vede frati intru credinta. Acesta este ecumenismul care imi place: cel care pe deplin convins de ortodoxie, are dragostea, deschiderea si intelegerea de a ii accepta pe ceilalti, cel care nu vede erezia din semenii sai, ci calitatile lor si pe Dumnezeu al carui chip care de fapt este in fiecare om, nu numai in ortodocsi.

Bravo Noesisa, foarte frumos spus!
Ma gindeam sa-i urmam sfatul bun a lui Fani de a schimba termenul in ecumenie( care suna a OMENIE) si sa scapam de obsesia de natura genetica a romanului de a ISM-UI totul.

ECUMENIE = OMENIE = SPIRIT DE COMUNITATE DE OAMENI BLINZI, LINISTITI, CU PACE


Dupa cum vedeti avem ce invata prin Fani din accentele de pace Ortodoxe Occidentale!

Si mie imi place acest ecumenism la nivel de individ. Nimeni nu poate fi impotriva lui.
Dar noi nu despre acest tip de ecumenism discutam, ci ecumenismul la nivel de Biserici, care presupune semnare de documente... Apropos, sa vedem ce ne aduce noul Document ce va fi semnat in Cipru anul acesta!

Acum dintr-o data au aparut mai multe ecumenii? Numai pentru ca nu satisface nevoia de conspiratie.

Poate m-am grabit cu folosirea cuvantului ecumenism. De fapt nu e decat dragostea de aproapele, pe care ne-o cere Iisus Hristos, dandu-ne porunca in acest sens. Asta inteleg din mesajul lui Noesis.

Cand vorbim despre ecumensimul sincretist, care duce la unirea tuturor religiilor, e alta treaba.

cred ca tot acolo se va ajunge insa nu in conditiile de pace, democratie si bunastare actuale ci in alte conditii necunoscute(si mai bine sa le lasam asa). Deci discutiile despre unirea credintelor nu-si au locul deoarece vorbim in vint.

Este similar cu situatia Europei dinainte de Hitler cind nimeni nu ar fi crezut ca noi astia europenii, sofisticatii, vom mai putea, ca pe vite, impinge oameni in camere de gazare dupa care cu minecile suflecate sa aruncam copilasi in cuptoare de incinerare, dar totusi s-a intimplat. Si in conditiile astea de foc la cuptor non-stop gindeste-te ce aspect capata discutiile ecumeniste de unire sau diversificare a religiilor
Cit le pasa de ereziile nemtilor catolici celor care asteptau la rind ca vitele domesticite la taiat si care vedeau flacarile cuptorului in fata lor.

Andrei, lucrurile evolueaza repede, caci timpul s-a scurtat. Sa vedem intai ce aduce intalnirea din Cipru; apoi mai vorbim.

Nu stiu Ancah, dar eu nu vad nici la tine, nici la ceilalti asa zisi anti-ecumenisti nici macar 1% din dragostea lui Steinhardt. Ti-o fi placut tie ce spune el, dar sincer, nu se vede.

Cat despre semnat documente...ce conteaza. Unitatea bisericii (pentru care si Hristos s-s rugat) nu se realizeaza prin documente. Pot sa se semneze sute de documente, daca nu exista dragoste unitate nu se face. Si din cate vad eu dragoste nu prea este, deci sa nu ne temem prea mult de unirea in duh si adevar a bisericilor.

Adevarul de credinta trebuie sa fie inaintea dragostei, Noesia. Adica, ii iubim pe eretici, insa nu si erezia lor. Aici, tocmai din cauza dragostei ce le-o purtam ar trebui sa-i avertizam ca asa-numita lor credinta este erezie, o credinta falsa, fie ca se supara, fie ca nu se supara pe noi.
Iar daca am avea o falsa dragoste fata de ei ar trebui sa le purtam si dragoste si sa le acceptam si asa-zisa lor credinta, ca fiind una dreapta alaturi de Ortodoxie. Dar e bine stiut ca nu pot exista doua credinte drepte, ci numai una singura. Asadar, cum impaci tu dragostea ce le-o porti ca si oameni cu dragostea mincinoasa pe care le-o porti in calitate de eretici, acceptandu-le neconditionat asa-zisa lor credinta, de fapt erezia lor?...

Asta era textul preferat a lui Tomas de Torquemada, Marele inchizitor plin de zel al Spaniei.

Si el la fel ca tine iubea omul si din aceasta dragoste le zdrobea dintii, le smulgea unghiile, le scotea ochii samd, repetind ca din dragoste pentru oameni l-a pus Dumnezeu sef peste ei