În prealabil postat de cristiboss56 (Post 574716)

Mihailc http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 2.718


http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif
E specific iubirii să fie pur şi simplu, atunci când această înfiinţare este posibilă. Şi nu mai stai atunci să calculezi dacă e condiţionată sau necondiţionată, se hrăneşte din calităţi sau din absenţa noncalităţilor, că e o achiziţie a ego-ului sau o emanaţie a unei simţiri purificate de orice interes meschin. Te bucuri de ea şi o faci să crească în Duhul Sfânt. Cred că în viaţa duhovnicească trebuie să fim realişti, deci oneşti şi să pornim de la ceea ce suntem nu să ne văicărim gândindu-ne la ceea ce ne-ar place nouă să fim.

În prealabil postat de Mihailc (Post 559417)

Dragii mei, o să vă cer în primul rând iertare pentru că nu am posibilitatea acum să scriu răspunsuri personale, deşi sunt conştient că intervenţiile voastre ar merita cu prisosinţă asemenea răspunsuri.

Aduc doxologie din toată fiinţa mea Domnului, nu doar pentru că am supravieţuit fizic situaţiei limită de joia trecută, ci mai ales datorită faptului că, în mila Lui nesfârşită, mi-a arătat cu această ocazie, pe care ezit acum să o caracterizez ca nefericită, zorii unei altfel de vieţi. În mod paradoxal, este exact ceea ce mi-am dorit, este acea modificare substanţială a fiinţei, despre care până acum am vorbit mai mult decât am experimentat. Din această cauză, şi nu numai, am numit această experienţă şoc metanoetic.
Desigur, sunt conştient că abia acum începe greul şi adevărata luptă, fiindcă dracii nu sunt sub nicio formă de acord cu asemenea salturi de nivel ontologic. Mai ştiu că am de echilibrat teoria cu practica, de înlăturat multe frâne ale învierii numite patimi, pe scurt, am treabă multă cu mine însumi.

Cu toate recomandările medicilor, nu voi renunţa să încerc şi să învăţ să iubesc din ce în ce mai curat şi mai adânc. Pentru că nu iubirea era să mă ucidă, ci tristeţea refuzului ei. Sau/şi tristeţea constatării că sunt incapabil încă să o transfer din trăire în faptă în aşa fel ca ea să fie recunoscută fără echivoc drept realitate a vieţii şi nu doar a cuvintelor.

Acum o oră am discutat cu maestrul meu, la telefon, această chestiune. Mi-a spus ceva de care ar trebui să ţinem cont cu toţii. Iubirea, deşi este pomenită inflaţionar ca entitate lexicală, este atât de străină de lumea aceasta încât realitatea ei existenţială este aproape insuportabilă pentru omul căzut. Asta arată, printre altele, şi cât suntem de nepregătiţi pentru modul de existenţă al Împărăţiei. Ne place să vorbim despre iubire, dar nu o suportăm în realitatea noastră cotidiană. La impasul acesta, spune maestrul meu, o soluţie este învăţarea, concomitent cu agonisirea puterii de a iubi care este un dar nu de la ci din Dumnezeu, meşteşugului traducerii şi dozajului ei atâta cât poate duce şi suporta fiecare.
Şi mi-a mai spus că în lumea aceasta iubirea este vectorul şi pregustarea Împărăţiei, iar în cealaltă este cel mai mare chin pentru cei care n-au dobândit-o, şi, mai rău, pentru cei care au refuzat-o atunci când erau în situaţia de beneficiari ai ei.

Vouă, tuturor, mulţumiri şi metanie de recunoştinţă de la cel care a primit atâta iubire de la voi!

Mihai

În prealabil postat de Mosh-Neagu (Post 574813)

Cu toata jena, va rog, nu ma puneti pe mine la "Panoul de onoare". Sunt departe de a merita eu ceva in acest sens. In plus, poate se aduc nemultumiri indreptatite celor care cu siguranta sunt de apreciat.
Si ca sa nu plec fara sa va las nimic, haideti sa zambim putin:
https://www.facebook.com/video.php?v...663303&fref=nf