Atâta poţi să mai spui. Nu sunt sectar. Te iert şi eu şi Dumnezeu să te ierte.

Nu mai vorbi neargumentat, te rog frumos. Poartă un dialog demn şi integru, ca un reprezentant al lui Hristos, dacă tot porţi un dialog. Că vorbeşti vorbe vorbite, dacă nu. Şi îţi pierzi vremea mântuirii.

Ce bucuros ai fi tu, să fiu eu banat, nu?

Mulţi duşmani ai Bisericii lui Hristos s-ar bucura, să fiu banat, ştiu asta. Tu eşti unul dintre acei duşmani.
Dar o să te biruiesc de fiecare dată, îţi promit.
Hristos e Cel care te va birui, prin mine păcătosul şi nevrednicul de tot binele.

Dar din nou te iert. Şi Dumnezeu să te ierte.

Ce stii tu, aia erau in armata, dar cand incepea razboiul, in capul lui Daniel-Igor-Emilian-Botos fugeau dupa un pod ceva, se eascundeau si incepeau sa se roage sa nu moara nimeni.

"nu stii tu ce e sfintenia si harul" (clasic in viata).

Eu când zic că o dai în complexe de grandomanie şi te crezi mult mai mult decât eşti, tu... vi şi confirmi.

Am spus ce sunt eu şi o spun din nou: DA MĂ LAUD CU SLĂBICIUNILE, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Sunt vrednic de iad, asta sunt eu, şi mult mai rău de atât.

Dar nici ţie şi altor eretici, nu vă dau voie, nu vă permit, să risipiţi turma mică a lui Hristos, cât îmi dă Dumnezeu viaţă în piept. Amin !

Indiferent cum interpretaţi voi cuvintele.

Hristos a înviat !

"Un nebun aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi se chinuiesc să o scoată! :-)"

Igor, eşti ... "fantastic"... Interpetezi rugăciunile cum vrei tu. Parcă suntem la un teatru absurd.

Dacă Biserica îi binecuvintează pe soldaţi, zici tu că îi binecuvintează ca să lase armele şi nu ca să lupte. Dacă binecuvintează armele, zici că le binecuvintează aşa, de formă, şi nu pentru a fi folosite.

La fiecare Liturghie, după cum bine ştii, la ieşirea cu Sfintele Daruri, preoţii se roagă pentru toţi cei căzuţi pe câmpul de luptă pentru apărarea ţării:
"Pe fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa!"
Probabil că o să găseşti şi aici o explicaţie proprie şi personală.

Biserica cinsteşte şi o serie de sfinţi care au fost militari:

http://www.crestinortodox.ro/religie...xa-120840.html

Citeam undeva că poţi să ierţi doar răul care ţi se face ţie, nu şi nedreptatea suferită de altul. Dacă nu vrei să te aperi pe tine în cazul în care ai fi atacat, în ipoteza că poţi să-l îmblânzeşti pe agresor, e alegerea ta, dar familia, ţara... trebuie apărate. Altfel eşti ori laş, ori lipsit de iubire.

Tu aminteşti de "Cine scoate sabia, de sabie va pieri", dar Hristos a mai zis „Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pămînt; n-am venit să aduc pace, ci sabie.”

În fine... nu cred că îţi vei schimba părerile...

Excelent spus, forever. Toti ii spunem acelasi lucru, dar de...nici unul din noi nu e un nene in alb, cu o garda de voinici langa el si siringa cu haloperidol in mana...

Fantastic e Dumnezeu, dragul meu frăţior :) Fără ghilimele. Chiar e fanstastic. Mă dumiresc de asta tot mai mult.
Io'? Io'-s un nebun. Mă numesc eu nebun, ca să nu mă numeşti tu, că atunci te osândeşti.

Nebun după Hristos... cum zicea Sfântul Apostol Pavel... Aş vrea eu... :)

Nu am interpretat rugăciunile. Am arătat ce îi şi ce nu îi în ele.

Exact aşa fac luptătorii împotriva poruncilor lui Hristos. Un teatru al absurdului. Le arăt cu Sfânta Scriptură în faţă, că trebuie să ne iubim duşmanii, şi ei tot nu vor să creadă !
Hristos a spus asta, nu eu !
Nu!
Ei tot nu vor să creadă!
Poftim!
Nu-i de râs...
E o stare de degradare a credinţei, incredibilă.
Of, cum să nu suferi? Cum să nu plângi?
Când vezi că creştinii. Creştinii, cei fără erezie, Îl fac mincinos pe Hristos !
Doamne, ai milă de noi, întăreşte-ne !

Biserica îi binecuvintează pe toţi oamenii: soldaţi, medici, profesori, bucătari, cine-o fi. Dar nu îi binecuvintează, nici nu-i îndeamnă pe nici unu să omoare pe alt om, sub niciun motiv şi circumstanţă.
NICIODATĂ nu îndeamnă la uciderea unui om, şi nici la război de apărare, de împăcare şi alte bazaconii !

Nu îi binecuvintează să lase armele, ci să le poarte, dar nu să le folosească. Ai citit ce s-a scris până aici? Şi nu zice ce arme. Nu zice ce soldaţi. Nu zice ce patrie.
Şi Sfântul Apostol Pavel numeşte pe creştini soldaţi ai lui Hristos, în lupta cu întunericul. În mai multe locuri, vrei să ţi le amintesc? :)

Orice obiect poate fi binecuvintat.
Există o rugăciune specială, de sfinţire chiar şi a maşinii.
Ce e rău în asta?
Orice vrea să folosească omul spre mântuirea sa, preotul, poate binecuvânta şi sfinţi.
Cu ce e de vină preotul că omul, dă cu maşina în alţi oameni, în accident şi-i omoară.
La fel cu armele. Pot fi duhovniceşti. Iar dacă sunt materiale, să nu le folosească împotriva nimănui. Că Hristos nu învaţă aşa ceva.

Iar la Sfânta Liturghie spune despre aceia, căzuţi prin diverse locuri SĂ-I POMENEASCĂ DUMNEZEU întru Împărăţia Sa.
Da, amin. Spune bine.
Deci se roagă să-i ierte Dumnezeu pentru nebuniile ce le-au făcut, ucigând pe alţi oameni.
Tâlharul de pe cruce, când spunea: "pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta", tot la iertare se referea şi el.
Să-l ierte pentru atâtea nebunii câte-a făcut toată viaţa, recunoscându-L pe Hristos ca Dumnezeu şi Fiu al lui Dumnezeu şi pocăindu-se (nu în erezie reformată) pentru Împărăţia Cerurilor.

Ţine minte, că îţi vorbesc şi mărturisesc Adevărul !

Ectenia Bisericii, la Sfânta Liturghie, cere de la Dumnezeu să-i ierte pentru crimele lor odioase, pe cei care le-au săvârşit.
Şi pentru orice alte lucruri rele.
Dacă Dumnezeu îi iartă, sau dacă nu, asta nu mai ştim.
Vedem la Judecată.
Dar zice că cel care vine la nunta Mirelui Ceresc şi nu are haina curată, e legat de mâini şi de picioare şi aruncat în întunericul cel mai din-afară, în iadul cel gătit diavolului şi îngerilor lui.
Spune Hristos asta, nu eu.
Deci dacă îşi pătează haina sufletului cu sângele altor oameni, bolnavi de mândrie şi lăcomie şi avuţie, după pământ, aur, bijuterii, onoruri şi alte idioţenii, îmbolnăvindu-se şi el de aceleaşi patimi, cu ce-i vinovat Hristos, că nu-i primeşte? Ei au ales calea aia...

Iar Sfinţii lui Hristos care au fost militari, nu au legătură cu uciderea altor oameni. Au ucis oameni, înainte să devină sfinţi.
Sfinţenia înseamnă tocmai lepădarea vieţii blestemate de păcat.

Sfântul David Proorocul, Sfântul Ştefan cel Mare, Sfânta Maria Egipteanca şi mulţi alţii.
Sfinţenia nu are legătură cu viaţa păcătoasă care a avuto omul înainte.
Important e doar să apuce să se pocăiască de nebuniile lui, şi apoi are şanse reale să ajungă sfânt al lui Hristos. Va fi revelat Bisericii, la Sfintele Sinoade, de obicei după faptele din timpul vieţii lor. Fapte de urmare a lui Hristos.

Iar aia cu ce spui tu, că ierţi doar răul ce ţi se face, nu şi nedreptatea... sper că glumeşti, nu? :)
Hristos a iertat doar răul care i s-a făcut, şi nu a iertat şi nedreptatea oamenilor, nu?
Vezi, că-i o prostie, frăţior? :)
Ai grijă ce citeşti că mulţi oameni sunt împotriva lui Hristos, şi scriu chiar împotriva lui Hristos, chiar şi din sânul Bisericii, ei sunt ca Iuda Iscarioteanul, la fiecare 12 preoţi şi 12 ierarhi, unul e ca Iuda.
Dar Dumnezeu iubeşte şi iudele, ce să facem... sunt oameni, greşesc şi ei, aşteptăm îndreptarea lor.
Să citeşti cărţi scrise de Sfinţii canonizaţi, prin ei vorbeşte Duhul Sfânt Dumnezeu. Iar dacă te îndoieşti de vreo-unul, atunci nu te îndoi de Biblie.
Şi totuşi prioritatea mereu va fi Biblia, adică Noul Testament.

Familia nu e cea de pe pământ. Soţia şi copii, nu sunt ai tăi, sunt ai lui Dumnezeu, EL ţi poate lua oricând vrea.
N-au nevoie de apărare. Dacă Hristos nu-i apără, atunci înseamnă că-i vrea la El, şi permite şi ştie de răul care îl suferă. Poate fi un rău de la un om, sau de la cancer sau altă boală.
E drept ce vorbesc?
Ei nu sunt ai noştri. Şi nici noi, nu suntem ai lor. Suntem cadouri unii pentru alţii. Şi Dumnezeu ştie, în fiecare secundă, câte fire de păr avem în cap, spune El asta, nu eu.

Patria e Împărăţia Cerurilor, din nou ce apărare are Cetatea lui Dumnezeu ? :) Ce glumă bună...
Hristos, Apostolii, Martirii la Coloseum, Părinţii, n-au apărat pe nimeni, n-au ridicat arma împotriva nimănui. Deci dacă ei sunt laşi, sunt şi eu laş.

Iar cu versetul aducerii sabiei de către Hristos, cred că ai citit tâlcuirea la Sfinţii părinţi, nu?
Plec de la prezumţia că da.
Şi deci nu mai explic eu, că poate nu mă crezi.
Şi mai ales, după acel verset, spune că va despărţi pe tată de fiu, şi tot aşa, se referă la credinţă. Adică că nu toţi de pe pământ vor accepta creştinismul şi nu toţi vor deveni creştini. Pentru unii, creştinismul va fi sabie şi îl vor respinge.
Dumnezeu îi lasă în nebunia minţii lor, după cum tot El spune.

Părerile nu sunt ale mele personal. Sunt ale lui Hristos, ale Sfinţilor Părinţi. Că eu nu fac decât să-I urmez Lui, cât de bine pot şi să-L mărturisesc înaintea oamenilor, că şi El mă va mărturisi înaintea Tatălui, tot El a spus asta, şi nu minte :)

DAR SPUNE TOATE ACESTEA DACĂ AI CUI... ASTA MĂ DOARE CUMPLIT...

Ai grijă de tine, frăţior drag. Iartă tuturor toate. Chiar fără să ceară iertare.

Nu, "Darth Vitiate", nu a spus nimic excelent, a vorbit din raţiune, nu din credinţă şi a greşit faţă de Hristos, în tot ce a spus, smintind pe cei mai mici decât el. Dumnezeu să-l înţelepţească şi să-i dea cugetul cel bun şi mântuitor.

Dar l-am ajutat cât am putut. Mai departe, crede sau nu. E libertatea şi voinţa lui. Nu mă mântuiesc în locul lui.
Iar porcăria predestinaţiei, nu există.

Iartă-mă dacă te-am smintit, iar pentru alte bazaconii scrise şi aluzii, din neputinţa ta, te iert şi eu şi Dumnezeu să ne ierte.

Realitate paralela :24:

Vai cât eşti de amuzant !
Ce simţ al umorului dezvoltat ai !
Te invidiez !
Dar cum poţi spune asemenea glume de reuşite ?
E un talent înnăscut, aşa-i ?
Urmaşele Evei, te găsesc potrivit... Pentru încă o serie de prunci ai glumelor-paralele-de-te-tăvăleşti-pe-jos-nu-alta...

Măcar de-ar fi de râs... Dar chiar e de plâns... Voi chiar credeţi că ajungeţi în Rai dacă ucideţi alţi oameni... E de plâns...

Mintea unora paralelă.
Credinţa paralelă.
hristoşii mincinoşi sunt paraleli ! demonii mă refer... Dar şi îngerii lui Dumnezeu.
Ei chiar că sunt realitatea paralelă.
Şi ştiinţa ştie asta, dar nu vrea să recunoască, s-ar descalifica în faţa religiei.

Eh... glume, nu-i aşa?

"Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte." - Luca 11, 23.

Pe langa o ortodoxie paralela ai si o stiinta paralela? :24:

Pacat. Asa cum spuneam, tu chiar crezi ca e ceva de capu' tau, dar nu realizezi cat de greu esti stapanit de inselare. Evident si noi gresim ca ne punem mintea cu tine. Problema n-ar fi asa grava daca n-ai pretinde ca vei deveni... preot. Copile, cum vei pastori tu oitele?

Repet, tu esti singurul care crezi despre tine mai mult decat vad ceilalti. Crede-ma, nu esti atat de important incat sa-i interesezi pe dusmanii Bisericii. Deocamdata cel ce face ravagii mai mult decat ei, esti chiar tu!!! Da, esti deja in tabara lor!!!


Ai mai biruit pe cineva pana acum? Probabil asa crezi tu!

Tu chiar nu sesizezi totala ta lipsa de har? Cum ai vrea sa salasluiasca Mantuitorul, intr-un suflet atat de fals-smetit?

Deocamdata iertarea ta este fara de sens si ridicola. Intelege, omule!

Esti atat de limitat si de rautacios incat ai putea otravi si un elefant cu vorbele tale pline de venin. Origen a ratacit cararea mai spre sfarsit. Gafa din tinerete (castrarea) a realizat-o mai tarziu ca a fost o inselare, dar ce mai putea face. Cat a lucrat Origen la mantuirea neamului ortodox, habar nu ai tu, copil slab si fara de minte. Citeste, cauta si afla cam care a fost randamentul lui real, in materie de curata-ortodoxie, nu veni cu rahaturi, tocmai tu care pana acum n-ai starnit decat zambete de compasiune, nicidecum ceva real care sa contribuie la mantuirea vreunui amarat. Vorbe cat cuprinde, dar care nu raman, fiindca pornesc dintr-un suflet ratacit! Cauta cat de mult l-a sustinut Sf Ioan Gura de Aur, pe Origen, nu pentru ratacirea de pe urma, ci pentru cat de mult si de bine a contribuit cu folos la tot ce ne-a ramas folositor... ENORM!!! O viata de om, in serviciul si in Harul lui Dumnezeu, cu care tu acum... te stergi la fund. Te asigur ca Origen, intelegand greseala, s-a mantuit si s-a alaturat sfintilor din cer, dar tu, amaratule, esti un ratat daca vorbesti astfel despre unul din ceata lui Dumnezeu. Tu chiar crezi ca stii, dar te tradezi prin tot ceea ce spui si faci, prin propriile atitudini vizibil dusmanoase in polologhii despre... pace si iubire. Reciteste-ti adevaratul mesaj ce strabate printre randuri si intelege ca nu asta vrea Dumnezeu de la noi. Tu esti departe de a aduce servicii Bisericii, cel putin deocamdata. La varsta ta, Origen era plin de ravna adevarata, recunoscut de toti inaltii Bisericii...
Nu ma intelege gresit, nu vreau sa-ti acopar eu gura, fiindca asta este crucea ta si multora de aici care ne-am facut o oarecare idee, ne este mila de tine. Tu poti sa turui mai departe despre iubire si pace, despre smerenie si dragoste, dar esti atat de abstract incat nu doar ca nu convingi, ci starnesti confuzie, iar efectul dorit este de fapt contrar. Nu sunt singurul care a sesizat asta, dintru inceput.
Nu stiu, altadata poate as fi folosit cu totul alt limbaj, dar stiu ca nu se cade. Unii au ironizat la scena deschisa, dar tu, orb si surd fiind, n-ai vazut, n-ai auzit si n-ai inteles nimic. OK, ce crezi tu despre ceilalti, te priveste, desi e cam delicat sa sustii ca esti singurul detinator de Adevar, nu doar de pe forum, ci chiar din cadrul Bisericii Ortodoxe, dar daca nu intelegi sa fii mai smerit, macar incearca putin si cu modestia, poate prinde mai bine. Lasa-i pe altii sa se pronunte la adresa ta, ca asa-i omeneste!

Foarte la obiect.
Din punctul meu de vedere, n-ai exagerat cu nimic.

Doar o singura greseala, ii vorbesti ca unui om normal, care ar putea pricepe totusi ceva.

Ori, cazul de fatza e cu totul diferit, asa ca randamentul e aproape de zero.

Destinatarul categoric nu se va folosi.

Băbăieți, da' mai lăsați-l în plata Domnului. Pentru voi, dacă nu pentru el.

Asta am zis si eu.
Trolul se hraneste cu atentie.
N-are atentie, moare de foame.

Ii dai atentie, se umfla si mai tare vine peste tine.

Consider ca e cam tragic si nitel caraghios ca sunt totusi oameni cu scaun la cap care incearca sa argumenteze cu el, ca si cand ar fi un om intre limitele normalitatii, ciudat dar unii chiar il vad ca un soi de ravnitor, desi cu ravna ne-buna..

Frate Neagu, mulţumesc pentru gânduri...

Te rog să te rogi pentru mine.

Sincer, nu dau doi bani pe ce cred alţii despre mine, inclusiv tu.
Nici de bune, nici de rele.
Sunt ca un mormânt în faţa ocărilor sau laudelor lor.
Aşa spune în Patericul Egiptean, nu?

Da, eu ştiu că sunt de mii de ori mai rău decât ai spus tu. De aceea nu îţi fac nici raport la administrator, deşi am fost ispitit să fac, eu n-am spus nimănui niciodată în viaţă asemenea cuvinte. Dar ai spus Adevărul. Puţină rugăciune şi m-am bucurat apoi mult de cuvintele tale...
Asta-i măsura ta. Atâta poţi tu. Aşa ştii tu să iubeşti. Mai aspru.
Aşa vei fi şi tu iubit, mai aspru.
După inima ta, pe care eu n-o cunosc, dar o simt în cuvintele tale. Cum şi tu spui că ai simţit-o pe a mea...
Dacă te iubesc, îţi port şi slăbiciunile, cum spune la Romani.

Nu-i judec cât de mult mă iubesc şi se roagă pentru mine, nu-i judec cât sunt de înţelepţi sau de neînţelepţi sunt.
Ci un lucru fac: unde simt, eu în prostia mea, că-i nevoie, pun umărul la treabă şi mărturisesc pe Hristos, mă silesc să-i iubesc, să-i ajut, să-i învăţ, dacă vor vrea să primească, desigur, dacă se cred mai înţelepţi decât mine, sau decât oricine, nu vor primi nimic.
Că eu unul, recunosc, că am învăţat de la fiecare dintre voi, de pe forum, zeci şi sute de lucruri bune şi frumoase, dar nu vi-am mărturisit asta, de fiecare dată.

Dar un singur lucru mai adaog:

Am citit din Origen, mai mult decât tine. Nu o spun ca o laudă, ci ca o slăbiciune, că mi-am pierdut timpul.
Nu facem nici concurs, întrecere, poate ai citit mai mult decât mine din ereziarhi, dar eu mi-am axat întreaga teologie pe erezii, sectologie şi dogmatică. Îi posibil să mă fi depăşit. Doar câteva examene scrise şi corectate pe loc, pot dovedi asta.

Dar un singul lucru îţi spun:

Cum tu iei apărarea, unuia din cei mai mari eretici ai tuturor timpurilor, abjectul şi infamul Origen, aşa voi lupta şi eu împotriva ta, de fiecare dată când faci asta.

Ştii de ce oameni ca Origen şi Augustin nu sunt în Rai?

Spune Sfântul Ignatie Briancianinov în "Experienţe Ascetice" dacă reţin bine, spune următoarele, redau din cap:
"Ereticii care au lăsat în urma lor scrieri ale ereziilor lor şi au târât prin mocirla înşelării lor atâtea suflete, Dumnezeu nu îi iartă nici dacă se pocăiesc în clipa morţii lor, fiindcă scrierile lor sunt păcate împotriva Duhului Sfânt, fiindcă în urma morţii lor, scrierile lor rămân mai departe şi seceră mai departe sufletele credincioşilor şi îi conduc pe creduli, ca pe oiţele cele blânzi, în minciună şi lepădare de Hristos, pentru tot restul vieţii lor, zeci şi sute de ani, mii şi mii de suflete".

E just, nu? Aşa cred şi eu.

Sfântul Ioan Gură de Aur, a fost şi el condamnat ca eretic la Sfântul Sinod al V-lea Ecumenic, ca origenist, dar absolvit tot în acelaşi sinod, că şi-a dovedit nevinovăţia şi a spus că e anti-origenist.

Biserica, nu de proastă la condamnat pe Origen ca eretic, bagă bine la cap.
Contribuţia lui Origen, nu e mai mare ca a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Iar ce spui tu cu anii lui Origen, când era apreciat de Biserică, da, la 28 de ani, preda întro şcoală teologică.
La acele vremuri, nu aveai nevoie de vreo mare pregătire pentru a preda, ci trebuia doar să ştii ce spui, să fi pe placul oamenilor când vorbeşti în public, să fi orator, să ai râvnă, etc.
Şi ce-i cu asta?
Sfântul Vasile cel Mare, la 28 de ani, nici nu era creştin. Se boteza la 29 de ani şi pleca singur, de capul lui, în pustie, unde peste 6 luni, scria "Regulile monahale", atât de insuflate de Duhul Sfânt, că de atunci timp de 1600 de ani, până azi, au fost şi sunt temelia vieţii monahale, peste tot în lume. Şi peste alţi 2 ani, întemeiază "vasiliadele" adică: spitale, orfelinate, azile şi cantine, care până la el, nu exista niciunde pe întreg pământul.

Poftim comparaţie absurdă, la mine, prostul, între infamul Origen şi Sfântul Vasile cel Mare, izgonitorul de demoni.

Origen, numai gura era de el, toată ziua, iar Sfântul Vasile cel Mare, mai mult tăcea, era ascet, pustnic, isihast. Unul ajunge eretic, celălalt, ajunge, poate cel mai mare Sfânt Părinte al tuturor timpurilor.

Dar din Sfântul Vasile cel Mare, cât ai citit?

În fine, las-o baltă, să nu te osndeşti mai mult. Roagă-te pentru mine şi ajută-mă unde vezi că vorbesc împotriva învăţăturii lui Hristos şi a Sfinţilor Părinţi.
Măcar din respect pentru mine, că mă gândesc că mă respecţi ca fiinţă umană, chiar dacă nu îţi place ce spun, dar din respect, vino cu argumente solide şi dovedeşte-mi că greşesc, versete sau citate.
Că altfel, nu pentru mine, că îmi spui adevărul, mă numeşti cum eu ştiu că sunt, dar te osândeşti tu, îţi slăbeşti ţie iubirea pentru mine şi pentru cei neputincioşi... Înţelegi?

Am văzut că ai darul "ăsta", că vorbeşti mult şi nu spui nimic. Decât cuvinte de neiubire... N-o spun cu răutate. Ci cu dojană. Pot să nu dai doi bani pe ce-ţi spun. Lupul schimbă părul, dar năravul ba.

Nu dau doi bani pe mine, pot muri în orice clipă, ştiu că merg în iad, deşi nădăjduiesc să aibe milă Domnul milă de mine, pentru faptul că mă silesc să las cât mai puţine lucruri rele în urma mea, şi mă silesc să fiu cât mai Biblic şi Patristic cu putinţă, dar tu, măcar, ca un frate mai mare, ce-mi eşti, fi integru, vino cu iubire şi discernământ şi arată-mi greşeala mea şi îndreaptă-mă just şi creştineşte.

Că jignirile nu sunt dojane, nici îndreptări, înjosirile dăruite aproapelui, nu-i iubire, nici smerenie, nici virtute. E osândă. Să nu fie.

Deci ai mare grijă, când mai aperi în viitor, unul din cei mai mari eretici ai tuturor timpurilor. Mare grijă. Că ai numai de pierdut. Eşti tras în jos în hăuri, pe unde n-ai mai umblat. Şi e periculos tare, acolo...

Sincer, nu mi-ai greşit cu nimic, n-am de ce să te iert, Dumnezeu să ne ierte pe amândoi.

Repet, să te rogi pentru mine, frăţiorul meu drag.

Hristos în mijlocul nostru.

Multumesc bunului Dumnezeu. Sunt constient ca pana acum am primit cu mult mai mult decat meritam, iar asta ma ajuta sa-mi cunosc "lungul nasului" cand privesc in interiorul meu. Nu-ti spun tie ca nu sunt bun de nimic, fiindca nu-mi e de niciun folos, ci dimpotriva, te face sa crezi ca sunt fals smerit. Sunt cat se poate de sincer: in tot ceea ce fac nu am nicio calitate fiindca nu am nici experienta, nici calificare, nici sustinerea vreunei persoane cu functie inalta, nimic din toate astea. Dar in fiecare zi mi se spune sa fac aia sau aialalta, iar eu, desi nu ma pricep, imi pun nadejdea in Dumnezeu, si se pare ca iese bine, din moment ce sunt atat de bine platit si solicitat. Daca fiecare ar simti ajutorul lui Dumnezeu asa cum l-am simtit si il simt eu in familie, in oamenii din jur si in viata, cred ca n-ar mai fi om sa nu simta nevoia sa merarga la biserica la sf liturghie, cu toata recunostinta si smerenia. Dumnezeu nu ma obliga sa tin post si nici sa merg la biserica. Daca eu simt nevoia sa fiu acolo, ma rasplateste intr-un fel unic si inedit, descoperind Oameni, Sanse, Oportunitati. Unele sunt ispite altele nu. Tot Harul si mila Lui ma apara. Tu, desi nu ma crezi esti mult prea "la inceput". Cu timpul ai sa intelegi si ai sa zambesti de ceea ce faci acum. Varsta n-o poti cumpara si nici nu este obligatoriu sa-ti aduca intelepciunea, dar daca iti recunosti sincer, limitele si neputintele (ceea ce la tine nu e cazul, deocamdata) o sa primesti tot ce n-ai visat vreodata. Si nu vorbesc de daruri materiale deosebite, ci osteneala spornica in credinta.
Despre Origen, hai sa incetam, fiindca chiar habar nu ai ce spui. Roaga-te cu smerenie lui Dumnezeu sa-ti arate tie, desi nu meriti, locul unde se afla Origen... Poate dupa vreo 7 ani de post aspru, smerenie binecuvantata, tacere si ascultare, iti va arata. Tu tot nu intelegi ca asa cum esti, continui sa-l rastignesti pe Hristos. Tu tot nu intelegi ca Iuda, tradator cum era, daca ar fi avut inspiratia sa-si ceara iertare, nu numai ca era mantuit, ci intra in ceata sfintilor! Origen a inteles asta si s-a cait. Dar voi, mai catolici decat Papa, negati adevaruri indiscutabile: Maria Egipteanca, Sf. Ciprian si cati alti sfinti. Noi, biet copil razvratit, nu avem de unde sti ce demoni puternici au fost fost ingaduiti sa-l ispiteasca pe Origen. Dar avem naivitatea de a arunca vorbe grele si dererminandu-i pe vrajmasi sa ceara ingaduinta sa ne ispiteasca pe noi cei ce blamam si ne credem mai cu motz... Ce stii tu ce-i ispita, "mititelule"? Ti se pare ca sezi? Ai grija sa nu aluneci. La anii tai, nu te mai referi la mantuirea celorlalti si roaga-te tu, pentru tine, ca ceilalti abia daca au timp sa se gandeasca la ale lor!... Inainte sa devii "semanator", osteneste-te in arsita verii, pune sudoarea fruntii "acolo", nu unde visezi acum, si simte pulsul mantuirii, nu din vorbe, ci din experienta, fiindca din Sfintii Parinti n-ai sa primesti nimic "asa", ci dimpotriva, pareri de sine si sminteala celorlalti.
Tu esti un om ca oricare. Nimeni nu este definitiv pierdut fiindca cu totii depindem de aceiasi mila a lui Dumnezeu. Dar daca te incapatanezi mai departe sa crezi ca are cineva ceva personal cu tine si ca cel ce este impotriva "adevarurilor" tale, este impotriva Bisericii si a lui Dumnezeu, te imbeti cu apa chiora si mai starnesti si polemica. Spui ca inveti din postarile celorlalti dar in acelasi timp, iti scapa "perlele" gen "vorbe-vorbulite" sau "vorbesti mult dar nu spui nimic!" Toti invatam unii de la altii. Ajuta-ma sa inteleg smerenia de la tine, fiindca asta-i lupta pe care o duc eu, cu mine, si se pare ca oricare dintre noi... Smerenia este cea mai de pret virtute, pentru ca restul vin de la sine. Ajuta-ne pe toti, sa o castigam, si lasa iubirea de aproape, atitudinea in fata dusmanului care iti ucide sufletul (luandu-ti neam si pamant si biserici si pe Dumnezeu Insusi), facandu-te sclav... "privilegiat"!... As vrea sa cred ca nu suntem in tabere opuse, dar cand n-ai trudit nici cat negru sub unghie, fata de cat a facut-o unul ca Origen in atatia amar de ani, sa nu indraznesti tu sa te substitui judecatii lui Dumnezeu. Ca l-au judecat altii, iti spun tie, copil naiv, ca aceia erau mari ostenitori ai rugaciunii, dar mai ales n-au facut-o cu ura si patima asa cum o faci tu, ci ca o sesizare a ratacirii, pe care el a realizat-o, rugandu-i pe cei in masura, sa schimbe "acele putine lucruri din viata lui", unde se pare ca a fost inselat de diavol. Nu cauta mizeria unui om, daca tot il iubesti, ci cauta mai intai tot ce straluceste, si-ai sa fii surprins cat de intunecat esti tu in raport cu el! Numai asa ne putem smeri, oricare dintre noi!!!

Ca sa nu bata o anume persoana campii:
 

http://antimedia.proweb.md/ortodoxie...-ortodoxe.html

http://www.crestinortodox.ro/religie...xa-120840.html

http://www.catholica.ro/2002/06/09/p...dor-stratilat/

Pai n-ai inteles?

Astia erau militari doar cu haina, pe campul de lupta lasau sabia jos si se puneau la rugaciune.
La sfarsit, mergeau si incasau solda de ostasi, ca doar au luptat si ei, cu duhul.

De la Igor-Botos-Emilian citire.

Cred ca ai dreptate, nu ar trebui sa hranim trollul.

Bine mă, nu mai bat câmppi.:35:

Frate Neagu,
Nu spun despre tine că ai falsă smerenie, cum nu spun nici despre Sfântul Apostol Pavel, că are falsă smerenie, când se numeşte cel dintâi păcătos. De la el am exemplu, când mă numesc şi eu cu diferite numiri, cred cu adevărat că spun adevărul.
Iar eu, nu îţi spun niciodată nimic mai mult decât atât: urmează Bibliei şi Sfinţilor Părinţi, cât mai fidel cu putinţă. De ce? Ai să vezi la Judecată.
Da, eu ştiu că nu doar că sunt la început, nici nu am pornit, tot la curăţie sunt. Mă curăţesc, iar mă murdăresc. Îmi cunosc o parte din limite, nu toate, că sunt prost.
Despre Origen, frăţia ta, tu nu ai habar ce spui. Nu ai citit din ereziile lui, nu ştii câte sunt, ce repercursiuni are până azi, ce s-a scris împotriva lui, ce-au spus Sfinţii Părinţi la Sinodul V, nu ştii toate astea.
Ai ţinut frăţia ta 7 ani de post negru, cu smerenie binecuvântată, tăcere şi ascultare şi ai primit să vezi cine-i infamul Origen? Mă îndoiesc. După un asemenea timp şi practică de nevoinţă, nu ai mai fi aici pe forum, ci pustnic. Şi da, ai vedea cine e Origen...
Nu, eu nu am negat sfinţenia Sfintei Maria Egipteanca, pe care o iubesc foarte mult, la fel Sfântul Ciprian. Chiar am luat apărarea Sfintei Maria Egipteanca, când un preot al nostru român, o numea pe Sfântă după scrierile zăpăcitului Makarios Simonopetritul, din cartea lui Triodul Explicat, "Pseudo-Sfânta Maria Egipteanca", spunând că nevoinţele ei nu ar fi fost defapt atât de aspre, sau chiar nu ar fi existat deja. Sapă demonii minţile oamenilor, cu cât vrei să fi mai râvnitor, cu atât eşti ispitit mai tare. Până primeşti uşurare.
Şi nu, nu sunt răzvrătit. Iar ispitirea lui Origen, el putea să o biruiască, cum au biruit-o alţi Părinţi, sute, înaintea lui. Iar vrăjmaşii ne cer la ispitire, chiar şi fără să mărturisim Adevărul, despre un ticălos de eretic, care şi azi seceră suflete, precum al "Pelerin spre răsărit".
Nu mi se pare că şed, lunec în fiecare zi, sunt vrednic de iad, precum spuneam. Iar anii mei, nu contează, oricum nu am 20 de ani, şi nici 25, sunt mai în vârstă, niţeluş'. Oricum vârsta nu aduce nimic, dacă nu vrei să aducă ceva. Înţelegi...
La orice vârstă, trebuie să ne rugăm unii pentru alţii, oricât de îmbunătăţiţi sau începători suntem. Pun cât pot de mult fruntea în arşiţa mântuirii a mea şi a aproapelui meu, hai să punem împreună, fără a ne adresa ocări sau laude, unul altuia, niciodată. Vrei?
Iar de mulţumire, nu poţi mulţumi pe toată lumea, niciodată, pentru că unii se vor simţi lezaţi de o ideologie a lor stricată, împotriva căruia eu sau alţii vorbesc, şi vor spune că îi smintesc, când defapt îi ajut. Cum ar fi "războiul" contra altor oameni. Prin urmare, dialogul e calea ce frumoasă a creştinilor. Să vorbim, omeneşte. Şi vedem cine biruieşte în Hristos.
Ştiu că nu ai nimic personal cu mine, iar cine are ceva personal cu un alt om, înafară de a-l iubi şi a-l ajuta cu duhul blândeţii, dacă are cu ce să-l ajute, are o ispitire. Faptul că oamenii se răţoiesc când sunt ajutaţi şi când li se dovedeşte greşeala nu cu scop osânditor, ci cu dragoste, greşeală pe care de multe ori, şi ei o cunosc preabine, nu-i altceva decât se răţoiesc împotriva lor înşişi şi ei au de pierdut.
Iar "adevărurile" mele, nu sunt împotriva Scripturii, nu sunt împotriva lui Hristos. Ci sunt din Scriptură, din Hristos. Deci sunt adevărurile Lui. Dacă erau a mele, aş fi tăcut demult. Dar sunt adevărurile care aduc mântuirea. Altfel n-aş vorbi.
Da, când jigneşti şi ocărăşti un om, vorbeşti mult şi nu spui nimic, ca frăţia ta, în postul anterior (nu şi ăsta), nu era perlă, am spus adevărul. Doar un om ce se consideră superior faţă de alţii, jigneşte şi ocărăşte. Nu spun de frăţia ta, spun doar să ai grijă.
Iar eu nu am smerenie, nu te pot ajuta să înţelegi smerenia de la mine. Despre smerenie e cel mai greu lucru teologic de vorbit, fiindcă smerenia e haina Dumnezeirii. Şi tot nu e cea mai de preţ virtute. Iubirea e. E însuşi Dumnezeirea.
Duşmanul care ucide, ştie Dumnezeu de el, iar creştinii, n-au nevoie de păpmânt. Oricum vor primi pământul înapoi, când se va instala noua stăpânire. De ce să ucidem pe cineva? Nu, niciodată. E faptă antihristică, satanistă. Oricum eşti sclav "privilegiat", orice stăpânire ar fi. Dar cuvântul în sine, are repercursiuni psihologice adânci: anume nu eşti mulţumit cu ce ai, cârteşti, vrei mai mult, eşti lacom după materlialism, vrei cât mai mult confort, lux, comoditate, vrei să ai ca şi ceilalţi, sau chiar mai mult, etc., şi întrun cuvânt aceste complexe, din lipsa de Dumnezeu şi de iubire, le numeşti, victimizat: sclavie. Nu e nimeni sclav în Hristos. În Hristos, toţi suntem liberi, chiar şi cu capul sub ghilotină. De-ai înţelege...
Nu, sigur că nu suntem în tabere opuse, dar eu iubesc pe Dumnezeu şi pe aproapele, mai mult decât tine. Caut să-l urmez mai râvnitor decât tine. Nădăjduiesc. Şi primesc câte ceva în plus faţă de tine. În suflet. Primesc cu o condiţie: să dau tot ce-am primit. Cu drag dau, Doamne! Că "ale Tale, dintru ale Tale!" Io' n-am nimic şi nici nu vreau să am ceva fără Hristos. Nu pot nimic şi nici nu vreau să pot ceva fără Hristos. Nu vreau să spun ceva fără Hristos, nu vreau să fac ceva, să ajut, să iubesc, să iert fără Hristos.
Neagu, frate, înţelege, truda lui Origen, a fost de ucidere a sufletelor turmei lui Hristos! Înţelege odată! Nu o spun cu ură şi patimă, ci cu părere de rău, spun ce a spus Biserica. Anatema! Spun ce a spus Dumnezeu: unii ca aceştia, sunt fiii blestemului. Da, Dumnezeu îi iubeşte şi pe fiii blestemului, şi pe diavoli, pe toţi. Dar tot în iad, spune că vor ajunge. Asta-i calea aleasă de ei. Repercursiunile scrierilor lui Origen şi Augustin, fac ravagii şi astăzi în Occident. Îi iubim, dar nu-i lăsăm să împrăştie turma lui Hristos. Atât cât putem apărăm. Nu compara truda lui Origen, Arie, Nestorie, Eutihie, Augustin, Didim, Evagrie, Macedonie, Maniheu, Eunomie, Valaam, Urban, Nicolae al II-lea la Roma, şi alţi nebuni, blestemaţi, slujitori satanei, anatema pururea pe capul lor, Doamne iartă-mă că i-am amintit, cu... truda în Duhul Sfânt, a Sfinţilor Păriniţi, care sunt sute...
Judecata lui Dumnezeu, S-a arătat în Sfintele Sinoade, cele 9 Ecumenice. Cine vrea ascultă de ele, cine nu, se osândeşte. Judecata lui Dumnezeu, nu e suspendată, undeva în lumina soarelui, intangibilă, aşteptând să se împlinească, nu frăţioare, ci e vie, e reală, e palpabilă, o guşti, o miroşi, o simţi, o vezi, o auzi, de fiecare dată când participi la o Sfântă Slujbă a Vecerniei, de exemplu şi toate celelalte. Judecata lui Dumnezeu, păzeşte turma cea mică a lui Hristos, întreagă de orice nebunie, prin oamenii prin care lucrează Dumnezeu, tot pentru oameni.
Nu, la un eretic, nu străluceşte nimic. "puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune." - Eccesiasticul 10, 1. N-ai ce să culegi de la el, decât nebunie. Dacă stai fascinat de puţine lucruri bune, intri pe nesimţite, în fascinaţia şi de lucrurile rele şi spui: da, poate chiar aşa e. Şi-ai căzut. Când Biserica a spus că nu-i aşa. Iar lucrurile alea bune care le are, ne putem lipsi de ele, de la el, că Sfinţii Părinţi, ne-au dat insutit mai mult, din acelaşi lucru, care ne-a oferit un eretic. De la Părinţi, de ce nu vrem să punem mâna să ne luminăm şi să ne uimim şi fascinăm, în Hristos? De ce mergem ca zăpăciţii, la eretici? Vezi înşelarea diavolească? Mulţi nu înţeleg...
În fine, ai zis să-l lăsăm pe Origen deoparte, dar numai despre el ai elogiat :) De-ai elogia aşa şi despre Sfinţii Părinţi, nu numai despre ereticii, arătaţi de Biserică şi dovediţi eretici, bine-ar fi.
În rest, tot ce ai spus despre trăirea ta, e minunat şi mă bucur mult pentru tine. Dumnezeu să te ajute pe mai departe, mai minunat ca până acum, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor Săi.

Am mai spus, repet cu mult drag, ori de câte ori e nevoie:

Sfinţenia înseamnă tocmai lepădarea vieţii de păcat pe care-a avut-o acel om, care a urmat apoi desăvârşit lui Hristos şi a ajuns Sfânt, prin înţelepciunea dată Bisericii.

Acel om, nu este sfânt pentru crimele, tâlhăriile sau orice rele le-a săvârşit el înainte de sfinţenie. Ci e sfânt, tocmai pentru lepădarea blestematelor fapte de dinainte de-a urma în toate lui Hristos.

Înţelegeţi oameni ! Că vorbim româneşte !

Acei Sfinţi, NU erau Sfinţi pe câmpul de luptă, ucigând alţi oameni, sau NU erau Sfinţi când tâlhăreau, desfrânau, sau făceau alte rele. NU atunci erau ei Sfinţi. Ci când plângeau, şi când vroiau intenţionat, să nu mai meargă pe câmpul de luptă să ucidă alţi oameni, niciodată! Când nu mai vroiau să meargă la desfrânare niciodată! Când se sileau să placă lui Hristos în toată făptuirea lor, în tot timpul vieţii lor. ATUNCI deveneau Sfinţi.

Vă spun Adevărul !

Oare de ce nu înţelegeţi ?

Twilekule, insectoidule, sau ce oi fi, ca un uman pana acum intelegea: cei 40 de mucenici din Sevasta Armeniei, si multi alti militari din toate sinaxarele erau in exercitiul functiunii militare cand au fost luati la Cer. Vrei o schema, o holograma, un desen in nisip, ceva? Deci, pana in momentul in care au avut de ales intre inchinarea la imparat si inchinarea la Cristos, au omorat dusmanii, da. Care e problema? Au facut-o bucurosi pentru patria lor, Imperiul. Si inca mai bucurosi au tinut la credinta lor "si nu si-au iubit viata pana la moarte", cum zice in Revelatia Sf. Ioan. Iubirea de Cristos a coplesit si depasit deci in efecte (efectele privind viata de apoi, intelegi sper) activitatea pamanteasca de soldati. Ar fi putut poate sa scape de martiriu comitand rebeliune. Poate. Dar, atunci cand a contat cu adevarat sa nu ucida, atunci nu au mai ucis, pentru ca s-au supus din smerenie crucii date. Adica nu si-au ucis comandantii de legiune, sau centurionii, sau ce grad aveau comandantii lor care erau idololatri, desi pana in acel moment ucisesera absolut legitim dusmani ai Imperiului. Deci nu au facut mutiny, doar ca sa scape de osanda pentru refuzul arderii tamaiei la imparat si tot panteonul. La asta ma refeream ca nu au ucis.
Nici unul nu s-a razvratit, zicand ca institutia militara e de kkt.
Chiar ca esti troll. Alin are dreptate. Asta e ultimul meu raspuns catre matale.

Nu, nu eşti insectoid, eşti om şi porţi chipul lui Hristos pe faţa ta. Şi eşti binecuvântat.

Tocmai, au fost păcătoşi şi ucigaşi în armata lui x şi y, până au refuzat să se închine împăratului şi cu-i le-o fi cerut şi idolilor imperiului, şi au refuzat să jertfească (slujească) lor. ÎN ACEL MOMENT al refuzului lor, s-au căit şi pocăit de toate faptele lor de ucidere şi alte dedreptăţi ce le-au făcut şi ATUNCI le-a început sfinţirea şi apoi le-a fost dată Sfinţenia de Mucenici, când au fost ucişi, refuzând toate păcatele din acele momente.

Da, au făcut faptele de crimă bucuroşi, fiindcă nu cunoşteau deplin sau deloc pe Hristos. Un om, ca să devină Sfânt Mucenic, nu are nevoie de Botez, de Împărtăşanie, ci doar de acele minute, să-l mărturisească pe Hristos înaintea oamenilor şi oameni să-l ucidă apoi pentru asta. Şi se mântuieşte, cum a făcut şi tâlharul de pe cruce. Doar sub acele circumstanţe. Altfel, nu. Altfel, ai nevoie de Sfântul Botez şi de Sfânta Împărtăşanie. Dar atunci, acolo, orice om, prin sângele vărsat, mărturisind pe Hristos, chiar păgân fiind, sau ateu, sau eretic, primeşte prin sângele lui vărsat în numele lui Hristos, primeşte Botezul, Împărtăşania, devine (azi) pe loc, ortodox şi se mântuieşte. La fel şi ei, Sfinţii Mucenici atunci.

Iar ce exemplu dai tu din Sfântul Apostol Ioan, "nu şi-au iubit viaţa până la moarte", este tocmai dorinţa, trezirea lor, şi devenirea de Sfinţi Mucenici, nu are treabă cu crimele ce le-au făcut înainte de trezirea lor.

Tocmai, acele efecte de care spui, Împărăţia Cerurilor, au participat la trezirea lor, la conştientizarea atrocităţilor ce le-au făcut până atunci. La fel ca Saul, pe drumul Damascului.

Ei nu vroiau să scape de martiriu, nici prin rebeliune, nici prin niciun alt mod şi fel. De ce? Că a avut loc trezirea, au cunoscut pe Hristos, în inima şi mintea şi întreagă fiinţa lor.

Ai spus minunat, cuvintele ce le-ai subliniat, dar cumva incomplet.
Da, aşa e, atunci când a contat cu adevărat, să nu ucidă, nu au mai ucis şi nu numai atât, dar le-a părut rău cu amar şi greaţă de tot răul ce l-au făcut până atunci şi şi-ar fi dorit să nu-l fi făcut niciodată. Aceea le-a fost trezirea.

Răzvrătirea a avut loc tocmai când au refuzat să se închine împăratului şi să jertfească zeilor. Răzvrătirea în ochii celor bolnavi de bolile necredinţei în Hristos. Alegerea lor, în libertatea lor, vor da răspuns la Hristos.
Deci oricum nu ar mai fi fost nevoie să le spună întreaga lor procedură de convertire, că oricum nu se poate explica în cuvinte, când ajung să creadă în Hristos, nu mai avea rost să le spună că nu vor să mai ucidă pe nimeni pentru împărat, oricum nu mai conta pentru împărat, că l-au jignit prin nejertfirea. Nu era nevoie să spun că instituţia militară e demonică. Deşi asta simţeau.

În acele momente, de trezire a lor, de mărturisire a lui Hristos, chiar dacă martirajul lor, să zicem că nu ar mai fi avut loc, ei oricum, nu ar mai fi ucis pe nimeni apoi, niciodată.

Nu ştiu ce-i aia troll, nu ştiu dacă sunt troll, că nu ştiu ce-i ăla, sau aia.
Dar oricum, de rău sau bine dacă ar fi, nu-mi pasă. Oamenii sunt schimbători, şi nu am nevoie de răsplătire de la ei, vreau doar să-i ajut, acolo unde pot, să-mi fac datoria de creştin. Nici cu osânda lor, n-am ce să fac.

Iertare.

Adica nu cunosteau pe Hristos, dar l-au marturisit, au imbratisat cu bucurie crimele si alte nedreptati dar s-au suparat cand a fost vorba sa devina idolatri si au preferat sa plateasca cu viata pentru asta.

Se invoca exemple biblice care se potrivesc ca nuca in perete, de fapt ca orice idee a omului nostru pe discutiile celorlalti.

Pe ce baza si logica, pana la urma nu stim, mister igorian, probabil pentru ca nu e voie sa se faca sex decat marti si joi - asta e cea mai plauzibila si potrivita explicatie.
Si universala.

Oricum, la asa intereptare a Sinaxarelor pana si un sectar s-ar ascunde sub o piatra de rusine de la fatza unui asa guru.

Raman insa pe ideea unui experiment social din partea unui trol ceva mai sofisticat decat majoritatea.
Dar tot un trol pana la urma si nu se va potoli decat cand va fi tratat ca atare.

Atat timp cat se vor gasi unii sa caute vreun sens in ceea ce spune, crezand ca vorbeste cineva ravnitor dar cu oarece greseli de aboardare, cautand sa-l convinga ca a luat-o pe aratura pe ici pe colo (desi cam peste tot pana la urma) va continua sa umble pe aratura si sa improaste cu aiureli.

Pana la urma nu el este in control, ceilalti sunt, dar atat timp cat ii vor ada atentia lor, vor fraterniza cu el, chiar daca indirect.

Uşor cu acarienii pe scări!

Aline, forţează-te să înţelegi puţin... Că poţi, nu-i greu. Azi, la nivelul întregului pământ, fiecare om, în proporţie de 99% a auzit de Hristos şi ştiu câte ceva despre El. Dar nu vor să-L accepte, să-L mărturisească, să-L iubească, să-L trăiască, asta-i altceva. Alegerea lor.

Deci şi aceia, mucenicii care au ucis pe alţii până în clipele trezirii lor, atunci şi acolo, până să jertfească idolilor, au auzit din teorie de Hristos, deci l-au cunoscut, dar nu deplin, sau deloc, adică nu ştiau mai nimic despre El, doar că se închină creştinii la EL. Cum era şi cu Pavel pe drumul Damascului. Îl cunoştea pe Hristos, ca idee, dar prigonea pe creştini. Până L-a văzut pe Hristos şi a stat de vorbă cu EL, deşi EL era demult înălţat la cer. Că spune Hristos la ultimul verset de la Matei: "şi iată Eu cu voi sunt, în toate zilele vieţii voastre şi până la sfârşitul veacurilor". Deci era cu noi, când Saul ne prigonea, înainte să devină Pavel.

Aşa şi acei Sfinţi Mucenici, nu cunoşteau deplin sau deloc pe Hristos, când săvârşeau acele crime oribile.Până la momentul trezirii, când au înţeles ce este păcatul, adică crimele, jertfirea idolilor imperiului, desfrânarea şi altele rele şi le-au abandonat definitiv. Atunci, înaintea jertfirii, ei cu siguranţă au avut simţiri, sau au văzut pe Hristos, ca şi Pavel, spre Damasc, sau străpungerea inimii de dragostea Dumnezeiască. Şi s-au schimbat. Au început sfinţirea.
Şi până atunci, ei Sfinţii Mucenicii, erau oameni simpli, păcătoşi, păgâni chiar. Dar după trezire şi conştientizarea vieţii păcătoase, au refuzat crimele, jertfirea şi orice păcat, fiindcă au cunoscut pe Hristos în adâncul fiinţei lor.

Înţelegi acum? Am explicat cât de simplu am putut...

Nu, nu sunt un trol, că nu sunt uriaş, am înălţime medie şi nu vânez oameni noaptea, Doamne fereşte şi nici ziua. Am căutat pe net ce-i un trol.

Şi mai ales, Doamne fereşte, nu caut să fiu în control, n-am căutat asta niciodată. Sunt egal cu voi, sau chiar mai rău ca voi. Nu vreau să controlez pe nimeni, niciodată.

Vă rog să mă iertaţi dacă v-am smintit, dar trebuie să mărturisesc adevărul, pe Hristos. Iertaţi-mă, nu vreau să vă fac rău, vreau să ajut.

Hristos în mijlocul nostru.

Intradevar foarte interesanta analiza si cu o bibliografie la fel de interesanta. In trecut am gasit pe acel site cateva articole la fel de interesante dar in ultimul timp uitasem de acest site. Acum, gratie tie, mi-am reamintit.Thx :)

@ Igor (Emilian), din pacate n-ai inteles nimic. Dar NIMIC! Lungul tau mesaj poate fi facut franjuri, crede-ma, desi pare plin de bunavointa. Nimic nu este relevant, fiindca vorbim in abstract, nu fiindca stim ce spunem.
Un singur amendament: Iubirea NU e virtute, ci simtire!!! Cum te-ai putea forta sa... iubesti? Tu ai indoieli asupra altora ca inteleg anumite aspecte la care faci aluzie, dar te tradezi in urmatoarele fraze cand dovedesti tuturor ca vorbesti "din carti" nu din suflet, ca si cum ai fi trait pe pielea ta, efectul unor "lectii", depasirea unor ispite sau chiar caderea in ele si "nuiaua" din clipa urmatoare... Nu. Teorie si litera de lege sfanta, dar din pacate neduhovniceasca. De aceea am spus si continui sa cred sincer asta: cei ca tine L-au rastignit pe Mantuitor, fiindca au crezut in lege in mod fanatic, asa cum faci tu. Nici ei nu omorau! Aveau lege! Dar au strigat in cor: "Rastigniti-L! Rastigniti-L!!" Citeste Evangheliile si plangi, fiindca este cu adevarat de plans. Ce am facut eu sa fiu crestin-ortodox? Nimic! Dimpotriva, ma lupt cu tot felul de ganduri care stiu ca nu-mi apartin! Nu merit nimic, dar daca tot primesc, ce-as putea altceva sa fac, decat sa multumesc. Evreii erau la fel de mandri ca tine, stiindu-se popor ales, si cu lege faceau... fara-de-lege!!! Daca ar fi simtit smerenia lui Moise si a lui Avraam, in toate madularele lor, L-ar fi iubit pe Tatal, asa cum sustineau ca-L iubesc, si asa cum si tu, biet naiv, sustii. Dar erau orbi si surzi si tocmai de aceea, vorbind de Iubire, nu o cunosteau fara de smerenie, fiindca altfel nici nu se mai punea problema sa nu-L recunoasca pe Hristos. Ce le lipsea lor? Harul, frate Emilian, harul! Numai prin har, auzi foarte clar graiul Ingerului Pazitor si citesti in sufletele oamenilor fara niciun pic de efort, nu fiindca vrei tu, ci fiindca "ti se transmite"!
Despre Origen, am spus sa nu mai vorbim. Nu stiu de unde ai dedus tu ca-l sustin. Din curiozitate, descoperind la Sf.Ioan Scararu anumite atentionari, am dorit sa aflu mai multe... Omul fara har, este fals si paradoxal. Orice om. Vezi exemplele din viata: poti sa primesti mereu, mereu de la cineva, de toate, si pe toate le uiti. Dar nu uiti niciodata momentul cand ti s-a refuzat!!! Asa si cu Origen!!! Cauta, te rog, fara ura si fara partinire si afla TOATA osteneala lui Origen si nu mai fa aluzii la calamitati in materie de har (Arie, Nestorie si toata panoplia - despre Evagrie, sper sa nu te referi la Evagrie Ponticul ca iarasi esti pe-alaturi). Cand vei avea certitudinea unui singur suflet mantuit (si nu ma refer la al tau), vei primi primul semn de smerenie adevarata si abia de atunci incepe razboiul. La tine, deocamdata, ceea ce vedem noi, este o parodie cu pretentii de "jertfa"! De aceea am spus sa nu aluneci (se pare ca uneori trebuie sa ti se deseneze sa "descifrezi" mesajul) fiindca procedand astfel, Dumnezeu ii va ingadui vrajmasului sa... te cearna maruntel, si nu stiu daca chiar ai habar ce inseamna sa-l provoci pe vrajmas, prin... mandrie! Invata sa taci, invata sa asculti, invata sa treci dincolo de soaptele lui care te indeamna sa crezi ca ai tot dreptul si chiar meritul sa vorbesti si sa judeci astfel. El stie bine unde vrea sa ajungi tu, numai tu nu stii. INCA!!!
Mantuire sa ne dea bunul Dumnezeu!

Aici sunt de acord cu tine, frate Igor, cand spui ca in Vechiul Testament Dumnezeu NU S-a revelat deplin, desavarsit. Si ca revelatia desavarsita are loc in Noul Testament.
Aceasta este, cred eu, conceptia crestina, intrucat, asa cum spune si parintele Cleopa, legea veche a fost umbra a celei noi si o calauza spre Hristos, dar odata ce am ajuns la Hristos NU mai suntem sub calauza, lucru adeverit si de sf apostol Pavel in epistolele sale.
Mantuitorul Insusi spune in Evanghelie ca a venit sa desavarseasca, si ca anumite porunci au fost date evreilor "pentru invartosarea inimii lor", adica pentru neputinta lor. Nu se putea dintr-o data sa se dea cele mai inalte porunci care au venit prin Hristos, pentru ca evreii, in invartosarea inimii lor, nu le-ar fi inteles. A trebuit sa se ajunga "la plinirea vremii" ca sa poata da Dumnezeu noua lege prin Fiul Sau preaiubit.

Frate drag Neagu,
Un creştin conştient, lucid la minte, ştie că nu se poate mândri, că nu are cu ce. Deci n-am cu ce să mă mândresc. Toate sunt de la Dumnezeu. Tot binele, înţelepciunea care o am, e de la Dumnezeu, nu-i a mea. Cu ce să mă mândresc? Că o am? Dar nu pot, că nu-i a mea. Tot ce avem bun, ne-a fost dat împrumut, suntem administratori, începând de la trupul nostru, cu tot ce e în noi, până la ce e lângă noi: soţie, copii, averi, casă, etc. Nimic nu-i al nostru. Nu ne putem mândri. Dumnezeu poate lua ce-i al Lui, oricând: trupul nostru, copii noştri, soţie, averi, casă, tot. E al Lui. Noi, când primim, e o răsplătire şi-o obligaţie în acelaşi timp. Răsplătire, sau mângâiere, ajutor spre mântuire, şi obligaţie să nu ne lipim inima de ele, să înmulţumi binele dat, şi de a şi la alţii tot ce avem noi, spre slava lui Dumnezeu, adică spre cinstea, respectul, iubirea, dorirea, lui Dumnezeu. (soţia nu se dă, dar se descoperă în caracterul şi personalitatea ei, calităţile ei, spre slava lui Dumnezeu).
Frate Neagu, când Hristos trebuie mărturisit, tocmai asta vor dracii: să tăcem. ba să nu tăcem ! Să trigăm de pe acoperişul casei, cum spune Biblia. Iar cu Origen am terminato. Văd că eşti în înşelare şi nu te pot ajuta, fiindcă nu vrei să fi ajutat. Ţi-am spus: tot binele care îl vedem noi la Origen, îl găsim în întregime, ba chiar însutit mai mult, la Sfinţii Părinţi, iar pentru otrava cu care ne oferă Origen acel bine, ne lipsim de Origen. Când pui o picătură de venin întrun pahar cu apă şi bei apa, mori? Desigur. Aşa-i şi cu Origen. Dar eşti orb şi nu vezi şi refuzi să vezi. Crezi că dacă ai frăţia ta, 55 de ani şi 2 copii, nu poţi cădea şi nu poţi fi înşelat? Nu spun că eu nu cad, dar acolo unde pot, te ajut şi te sprijin şi îţi arăt, că am primit de la Dumnezeu şi am ce să-ţi arăt, e de la El, Dumnezeu lucrează prin oameni, şi prin mine, ca să ajute pe cei care trebuiesc ajutaţi. Bine, trebuie să vrea şi ei să primească ajutorul.
Revin: toate virtuţiile şi patimile sunt simţiri. Nu spune că iubirea e simţire. Şi ura e simţire. Iubirea nu are definiţie. Când spunem că e virtute, e cel mai copilăresc mod de a defini iubirea. Te forţezi să iubeşti, când ştii că trebuie, dar nu poţi. "Pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte toate mintea".
Ai o sensibilitate foarte frumoasă, lucru pentru care trebuie să ai mai mare grijă să nu cazi în mândrie, că vezi Doamne, ai o vârstă şi pentru asta ai o autoritate. Ai. Dar nu în toate. Mereu avem de învăţat unii de la alţii. Atunci când spui că de la un om, nu ai ce să înveţi, atunci ai căzut întrun hău, lipsit de iubire.
Da, recunosc, Îl răstignesc pe Mântuitorul în fiecare zi, prin păcatele mele, dar un lucru să ştii sigur: prin libertatea de la Dumnezeu, prin librul albitru, prin împreună lucrarea cu pronia lui Dumnezeu, în fiecare zi, caut să-mi înmulţesc iubirea. Şi virtuţiile cât pot. Şi asta cu putere de la Dumnezeu. Prin încercări, prin ispite, prin căderi, prin acele răstigniri ale Mântuitorului. Tu te crezi drept? Virtuos? Tu nu-l răstigneşti pe Hristos? Atunci de ce vorbeşti prostii? "Litera ucide, duhul face viu", spune Biblia. Ştim asta amândoi. Atunci care-i scopul dialogului nostru? Vrei să mă denigrezi? Vrei să mă smereşti? Lasă pe Dumnezeu să ne smerească. Noi, hai să ne construim unii pe alţii, în Hristos, să ne ajutăm, să nu ne împiedicăm în "realizări", anume vârsta, copii, studiile, eu nu vreau să mă laud cu nimic, decât cu neputinţele mele, ca să fiu ajutat şi să ajut şi eu pe alţii când le văd neputinţele lor. Asta trebuie să facă creştinii. Nu e nimic greşit în asta.
Dacă frăţia ta n-ai făcut nimic ca să fi creştin ortodox, eu nu am acceptat aşa uşor, am studiat, ca să fiu sigur pe ce cred. Alţii abandonează Ortodoxia, alţii o descoperă. Aşa că să faci ceva pentru Ortodoxia ta, şi pentru a aduce, a înmulţi, a arăta Ortodoxia, anume Creştinismul cel pur şi sfânt, şi altor oameni, să-L mărturisim pe Hristos.

Am scris destul. Că iar spui că scriu mult. Şi ca să-ţi port neputinţa, cum ne cheamă Biblia să facem, scriu mai puţin. Iartă-mă.

Hristos în mijlocul nostru.

Mai omule, ai un entuziasm coplesitor. Foloseste-l cu spor. Spui ca ai studiat? Ce, frate? Ce dascali ai avut de vorbesti astfel? Carui duh slujesti si de ce te feresti sa afli Adevarul?
Citeste frate ca acum ai sursele la indemana: Incerc sa citez doar mici franturi, poate te mei temperez cumva:
Origene s-a născut pe la anul 185, la Alexandria, în Egipt, într-o familie cres™tină. Tatăl său, Sfântul Leonida, care a fost martirizat sub împăratul Septimius Severus, în anul 203, s™i care i-a fost primul său învăt›ător, i-a insuflat gustul pentru citirea s™i studierea Sfintei Scripturi, gust pe care l-a păstrat întreaga viată. În cursul persecut›iilor cres™tine sub Septimius Severus, din anii 202 – 203 s™i-a dorit să fie s™i el martir, dar datorită mamei sale, care i-a ascuns îmbrăcămintea, nu a putut părăsi casa s™i în acest fel a fost salvat de la moarte
(...)
A dus o viat›ă foarte austeră, s™i exagerând austeritatea s-a castrat. Episcopul Demetrius a condamnat acest act al lui Origene s™i a refuzat să-l hirotonească, dar l-a lăsat în fruntea scolii. Marea lui greseala, facuta din inselarea diavolului. Dar la Dumnezeu e judecata, nu la om. Taci si asculta/citeste mai departe!
În anul 203, la vârsta de 18 ani, este as™ezat în fruntea s™colii catehetice Didascaleion din Alexandria, de către episcopul Demetrius al Alexandriei, în urma edictului lui Septimius Sever, când Clemente Alexandrinul, care conducea pe atunci Scoala, a fost nevoit să o părăsească. S˜i-a dedicat viat›a întreagă s™colii. S˜i-a câs™tigat pe elevii săi nu numai prin s™tiint›a sa vastă, dar s™i prin viat›a sa virtuoasă. A călătorit la Roma, pentru a cunoas™te €žaceastă Biserică foarte veche€, unde a ascultat o omilie a Sfântului Hippolyt[2]. La vârsta de 25 de ani a început să studieze limba ebraică. Faima sa a trecut granit›ele t›ării. În urma persecut›iei dezlăntuite de împăratul Caracalla, prin anii 215 sau 216 s-a refugiat în Cezareea Palestinei, fiind invitat de către episcopii din Cezareea s™i din Ierusalim să predice în bisericile lor. Demetrius, episcopul său, a fost nemult›umit de acest fapt, mai ales că Origene nu era preot, dar l-a invitat să-s™i reia locul în fruntea s™colii. Pe la anul 218, Iulia Mammea, mama împăratului Alexandru Sever l-a chemat în Antiochia, pentru a-l cunoas™te personal. De acolo, se reîntoarce la Alexandria, unde trăies™te până în anul 230. Este perioada cea mai fecundă din viat›a sa. Scrie, în această perioadă, Hexaplele€ s™i €žOctaplele€, iar către anul 230 îi apare opera sa cea mai importantă, €žPeri-Archon€. Pentru a media unele neîn›elegeri dintre biserici, Origene pleacă în Ahaia (Grecia), la Atena. De aici pleacă în Cezareea Palestinei, unde a fost hirotonit preot de către episcopii Teoctist de Cezareea s™i Alexandru al Ierusalimului, fără s™tirea episcopului său, des™i era iregular, autovătămat, datorită faptului că se castrase. În acele biserici din Cezareea Palestinei s™i din Ierusalim nu existau canoane care să interzică preot›irea celor castrat›i. Reîntors la Alexandria, a fost judecat de către un sinod, fiind găsit vinovat de încălcarea canoanelor bisericesti privitoare la hirotonire. A fost înlăturat de la s™coala alexandrină s™i exilat, iar apoi a fost depus din preot›ie, fapt comunicat tuturor bisericilor s™i, mai cu seamă, Bisericii din Roma. În anul 232, Biserica din Roma a confirmat, într-un conciliu, verdictul dat de conciliul condus de episcopul Demetrius al Alexandriei Egiptului. Fiind alungat din Egipt, s-a dus în Palestina, la episcopii care îl hirotoniseră s™i s-a stabilit în Cezareea Palestinei, unde a deschis o s™coală teologică. Aceasta întrecea prin faimă scoala de la Alexandria, prin caracterul ei s™tiint›ific s™i care a atras numeroase personalităt›i ale epocii: Grigore Taumaturgul[3], Atenodor, fratele său, Firmilian din Cezareea[4]. Aici, Origene a predat 20 de ani, până la sfârs™itul viet›ii sale, definitivându-s™i operele începute la Alexandria, Hexaplele Čsi Octaplele. Tot la Cezareea, Origene a redactat respingerea lucrării lui Celsus[5], Discursul adevărat[6]: Contra Celsum, unde se oglindes™te inima unui apostol, preocupat îndeosebi de convertirea sufletelor s™i de a face bine decât de a purta ură unui adversar. În anul 238 a mers în Cezareea Capadochiei, pentru a-l vizita pe Firmilian, iar în 244 a mers în Arabia pentru a-l converti pe Berilus de Lostra, un eretic modalist[7]
(...)
Au existat eretici ai vremii care s™i-au argumentat pozitiile prin autoritatea lui Origene, cărora Sfântul Vasile cel Mare s™i Sf. Grigore de Nazianz le-au răspuns că Origene fusese înt›eles incorect. S-a putut sust›ine, astfel, că Triada plotiniană "Unu"€“ - Intelect €“ Suflet - se regăseste în gândirea lui Origene: €ž"Unul"€ lui Plotin a fost identificat în lucrarea Despre principii (Peri archon) cu Dumnezeu-tatăl, de unde concluzia că Tatăl este suprafiint›ial.


Nu fi nici naiv, nici dus de valul rautatilor vremii. Repet, la Dumnezeu este judecata, dar in balanta vietii lui Origen, trebuie pusa osteneala si dragostea lui reala pentru Hristos. Ca vrajmasului i s-a ingaduit sa-l ispiteasca mai mult decat a putut duce la un moment dat, trebuie sa ne lamurim foarte clar in acest sens: el n-a murit avand acele convingeri cum ca si diavolul se poate mantui. Si-a marturisit greseala si a cerut celor de dupa el sa revizuiasca micile lui rataciri. Dar de aici si pana la impatimirea pe care-o avem impotriva unui om care si-a trait intreaga viata in slujba Mantuitorului Hristos, mie mi se pare un gest total neintelept.
Pana la urma, dupa ce vei citi cu rabdare ce ti-am pus la dispozitie, intra si pe site-ul care ne ingaduie noua sa ne exprimam o parere sau alta si citeste ceea ce se scrie pe-aici, legat de munca lui Origen.

http://www.crestinortodox.ro/religie...ana-71755.html


Frate, iarta-ma te rog, dar unele lucruri te depasesc. O virtute se dobandeste prin staruinta sau prin har. Iubirea este dumnezeire. Ea ESTE sau NU ESTE. Punct. Smerenia se dobandeste. Rabdarea se dobandeste. Si viciul se dobandeste... Pana si ura se dobandeste. Si dispretul. Si mandria. Si vanitatea... Iubirea e DUNMEZEU. E adancul fiintei noastre. Ea este acolo, in sufletul fiecarui om, din clipa zamislirii lui, chiar nascut in pacat! E puterea de a plange sau de a rade. Ea, Iubirea, cuprinde la un loc toate virtutile, de la smerenie, intelepciune, frumusete morala pana la sacrificiu si jertfa. Ea e pacea de care omul fuge inconstient, alegand varianta unei vieti egoiste...
In rest, ce sa mai spun? Eu nu cred ca contez in perimetrul acesta virtual. Daca mai spun uneori cate ceva, este doar o reactie de acceptare sau respingere pentru ceea ce simt, fara pretentii teologice. Nu vreau sa te denigrez fiindca nu acesta este scopul unui crestin, ci sa te rog in felul meu sa fii mai ponderat in condamnarea celor care au fost aparati de cei pe care-i cinstim atat de mult: Sf Ioan Gura de Aur, Sf Vasile cel Mare, Sf Grigorie Taumaturgul ("Deci, mergând Sfântul Grigorie către Origen împreună cu prietenul său Fermian, s-au pus pe învăţătură şi au petrecut la dânsul vreme îndelungată. Apoi s-a întors în patria sa, Neocezareea.")...
Iata si un scurt fragment din definirea origeniana a lui Dumnezeu in "Despre principii":
"nenascuta fiind aceasta (fiinta) e si nepieritoare, intreaga, neclintita si fara capat; nici nu era, nici nu va fi, de vreme ce e acum laolalta, una si neintrerupta. Ce obarsie i-ai putea gasi? Ce fel si de unde ar putea creste? Caci n-am sa te las sa spui, nici sa gandesti ca s-a putut ivi din nefiinta; nu se poate intr-adevar spune, nici gandi ca ceea ce nu este este... Nici divizibila nu-i, pentru ca e toata la fel; nici unde nu se afla un mai mult ori un mai putin in stare sa-i impiedice continuitatea, ci toata e plina de fiinta... Ci nemiscata in hotarele unei cumplite legaturi, sta fara inceput si fara sfarsit. Aceeasi in aceeasi stare; zabovind, zace in sine si astfel neclintita ramane locului".
Studiu cu folos, frate Emiliane, si fara patima! Nu trebuie sa-l adulam pe Origen si nici sa-i facem icoane la care sa ne inchinam, dar sa acceptam ca orice om este supus pacatului si ispitelor. Asa cum sustii ca o iubesti pe Sf Maria egipteanca, care daca ar fi trait in jurul nostru inainte de a-i da Maicuta Domnului sansa sa se mantuiasca, noi am fi judecat-o si dincolo de mormant, tot asa sa procedam si cu Origen, care de bine de rau, a avut drept discipoli multi dintre acei care au devenit mari sfinti in calendarele ortodoxe... Pana si pentru asta trebuie sa intelegem ca Dumnezeu l-a absolvit de ratacirile lui, fie si numai pentru rugaciunile sfintilor amintiti mai sus si nu numai ei!!!

Frate Neagu,
Ferească Dumnezeu, că numai prostii ai scris. E poate cel mai neteologic şi înşelat post ce l-am citit la frăţia ta. Să mă ierţi te rog, îţi scriu cu dragoste, fie că vrei să crezi sau nu.
Ce profesori am avut? Ecumenişti, în mare parte, la facultate. Dar am fost autodidact. Mi-am luat singur de profesori pe Sfinţii Părinţi.
Şi ce rezolvi că mi-ai dat pe scurt, viaţa ereticului Origen? Îmi schimbi părerea despre el? Tu nu pricepi, că nu e părerea mea, ci e părerea Sfintei Biserici a lui Hristos, care l-au condamnat pe Origen, la Sfântul Sinod al V-lea Ecumenic? Alături de Evagrie Ponticul şi Didim cel orb, care au ridicat erezii despre o preexistenă a sufletelor, căderea lor în trup i "restaurarea universală" (sau apocatastază), ceea ce ar însemna negarea libertăii umane, predestinaţie şi alte erori de gândire, nu pricepi?
N-are legătură viaţa unui eretic, cu ereziile lui. Orice eretic, e bine intenţionat şi are o viaţă cât de cât curată şi e un om inteligent. Dar uite, că devine eretic. Sfânta Biserică a lui Hristos, cu cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, a hotărât clar cine şi de ce este eretic. Dacă vrei crezi şi urmezi, dacă nu, nu crezi şi nu urmezi. Consecinţele le vezi frăţia ta, mai târziu.
Da, la Dumnezeu este judecata, care judecată e exprimată prin glasul Sfinţilor Părinţi, prin Sfintele Canoane, învăţăturile şi scrierile părinţilor Bisericii, care arată erezia şi oferă ereticului două alternative: lepădarea ereziei şi venirea în comuniune cu Biserica, sau rămânerea în erezie şi anatematizarea ereziilor, lucru ales de Origen, a doua variantă.
Nu, vrăjmaşul nu ispiteşte pe nimeni, mai mult decât poate duce, în Biblie spune că Dumnezeu nu permitem să fim ispitiţi şi încercaţi mai mult decât putem duce. Ci Dumnezeu cunoaşte măsura fiecăruia şi aşa permite ispitirea. Iar dacă cade, îi este spre o trezire mai lucidă şi fierbinte, mai târziu, altfel Domnul nu ar permite ispita. Deci Origen, a avut o ispită care ar fi putut-o duce, şi birui, dar nu a vrut. A rămas intenţionat căzut şi a dus Biserica la Sfântul Sinodul al V-lea Ecumenic. Ba da, Origen a murit având acele convingeri că şi diavolii se pot mântui, aşa spune Biserica, dar n-ai citit nimic din Istoria Creştină Generală, sau Istoria Universală, sau scrierile Sfinţilor Părinţi ce au vorbit împotriva predestinaţiei, apocatastazei, preexistenţa sufletelor.
Chiar dacă şi-a mărturisit greşeala, urmările tot au rămas, lumea a crezut în prostiile lui, cu predestinaţia, şi marile (nu micile) lui greşeli, au repercursiuni până în ziua de azi. Şi Sfinţii Părinţi, sute de ei, şi-au dedicat întreaga viaţă lui Dumnezeu, la fel ca ereticii. Şi Arie şi-a dedicat întreaga viaţă lui dumnezeu. Dar ereticii slujesc lui dumnezeu, cu d mic. Doar li se pare că slujesc pe Dumnezeu adevărat, ca şi astăzi, la fel, romano-catolicii, protestanţii şi neo-protestanţii. Oricât le vesteşti Adevărul, tot nu vor să creadă. Nu vor şi pace. Pentru asta sunt singuri de sine osândiţi, cum spune Biblia.
Iar în acel articol, Gherghe Vlăduţescu, scrie numai prostii ecumeniste. Indirect recunoaşte modernismul lui Origen, care avea să-i aducă anatematizarea, pentru nebuniile ce le-a scris.
Sfinţii Părinţi, precum Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Grigorie de Nazians, Grigorie de Nyssa, Marcu Evghenicul, Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama, Fotie al Constantinopolului, Maxim Mărturisitorul, Isaac Sirul, toţi Filocalicii şi cei din PSB, şi alţii pe care nu i-am menţionat, aceştia au scris mai teologic şi fără erezie, faţă de ereticul Origen, de sute de ori, şi ei şi-au dedicat toată viaţa lui Dumnezeu şi n-au devenit eretici.
Dar ereticii, toţi, au luptat împotriva Bisericii lui Hristos, dedicându-şi viaţa ereziilor lor, pe care nu le-au lepădat, decât foarte puţini, poate maxim 3.

Frate Neagu,
Nu ştiu de ce scrii aşa multe prostii. Această a doua parte, din postul, cel mai neteologic (ca să nu spun altfel) e mai grea ca prima.
Spui: iubirea este sau nu este. Greşit. Iubirea este pretutindeni. În fiecare particulă de aer, în tot pământul şi tot universul. Iubirea ţine toate. Nu există niciun loc de pe pământ, unde să nu fie iubire.Nu există "iubirea NU ESTE". Cum ai şi subliniat frăţia ta. Faptul că omul nu acceptă iubirea în sine, asta-i altfeva. Nu e conştient de ea şi o vrea. Dar el, prin iubire trăieşte. Iubirea lui Dumnezeu, face ca inima să bată, plămânii să respire aerul, stomacul să dea excrementele, şi tot procesul biologic să se petreacă, oricât de scârbos sună, e Adevărul.
Mai spui: smerenia, răbdarea se dobândeşte. Greşit. Cine are Iubirea, are toate celelalte virtuţi. Iubirea vine deodată cu tot şi toate. Toată definiţia Binelui. Iubirea vine cu toate virtuţiile. Cine nu practică toate virtuţiile, acela nu iubeşte. Cine practică doar câteva virtuţi, acela este care imită iubirea, dar nu a cunoscut încă iubirea lui Dumnezeu. Nu a simţit pe Dumnezeu, nu L-a văzut pe Dumnezeu, nu s-a curăţit, nu s-a luminat, nu s-a îndumnezeit, nu a dobândit Duhul Sfânt, nu a văzut pe Hristos. Când acestea se întâmplă, fie şi numai pentru 2 secunde, fugi apoi toată viaţa după ele, ca Sfântul Siluan Athonitul. Şi eu cunosc doar din teorie. Te învăţ şi pe tine. Să ne ajute Dumnezeu să mergem pe cărarea aceasta, a îndumnezeirii, a dobândirii Duhului Sfânt. Atunci nu mai poţi fi eretic, nu mai stai în nebuniile neo-protestante şi calvine, lutherane. Atunci, simţi şi respiri pe Dumnezeu, în ortodoxie, forma adevărată smerită de cunoaştere a lui Dumnezeu.
Deci Iubirea vine cu toate virtuţiile. Iar când există patimi, înseamnă că omul, nu a cunoscut încă Iubirea. Ci se luptă să ajungă la acea cunoaştere a iubirii. Până atunci, harul îl curăţeşte, iar el dacă se murdăreşte iar, o ia de la început. Fără să aibe iubire şi nicio virtute, nici smerenie, răbdare, nimic, pentru că e egoist, mândru, încă e pătimaş după diverse comodităţi, luxuri, conforturi. Ci are doar mila lui Dumnezeu, care îl cercetează neîncetat, cumva să-l întrebe, cât mai stă legat de cele ale lumii acesteia. Sunt chiar monahi, preoţi, ierarhi, care nu ajung niciodată la luminare, dar mai ales la îndumnezeire, care nu ştiu ce-i aia să vezi pe Dumnezeu. Fiecare ştim teorii, şi ni se pare că ştim, dar câţi plecăm în pustie, să ajungem să levităm în aer, în timp ce ne rugăm şi să luminăm ca soarele, ca Sfânta Maria Egipteanca? Câţi vedem lumina necreată ca Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Simeon Noul Teolog şi alţii? Câţi? Unul la 1000, bine-ar fi.
Da, Iubirea e Dumnezeu. Dar Iubirea nu e în adâncul fiinţei noastre. Atunci am fi îndumnezeiţi. Noi nu permitem iubirii să vină în adâncul fiinţei noastre. Hristos stă şi bate la uşa inimii noastre. Noi spunem că e bine să ucidem ca să apărăm o ţară, o bucată de pământ. Şi avem totuşi pretenţia că noi cunoaştem Iubirea. Şi smerenia şi răbdarea... Vai de capu nostru. Nu, în clipa zămislirii, nu e Iubirea în fiinţa omului. E mila lui Dumnezeu, pronia, e ajutorul, dar Iubirea, Dumnezeu, nu intră în noi, când noi mai suntem păcătoşi. Nimic necurat nu intră în Împărăţia Cerurilor. Iar Împărăţia Cerurilor se trăieşte încă din această lume, înăuntrul nostru. Deci trebuie să urâm păcatul, să nu-l mai facem voit şi intenţionat să ne scârbim şi sâ-l urâm. Atunci ne sfinţim. Atunci, putem ajunge la luminare şi îndumnezeire. Sfânta Maria Egipteanca a stat 17 ani în pustie, fără să vadă faţa nici unui om, luptându-se cu gândurile şi amintirile din viaţa ei de desfrânată, o chinuiau imaginile şi dorinţele, cu care se lupta să le biruiască. Apoi, i-au fost luate, şi până la al 45-lea an de pustie, în care nu a văzut faţa nici unui om, când a venit Sfântul Zosima la ea, ea sa sfinţit. Scopul nostru este să devenim sfinţi. A fi sfânt, înseamnă a nu mai păcătui, a numai crede în erezii, a fi conştient că în Sfintele Icoane există cu adevărat Duhul Sfânt şi har şi sunt făcătoare de minuni, a primi pe Dumnezeu în viaţa noastră, nu prin faptul că îi spunem noi: "Doamne, poţi să vi, hai, vino, că te chem". Nu. Noi spunem: "nu sunt vrednic să intri sub acoperişul casei mele", spune azi sutaşul, lui Hristos, la Evanghelie. Primim pe Dumnezeu, prin lepădarea păcatului. Prin înţelegerea şi trăirea creştinismului lipsit de erezie. "Cel ce vrea să fie desăvârşit, să se lepede de sine, să-şi vândă averile, să le împartă la săraci, să-şi ia Crucea şi să vină să-Mi urmeze". Dacă nu vrei să fi desăvârşit, atunci, facă mai puţin. Deci abea un monah, călugăr, mai are şanse să se îndumnezeiască. Nu noi. Nu pe forum. Nu cu familie.Aşa n-o să vezi niciodată pe Dumnezeu. Pe dracu da, luând chip de înger de lumină, cum face cu penticostalii, spre exemplu.
Da, îi accept meritele lui Origen, la fel cât i le accept şi lui Arie, Nestorie, Macedonie, Evagrie, Eutihie, Eunomie, şi alţi eretici, blestemaţi şi anatematizaţi. Da, Origen a fost vizitat de Sfinţi Părinţi, dar când a inventat erezii şi a minţit, a fost condamnat de Sfânta Biserică şi noi, trebuie să ne ferim de învăţăturile lui, dacă vrem să ne mântuim.
Dumnezeu NU l-a absolvit de ereziile lui, el a murit cu ereziile lui, fiindcă altfel Dumnezeu, nu ar mai fi revelat Bisericii să-l anatematizeze pentru nebuniile lui. Ştii ce-i anatema? Lepădarea din sînul Bisericii, nerecunoaşterea lui, scoaterea din comuniune. Sfinţii nu se roagă pentru un eretic. Şi înafară de Sfântul Ioan Gură de Aur, nu a mai avut alt ucenic, care să-i citească scrierile. Sfântul Ioan a fost condamnat şi el drept eretic, dar a recunoscut că scrierile lui Origen sunt eretice, s-a lepădat de ele şi a fost absolvit de anatematizare.

Opreşte-te din a mai scrie prostii. Nu mai elogia ereticii. Meritele lui, sunt umbrite de ereziile lui. Opreşte aparenta iubire şi smerenie, că ele sunt defapt pietate şi evlavie mincinoasă, când spui că un eretic are şi părţi bune. Ţi-am spus: în pharul cu apă, torni un strop de venin şi bei. Vei muri. Aşa şi cu ereticii. Opreşte-te şi citeşte Sfinţii Părinţi, nu eretici. Ca să te mântuieşti, frate drag.

Iartă-mă dacă te-am tulburat, am scris cu iubire, frăţiei tale. Nădăjduiesc să mă crezi, fiindcă ţi-am mărturisit Adevărul.

Hristos a înviat !

Adevarat a inviat!

Ce unu la o mie?
Intr-o generatie e doar unul la o suta de milioane. Si acela esti tu, frate, iti dai seama? Ce minunat e totul.
O, de-ar intelege omenirea preaiubita.

Macar ca ai avut niste profesori de teologie de doi bani, tu singur, ca un autodidact sarguincios ai deslusit toate tainele Sfintilor Parinti si astazi poti da asa minunate lamuriri si sfaturi. Pentru ca i-ai inteles deplin si le poti completa in mod netagaduit opera. La tine se gasesc lumini ca la nimeni altul.

Multumim ca te-ai nascut in Romania si scrierile tale in limba noastra dulce sunt ca un sirag de piatra rara pe mosie revarsata.

Just, Dalian. Propun sa il canonizam inca din viata, cu numele de "Asa Nu".
Postarile acestei insecte bazaitoare imi provoaca rebeliuni stomacale. Asta e spusa pe bune.

Dumnezeu să ne ierte şi să ne ajute la lucrul cel spre mântuire. Să vă ierte şi pe voi, pe "sfântul Dalian Exiguul" :) şi pe "Dark Viciosul" :) şi pe mine Igor cel prost şi rău :/ Şi să ne ferească să cădem pradă ispitelor uciderii aproapelui pentru lăcomia şi nebunia poftirii de cele materiale, trecătoare, ca să nu cădem în înşelările demonilor ce ne trag cu ei în iad. Să nu fie. Doamne ajută.

Eu as fi curios daca trolisorul nostru studios poate veni cu citate exact din Origen in care si-a sustinut el "ereziile".

Când ai să înveţi şi vei binevoi să îţi respecţi participanţii la discuţie, colegii de forum, dar mai ales fraţii creştini, întru Hristos, atunci vei primi răspunsuri după dorinţa ta fierbinte de-a studia, de-a afla, de-a cerceta, care o vei avea. Dorinţă vădită cu folos spre mântuire, nu doar o simplă curiozitate zeflemitoare.
Până atunci, mergi şi citeşte în Istoria Creştină Generală, sau Istoria Bisericii Universale, sau scrierile istoricilor creştini, cum, de ce, când s-au combătut ereziile origeniste de către Biserică, ce Sfinte Canoane s-au dat la Sinodul al V-lea Ecumenic, în Pidalion sau Cârma Bisericii, mergi şi citeşte ce Sfinţi Părinţi au participat, ce au spus fiecare, şi mai apoi, după Sfântul Sinod al V-lea ecumenic, cine a mai scris împotriva nebuniilor origeniste.
După inima cu care vei cerceta şi vei dori să afli Adevărul, aşa El ţi se va descoperi ţie. "cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie." - Psalmii 50, 7. Şi în altă parte spune că pruncilor le-a descoperit Dumnezeu, înţelepciunea. Fi ca un prunc de nevinovat în gândire şi iubire, şi Dumnezeu se va milostivi de tine şi vei afla şi vei cunoaşte şi te vei mântui.

Hristos în mijlocul nostru.

După cum vezi, nu poate. În mod evident, nu l-a citit pe Origen. În schimb, îşi permite, de la înălţimea nimicniciei lui intelectuale şi duhovniceşti, să arunce cu lături într-un gigant al creştinismului (şi asta, după ce a aruncat cu lături într-un alt gigant, Fericitul Augustin).

Botoş Remus Emilian, tu eşti creştin cum sunt eu cavaler Jedi.