Lavrentiu |
25.08.2011 17:59:54 |
Citat:
În prealabil postat de grasu77
(Post 393524)
Un aspect al caii spre sfintenie, este lupta pentru lepadarea imediata de patimi (ca despre astea vorbeam). Nicidecum nu se poate vorbi de lepadarea de patimi, la sfarsitul vietii (asa cum sustineti).
Ex: "Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra: sa va feriti de curvie;"(1 Tesaloniceni 4:3). Cand trebuie sa te lasi de patima prezentata (si altele)? La sfarsitul vietii, ca sa nu te poti umfla de mandrie?
Cei care scapa de patimi, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu se mandresc ci aduc slava lui Dumnezeu. Eu unul ma "mandresc" cu slabiciunea si neputinta mea. Daca nu ma incredeam in Dumnezeu si astazi as fi fost un betiv (daca as mai fi trait si nu muream de vre-o ciroza).
|
Fac abstractie de discutia despre mantuire, pentru ca o sa o dam in sola fide si alte asemenea discutii fara sfarsit. Nu fac decat sa marturisesc credinta mea cea ortodoxa, in mantuirea prin jertfa lui Hristos pe care ne-o apropriem prin harul ce vine din Sfintele Taine, in credinta in Hristos si prin indreptarea vietii (faptele cele bune).
In ce priveste despatimirea (asa se numeste in traditia noastra), este o adevarata stiinta in Ortodoxie, verificata si rafinata prin lucrarea Duhului in parintii nostri cei sfinti.
Trebuie sa fii nebun sa afirmi ca nu trebuie omul sa se despatimeasca acum. Dar daca suntem realisti vom vedea ca nimeni nu ajunge complet fara de pacat. Si este vital, repet - vital - ca omul sa nu se mandreasca, crezand ca s-a sfintit, ca e drept, ca e aproape de indumnezeire prin har. Cine crede asta e mai pacatos decat orice betiv.
Dumneavoastra va laudati ca v-ati lasat de bautura? Dar fara harul lui Dumnezeu veti reveni betiv, fara nicio indoiala. Ar trebuie sa fiti smerit ca v-ati lasat. Imi doresc si mie acelasi lucru, fara indoiala, sa nu credeti ca va judec.
|