Cel putin noi avem o istorie, cu bune si cu rele, doar crestinismul e o framantare continua, o evolutie spirituala, lupta pentru eliberarea de patimi si cultivarea virtutilor crestine, dmv. aveti istoria hibernarii timp de 1900 de ani. O fi uitat Dumnezeu sa va trezeasca sau s-a trezit omul, care s-a crezut mai luminat decat altii ?

Exact. Preotii din VT varsau sange animal pentru iertarea pacatelor insa jertfa lor nu a avut aceasta putere de aceea a fost nevoie de Jertfa Domnului facuta o data si pentru totdeauna si ca atare El este adevaratul Preot care va ramane preot in veac. Doar prin El sfintii ii slujesc in chip de preot asa cum scrie in Apocalipsa. Iar la sfintenie suntem chemati cu totii.

Doamna, va recomand cu dragoste sa nu mai talcuiti Scriptura dupa cum vi se pare dumneavoastra ca "suna mai bine". E chiar hilar. In loc sa intelegeti cuvintele pe care Hristos le-a transmis Apostolilor: "Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele iertate vor fi etc." (preotia sacramentala, evident), dumneavoastra insistati sa va imaginati Biserica ca pe un imens cimitir condus de batrani si supraveghetori. Ca n-aveau apostolii alta treaba decat sa "aseze batrani" si sa randuiasca supraveghetori. Sa-i supravegheze de ce, sa nu le dea dragostea pe dinafara?

Ma rog, eu inteleg ca modelele neoprotestante au o puternica teologie sociala, din care nu trebuie iesit pe verticala pentru ca nu exista o astfel de conexiune, dar lasati Biserica Ortodoxa sa aiba preotii ei care duc mai departe cuvantul Mantuitorului pe care l-am citat mai sus.

Singura istorie valabila, in ziua judecatii, este istoria propriei tale vieti. Nu vei avea eticheta de ortodox, catolic, etc.

In plus, una din caracteristicile istoriei poate fi involutia. Crestinismul pur al Sfintilor Apostoli se putea degrada in 2000 de ani.

Asta arata ce inseamna sa nu ai o istorie a sfinteniei. Se stie ca mandria e cea mai mare bariera impotriva desavarsirii, tocmai acesta este motivul pentru care toti cei ce s-au sfintit s-au folosit de toate mijloacele prin care au putut sa se smereasca. Nu vorbim de betii aici, etc, ci de scaderi pe care le-au avut si ei. Cu atat mai mult noi.

Noi nu ne credem mantuiti, ci lucram spre mantuire, asta e diferenta, socotindu-ne cei mai pacatosi, spre diferenta de dvs. care sunteti deja mantuiti, socotindu-va cei mai desavarsiti, alesi, spalati etc. Socotiti si dumneavoastra care atitudine e mai aproape de duhul Evangheliei. Ma rog.


Habar n-aveti despre ce vorbiti, de aceea ma rog lui Dumnezeu sa va descopere cand va voi El, dupa buna voirea Lui, ce inseamna calea spre sfintenie, imbratisata de atatea mii de ani de parintii nostri.

Discutia despre desavarsire este insa o "hrana tare". Aici noi inca suntem la stadiul de "hranitori cu lapte".

Nu stiu daca nu aveau alta treaba, dar apostolii au hirotonit prezbiteri (batrani). In schimb, nu au hirotonit nici un preot (iereu - in originalul grecesc).

Spuneati ca nu intelegeti mandria, eu doar v-am indicat unde sa cautati, poate asa veti intelege mandria spirituala de care s-au facut vinovati unii si pentru care vor raspunde in fata Lui Dumnezeu,in ziua Judecatii. Din acest pacat, se nasc toate celelalte.

Bine, ati ratat ideea, in care ii aratam interlocutoarei mele ca preotia Noului Testament NU este cea a Vechiului Testament.

Cat despre preotia sacramentala, uitati asa o tema de meditatie mica (n-as vrea sa intram in discutii pentru ca s-a rasdiscutat pe forum):

"Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se şi-au pus mâinile peste ei" (Fapte 6, 5-6)

Aici ce hirotonesc Apostolii, servitori la mese?

:68:
A mai fost, din cate imi aduc aminte, pe aici pe forum cineva care spunea, cu "mandrie proletara", ca el este "crestin, dar de tip nou"!

Si, ce mijloace ca sa se smereasca au folosit? Dati cateva exemple. Ma astept sa spuneti ca s-au complacut in pofte si patimi, ca sa nu se poata mandri. Ar fi ceva in ton cu afirmatiile dvs. anterioare.


Noi avem garantia mantuirii, data de Domnul Iisus Hristos prin jertfa Sa, fara vre-un merit al nostru. Dar, stim ca putem pierde mantuirea. Depinde de credinta noastra.

Lucrati spre mantuire? Sa inteleg ca Mantuitorul nu a facut totul? Sau, poate nici nu aveti nevoie de El.

Cãci în har sunteti mântuiti, prin credintã, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte, ca sã nu se laude nimeni.(Efeseni 2:8,9)

Dvs. aveti evanghelia laudaroseniei ("noi lucram spre mantuire"). Noi avem Evanghelia harului nemeritat si credintei.


Un aspect al caii spre sfintenie, este lupta pentru lepadarea imediata de patimi (ca despre astea vorbeam). Nicidecum nu se poate vorbi de lepadarea de patimi, la sfarsitul vietii (asa cum sustineti).

Ex: "Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra: sa va feriti de curvie;"(1 Tesaloniceni 4:3). Cand trebuie sa te lasi de patima prezentata (si altele)? La sfarsitul vietii, ca sa nu te poti umfla de mandrie?

Cei care scapa de patimi, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu se mandresc ci aduc slava lui Dumnezeu. Eu unul ma "mandresc" cu slabiciunea si neputinta mea. Daca nu ma incredeam in Dumnezeu si astazi as fi fost un betiv (daca as mai fi trait si nu muream de vre-o ciroza).