În prealabil postat de glykys (Post 237122)

Ai si tu dreptate... Mai rau il smintesc. Dar asa ce ne-am invatat cu totii sa luam mura in gura de la altul... Crezi ca daca as putea sa ii explic eu ce vrea el sa stie, ar crede?

În prealabil postat de Dumitru73 (Post 237125)

Cred ca te-ai concentrat doar asupra lui topcat si nu ai citit comentariile mele la subiect.
Eu nu il criticam pe topcat, ci il sustineam.
Si ca sa-ti raspund la intrebare,
Poti sa dai un raspuns coerent si logic la acest subiect? Sincer, nu cred.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 237123)

Să observăm câteva lucruri:
-instanţele omeneşti nu dau sentinţe pentru veşnicie (şi nici măcar "închisoare pe viaţă" nu ar trebui să dea, ci aşa cum este logic mai corect în SUA, sentinţe cu o durată în ani ce poate depăşi cu mult durata medie de viaţă). Acest lucru e una din deosebirile justiţiei temporale de justiţia divină.
-după moarte, sufletul "mort" adică sufletul care există "fizic" dar este rupt de principiul său care e Dumnezeu nu mai poate acumula merit. Noi nu putem acumula merit decât în timpul vieţii. În starea sufletului în care ne găseşte moartea, adică în starea în care el se desparte de trup, în aceea vom trăi veci de veci. Acest lucru se explică prin faptul că dincolo nu mai există timp sau cel puţin nu în felul în care pe pământ există timp (ca "axă" care are un trecut, un prezent şi un viitor). Acesta este adevăratul motiv pentru care păcatul omului poate fi iertat atâta vreme cât trăieşte în trup, pe când păcatul îngerului căzut nu poate fi iertat: alegerile noastre sunt "în timp", pe când alegerile aceluia sunt definitive. Noi păcătuim "acum" şi pentru noi există un "mâine", dar acela păcătuieşte în perspectiva veciei, căci acolo nu există nici "acum", nici "mâine".

Prin urmare, avem destul timp, şi anume o viaţă întreagă (DAR NU MAI MULT), ca să ne împăcăm cu Dumnezeu. Când acest timp de probă care este viaţa în trup se va termina, nimic nu se va mai putea schimba în starea sufletului nostru. Acest timp, din persepectiva eternităţii, ni se va părea tot mai îndepărtat şi mai mic, până ce va fi ca un punct. Aşa cum şinele de cale ferată par să se apropie celui care le priveşte în perspectivă până la a se uni, aşa vom vedea noi apropiate momentul naşterii şi morţii noastre. Cei drepţi, ca şi păcătoşii îndreptaţi asemenea tâlharului din dreapta, vor spune: "mare este Dumnezeu, dacă pentru atât de puţin efort şi aşa mică lucrare mi-a dăruit o asemenea fericire îndelungată !" Iar cei care vor muri în păcat, precum tâlharul impenitent, vor spune: "Cât de tâmpit am putut să fiu, ca să arunc o fericire veşnică pentru "binele" unui timp care mi se părea atunci îndelungat !"

În prealabil postat de Dumitru73 (Post 237101)

Crezi tu ca o instanta judecatoareasca omeneasca (ipotetic vorbind), dintr-o tara civilizata, ar trimite aceasta persoana in iad, pentru vesnicie?
Si asta doar pentru ca a refuzat sa se lepede de credinta lui stramoseasca?
Ei bine, nici o instanta omeneasca nu ar da o astfel de sentinta, stii bine asta.
Iar daca noi, plini de patimi si orbiti de pacate, nu suntem atat de cruzi pentru a da o astfel de sentinta, cum explici ca Dumnezeu, in bunatatea sa, o face? (tot ipotetic vorbind)

În prealabil postat de anita (Post 237133)

Daca il refuzi pe Dumnezeu in aceasta viata ,de ce sa vrei sa fii cu El dincolo.
Si in iad nu toti sunt supusi la chinuri ,acolo sunt locuri lipsite de lumina .
Ideea este ca sunt lipsiti de fericirea vesnica aceia care nu vor sa auda de Dumnezeu aici pe pamint.
Doamne ajuta !

În prealabil postat de Dumitru73 (Post 237129)

Sincer, tie ti se pare asta un raspuns de luat in seama?
Ai ocolit total intrebarea mea.

În prealabil postat de anita (Post 237133)

Daca il refuzi pe Dumnezeu in aceasta viata ,de ce sa vrei sa fii cu El dincolo.
Si in iad nu toti sunt supusi la chinuri ,acolo sunt locuri lipsite de lumina .
Ideea este ca sunt lipsiti de fericirea vesnica aceia care nu vor sa auda de Dumnezeu aici pe pamint.
Doamne ajuta !

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 237140)

@topcat: nebunii fără discernământ (şi, implicit idioţii) vor fi judecaţi altfel, credeam că am clarificat acest lucru când am vorbit despre intenţia deplină şi deliberarea ca şi condiţii fără de care păcatul grav nu există.

În prealabil postat de anita (Post 237133)

Daca il refuzi pe Dumnezeu in aceasta viata ,de ce sa vrei sa fii cu El dincolo.
Si in iad nu toti sunt supusi la chinuri ,acolo sunt locuri lipsite de lumina .
Ideea este ca sunt lipsiti de fericirea vesnica aceia care nu vor sa auda de Dumnezeu aici pe pamint.
Doamne ajuta !

În prealabil postat de Dumitru73 (Post 237152)

Adica, tie ti se pare normal ca o persoana sa se duca in iad, chiar daca are o viata peste multi crestini mantuiti, pentru simplul fapt ca a ales sa creada altfel?