Nu ma pot abtine sa nu raspund. Fiica dumneavoastra a luat decizia la 23 de ani. Acum la 30 de ani se caieste. Nici la acesti 30 de ani nu cred ca are experienta mea de viata.(Poate ma insel, dar mie viata nu mi-a oferit numai lapte si miere).

Nu cred ca am spus undeva pe forumul acesta, sau in orice discutie privata sau nu ca nu-mi respect parintii.
De-adreptul ii ador!!!!!!!!!!!! Imi iubesc enorm parintii si de aceea si sufar.

Hadeti sa dau un exemplu: Am fost la un majorat la copilul unui prieten. Isi iubeste copilul enorm, dar acesta a pornit pe drumuri gresite - se drogheaza. tatal acum sta si sufera si se gandeste ce sa faca. E copilul lui, dar daca ii da bani in continuare il distruge, daca nu ii da bani se poate apuca de furat.................. Sunt multe situatii in viata in care trebuie sa iei decizii chiar daca acestea te dor.

Exemplul era ca sa sintetizez cumva situatia mea. IMI IUBESC ENORM PARINTII. Asta si e motivul pentru care sufar ca un caine.

Si legat de cat am spus eu: nu imi subestimati inteligenta. Nu vreau sa scot castane din foc cu mana altcuiva. Netul iti permite anonimatul. Nu cred ca m-ati gasit pe 20 de forumuri pe care port discutii principiale doar de dragul discutiei.
Chiar am o problema si chiar vroiam niste pareri.
Nu poti primi pareri obiective daca dai doar jumatate din adevar. Inca sunt multe chestiuni negative dintre mine si ai mei pe care nu le-au spus aici. Astea eu le-am considerat, pana acum, normale intr-o familie.
Acum imi vin in minte si-mi trag semnale de alarma.
Problema de fond nu e ca ma marit ci ca nu fac cum vor si se asteapta ei.

"La aflarea vestii casatoriei (odata cu trecutul lui - greseala mea) mama a inceput sa se dea de ceasul mortii si sa spuna diverse."

Deci mai intai mergi la mami si ii spui :"ma casatoresc si viitorul meu sot e fost puscarias cu copil si parasit de nevasta" si dupa vi pe forum si spui: "Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu".

Corect, asa a fost. Tocmai de aia ziceam " greseala mea". Am gresit foarte tare aici, poate si in alte locuri........., dar chiar nu merit sa fiu iubita asa cum sunt eu: ca din topor uneori, lipsa diplomatie si gura sloboda? Deobicei o dau in bara cu sinceritatea mea si cu dorinta de a spune tot. Toata lumea m-a intrebat de ce le-am zis adevarul. Eu asa am considerat ca trebuie sa intre in familie: sincer si sa se stie tot. Alta greseala tactica a fost ca eu am insistat sa zica el nu eu. Alta greseala ca nu le-am zis mai devreme. Aici eu am gandit sa se obisnuiasca prima data cu el si dupa aia sa le spun, dar de fiecare data cand am mers acasa la ai mei era casa plina....................Sunt multe greseli ale mele, chiar foarte multe......

TOTI GRESIM!!! Cine poate arunca primul cu piatra?!!

Viata merge mai departe, Ioana te rog sa te mobilizezi si sa-ti limpezesti gandurile pentru ce ai de facut de acum inainte!

Inteleg ca ti-ai gasit un duhovnic sau doar un sfatuitor?! Aceste stari sufletesti ale tale tulburatoare si apasatoare au nevoie de un medicament care se numeste SPOVEDANIE - DACA SI TU CONSIDERI LA FEL.

Deci , daca ai gasit duhovnicul potrivit nu ai de ce sa mai amani, te rog incearca sa ma intelegi - spovedania te va reechilibra sufleteste.

As vrea sa ne marturisesti daca ai reusit sa faci lucrul acesta.
Dzeu sa-ti ajute sa mergi pe calea Sa!

Numai bine iti doresc!

Mi-am gasit un sfatuitor care este staretla o manastire. Nu pot sa spun ca m-am spovedit, dar am stat de povesti cu el mai mult de o ora. In aceasta ora i-am spus tot ce ma durea pe mine si el mi-a spus ceea ce crede si ce sa fac. Sincer sunt foarte linistita. Mi-am gasit drumul. Ma ocup intens de pregatirile de nunta. Cred ca m-am linistit cam de o saptamana. S-a mai intamplat un mic incident si am hotarat ca am luptat destul sa-i impac pe parintii mei. Ma voi lasa in mana lui Dumnezeu. In continuare traiesc cu speranta ca ma vor accepta candva pe mine asa cum sunt, dar.................au tot timpul pe care il vor ei.

Mai am un singur regret. Cei doi frati ai mei abia acum constientizeaza ca parintii nostrii chiar nu vor veni la nunta si au inceput ei sa intre intr-o suparare profunda. Poate e greu de inteles, dar imi iubesc parintii, dar pe fratii mei ii ador. Eu i-am crescut, sunt ca si copiii mei, as face orice sa nu-i vad suferind.

[I]Sa auzim numai de bine![B] Incearca in fiecare zi sa te apropii cat de putin poti de Dzeu, este foarte bine ca te-ai lasat in mainile Lui, dar nu uita sa urmezi si tu pe cat iti sta in putinta cele ale credintei noastre ortodoxe.[/b]

Dzeu sa va ajute sa iesiti la liman! Sa auzim numai de bine![/i]

mama nu poate ierta
 

[quote=ioanacluj;363797]Nu ma pot abtine sa nu raspund. Fiica dumneavoastra a luat decizia la 23 de ani. Acum la 30 de ani se caieste. Nici la acesti 30 de ani nu cred ca are experienta mea de viata.(Poate ma insel, dar mie viata nu mi-a oferit numai lapte si miere).

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++++++

Nici copiilor mei nu lea oferit veta numai lapte si mere lea oferit ca la toata lumea si depinde de ce consideram ca vrem sa facem cu veta noastra.

Ai spus ca ai povestit cu un Staret de la o Manastire daca nu a fost spovedanie , atunci te rog sa fii sincera si sa spui de vrei pe privat care au fost sfaturile acelui Sfintit Parinte nu te oblig numai de vrei si ai constiinta curata .

Referitor la scosul castanelor din foc cu mIinile altora am sa explic ca sa fie bine Inteles si as dori sa nu sara nimeni cu gura mare ca nu are dreptate sa judece pe parinti tai si nici nu stie nimeni adevarul din casa voastra numai Bunul Dumnezeu.

Sa nu crezi ca daca cineva te amageste cu vorbe meroase si te aproba acela va si sta la judecata inlocul tau nu sfaturile tile da toata lumea dar cheltuiala si plata o suporti tu singura .

Daca vom mai trai si vei fi sincera sa intri peste 5 luni dupa nunta si sa spui cinstit ce fericita esti si care este parerea ta referitor la cele prin care ai trecut si cum vezi veata dupa acest ragaz .

Daca tu asta numesti respect si sacrificiu pentru parinti tai si adorare , eu sunt nebun si nu inteleg cum poti saspui ca iubesti pe cineva si Il adori si tu faci inasa fel ca acel sau acea persoana sa sufere stiind cIt sa sacrificat pentru tine.
Spune ca Iubesti pe Hristos care sa jertfit pe lemnul cruci pt tine si pentru noi toti , dar acum vorbim de iubirea pe care tu spui ca o ai cum se face ca spui cal iubesti si nu asculti porunca lui,Porunca lui Dumnezeu care spune cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa traiesti multi ani si fericiti pe acest pamInt, iar porunca cea mai mare este , Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau dintoata inima ta si din tot cugetul tau.

Nu este cazul sa dai exemple exemple suntem noi toti de traire duhovniceasca si de felul In care ascultam de porunca lui Dumnezeu , ( Iubitiva uni pe alti precum si eu vam iubit pe voi, asa a spus Hristos Nu??' si a aratat iubire ca sa si jertfit pe cruce ca noi sa fim MIntuiti asta jertfa si adorare si iubire ) ce spui sati iubesti parinti pina la sacrificiul suprem .

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Nu cred ca am spus undeva pe forumul acesta, sau in orice discutie privata sau nu ca nu-mi respect parintii.
De-adreptul ii ador!!!!!!!!!!!! Imi iubesc enorm parintii si de aceea si sufar.

Hadeti sa dau un exemplu:



Si legat de cat am spus eu: nu imi subestimati inteligenta. Nu vreau sa scot castane din foc cu mana altcuiva. Netul iti permite anonimatul.
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Eu nu ma ascund si nu doresc a fi un anonim ca anonimi nu au simtul raspunderi si sunt conssiderati de mine lasi far de caracter , eu sunt acelas care am postat ieri si astazi si mIine si pIna ce Dumnezeu ma va chema de pe acest pamInt amin amin amin

Ma bucura vestile tale Ioana(in sensul ca ai reusit sa vorbesti cu un staret...de la manastire)....daca vei continua rugaciunile (este una care se cheama "rugaciunea copilului pentru parinti)....ai sa vezi cum se vor randui toate asa cum va doriti cu totii...eu nu pot concepe ,ca o mama si un tata sa nu participe la nunta copilului lor.......si sper sa nu se intample.....Doamne Ajuta!!!!!

Ioana,

Totusi de ce nu spovedanie?
Ce te opreste?

Cine stie, poate Dumnezeu va face o minune si parintii tai vor fi la nunta (si nu pentru scandal).

Imi pare rau dar nu reusesc sa vad logica in ceea ce afirmati mai sus.

Sunt oameni groaznici care ajung sa fie parinti, oare asa a fost voia lui Dumnezeu?
Sa nu fi meritat acei copii parinti mai buni?

Iar copii acelor oameni, din ce spuneti, n-ar trebui cumva, Doamne fereste sa fie mai buni decat parintii lor?

N-ar trebui sa le iasa din cuvant desi viata lor (a parintilor) este o marturie a multor alegeri gresite si decizii deloc intelepte?

Inteleg ca ati avut se pare una din acele experiente neplacute care te fac sa "sufli si in iaurt", insa incercati sa priviti lucrurile cu ceva mai mult obiectivism.