paradosis |
28.10.2010 01:40:27 |
Citat:
În prealabil postat de ghemistris
(Post 301131)
Frate,pocainta nu are varsta,sa pricepi acest lucru.Poti gresi toata viata si in ultima clipa sa te pocaiesti de faptele tale,si sa primesti iertare si mantuire.Asa cum cel din ceasul al unsprezecelea a intrat in vie si a lucrat mai putin decat cel venit in ceasul al treilea sau al saselea, si a primit aceeasi moneda,asa se intampla si cu cel care se pocaieste mai tarziu decat unul sau altul.Unul se pocaieste de faptele lui la tinerete,altul mai tarziu sau chiar pe patul de moarte.Dumnezeu prin marea Sa Milostivire asteapta pe fiecare cu rabdare sa se indrepte din greseala lui.Oare Dumnezeu nu are tot dreptul sa faca ce vrea cu cele ce sunt ale Sale,sau ochiul tau vede rau si nedrept?
|
Eu inteleg perfect ca pocainta nu are virsta si ca e primita chiar si in ceasul al 12-lea, dar pina atunci faptele inseamna erezie si pacat. Mai mult, pentru ca ereziile sint ale episcopului, ele devin marturisire de credinta pentru intreaga Biserica a acelui episcop si pentru toti cei in comuniune cu el. De aceea Sfintii Parinti insista sa ne separam de episcopul eretic:
“Dacă episcopul tău ar învăța orice în afara rânduielii date, chiar de trăiește în curăție, sau de săvârșește semne, sau de proorocește, să îți fie ție ca un lup în blană de oaie, căci lucrează la nimicirea sufletelor.” (Sfântul Ignatie)
“Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi.” (Sf. Ioan Gura de Aur)
“Se cuvine sa ne îngradim pe noi însine si sa ne separam de episcopii care, în chip vadit, staruie în greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar, asadar se vadesc a fi eretici sau nedrepti." (Sf. Nicodim Aghioritul)
“Atunci când episcopii predică eresul în public, în acest caz ei pot fi numiți falși-episcopi, iar toți cei ce se îngrădesc pre sine de acești falși episcopi nu numai că nu sunt supuși certării, ci din contră, merită cinste.”(Canon 15, Sinod I-II).
“Sinodul nu este aceasta: să se întrunească simplu ierarhi și preoți, chiar dacă ar fi mulți; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace și spre păzirea canoanelor… și nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpânirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice și să se alăture celor predanisite, și să urmeze pe Sfinții Părinți, cei dinaintea noastră… Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că dușmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci și cei aflați în comuniune cu ei.
Avem poruncă de la însuși Apostolul Pavel ca, atunci cînd cineva învață ori ne silește să facem orice alt lucru decît am primit și decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice și locale, acela urmează a fi osândit, că nefăcând parte din clerul sfințit. Nici un sfânt nu a încălcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, dacă ar fi călcat-o…” (Sf. Teodor Studitul, Migne, PG Epistola II.81)
“Si va indemn, fratilor, sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o. Departati-va de ei.” (Romani 16:17)
“Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi.” (2 Tesaloneni 3:6)
|