De te insala cugetul cumva cu inaltarea, fa si tu un lucru oarecare, prin care sa te necinsteasca oamenii. Caci sa stii aceasta, ca de nimic nu se scarbeste, nu se necajeste si nu se topeste Satana mai mult ca de aceasta, cand doreste insusi omul si isi iubeste necinstea si smerenia.

De la Ioan Scararul
 

In toate straluceste soarele cu imbelsugare si de toate straduintele se bucura slava desarta. De pilda: sunt stapanit de slava desarta cand postesc; dezlegand postul, ca sa nu fiu cunoscut (ca postitor), iarasi ma stapanesc de slava desarta, pentru modestia mea; imbracandu-ma in haine luxoase, sunt biruit de ea; vorbind, sunt biruit de ea; tacand, iarasi sunt biruit de ea. Oricum voi arunca acest glob cu trei coarne, totdeauna unul sta drept si el e cel din centru.

cum s-ar intelege asta?

E perfect adevarat, mie mi se potriveste de minune! In rest, nici eu nu am inteles ultima fraza.

Ultima afirmatie cred ca se refera la "sinele" , "eul".

Adica imagineaza-ti un glob care are acestea 3 mentionate , oricum ai arunca si ai rostogoli globul tot timpul unul dintre cele trei coarne va cadea sau va iesi in evidenta.Adica oricare dintre acelea 3 de le face, tot pune eul si sinele deasupra si tot e din slava desarta si egocentrism.Asa inteleg eu.

Cel ce posteste ,e plin de slava desarta,caci o face pt a se mandri in sinea lui cu asta .
Cel ce nu posteste pentru a nu se arata oamenilor ca postitor ,si acela e plin de mandrie,caci vrea sa puna in fata dragostea sa fata de oameni .
Ce trebuie deci sa facem? Sa ne smerim ,sa indreptam permanent cornul asupra noastra,si sa ne consideram intotdeauna cel dintai dintre pacatosi. Acesta e cornul care e mereu in centru.

Sa nu cumva sa gandesti vreodata in gandul tau ca tu esti mai silitor si mai nevoitor spre faptele cele duhovnicesti decat ceilalti frati si ca mai mult postesti si ca te ostenesti, ci smereste-te cu darul lui Hristos si cu dragoste nefatarnica fata de toti fratii, ca sa nu cazi in duhul mandriei si asa sa-ti pierzi osteneala. Caci scris este: "Cel ce i se pare ca sta sa se pazeasca sa nu cada". Ci cu dragostea sa fii ca si cu sare indulcit pururea catre fratele tau.

Zis-a avva Teodor al Fermii: alta fapta buna nu este decat nedefaimarea.

Un frate a intrebat pe avva Ierax, zicand: spune-mi cuvant, ca sa ma mantuiesc. I-a zis batranul: sezi in chilia ta si de-ti este foame, mananca, iar de ti-e sete, bea si nu vorbi de rau pe cineva si te mantuiesti!

Zis-a maica Theodora: Bine este a ne linisti, caci barbatul intelept liniste aduce. Ca mare lucru este, cu adevarat, fecioarei si calugarului a se linisti, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul si ingreuneaza sufletul cu leneviri, cu imputinari de suflet, cu ganduri, apoi ingreuneaza si trupul cu boli, cu slabiciune, cu slabanogirea genunchilor si a tuturor madularelor si slabeste puterea sufletului si a trupului si fiecare poate sa zica: sunt slab si nu imi fac canonul. Dar de ne vom trezi, toate acestea se risipesc. Ca era un calugar si cand venea vremea sa-si faca pravila, il apuca raceala si fierbinteala, si capul tare i se supara. Si asa isi zicea lui-si: iata, sunt bolnav si voi muri, deci sa ma scol mai inainte pana ce nu mor si sa imi fac pravila. Si dupa ce inceta pravila, incetau si frigurile. Si iarasi cu aceasta socoteala fratele se impotrivea si isi facea pravila si asa a biruit pe vicleanul.


Un frate i-a zis lui avva Pimen: de voi da fratelui meu putina paine sau altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce se fac pentru placerea oamenilor. I-a zis lui batranul: desi pentru placerea oamenilor se fac,, noi sa dam pentru trebuinta fratelui. Si i-a spus si acest fel de pilda: doi oameni erau plugari si locuiau intr-o cetate. Si unul dintr-insii semanand, a facut cele putine necurate, iar celalalt, lenevindu-se, nimic. Deci facandu-se foamete, care din amandoi poate sa traiasca? Araspuns fratele: cel ce a facut cele putine si necurate. I-a zis lui batranul: asadar si noi sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim de foame.