În prealabil postat de N.Priceputu (Post 472412)

Cu privire la unirea dintre bărbat şi femeie mi se pare că ea poate fi ratată în două moduri: primul este desfrânarea, respectiv căutarea doar a plăcerii şi refuzând rodul firesc al ei, care sunt copiii, şi transformarea celuilalt într-un obiect, cu care comunic doar epidermic, la nivelul senzaţiilor; al doilea e prin respingerea plăcerii sau acceptarea ei ca pe ceva înjositor, însă necesar pentru procreere, unindu-ne cu celălalt doar pentru rod, şi reducându-l din nou pe celălalt la trupul său, necesar de astă dată pentru un scop bun.

În primul caz e vorba de o pervertire, în cel de-al doilea de o ratare a condiţiei umane prin reducerea ei la animalitate.

Cred că păcat este şi unul şi celălalt, dacă sunt abordate aşa, respectiv uitând că celălalt e un suflet unit cu trupul său şi că taina în care intru cu el cuprinde atât sufletul cât şi trupul în unirea cu Hristos. Poate fi o legătură care ne închipuim noi că e legiuită, însă dacă nu e dragoste este păcat, căci Dumnezeu lipseşte acolo unde nu e iubire. Iar omul care nu iubeşte e un om bolnav.

E o stare schizoidă, nevindecată, în care sunt separat în mine însumi, sfâşiat fiind între două chemări - una animalică şi cealaltă duhovnicească; vindecarea înseamnă tocmai îndumnezeirea integrală, inclusiv a animalităţii (şi probabil de aceea sintagma „omul - animal îndumnezeit”), stăpânirea şi transfigurarea ei în Biserică.

Cred că soţii îşi pot trăi frumos relaţia dacă ascultă de Biserică, nedispreţuind trupul, dar nici supunându-i-se, ci asumându-l şi supunându-l sufletului şi duhului, căci aceasta îi este poziţia firească, neferindu-se de naşterea de prunci dar nici iubindu-se doar cu acest scop, transfigurându-şi treptat iubirea către una tot mai duhovnicească şi mai netrupească, ţinând posturile toate şi rugându-se, trăind în relaţii bune, armonioase cu toţi şi toate, într-o relaţie bună cu trupul, sufletul şi duhul său, cu trupul, sufletul şi duhul soţului.

De altfel, consider că Ortodoxia asta a făcut mereu, asumând şi transfigurând materia, nerespingând nimic în afară de păcat, trăind în pace dumnezeiască cu toate. Ea nu dispreţuieşte unirea bărbat-femeie, mai mult, o sfinţeşte, scoţând-o din starea ei căzută şi punând-o la înălţimea care i se cuvine.

În prealabil postat de ovidiu b. (Post 472370)

Ha ha...asta chiar e bună. Vrei să spui că e un păcat mic. Uite ce ne spune Părintele Arsenie Papacioc despre "păcatele mici" sau pe care noi le considerăm mici:

Am primit un biletel într-o împrejurare, unde vorbeam, îmi spune unul ca „eu am facut un pacat mic“. Fratilor, nu este lucrul mic în viata raul cel mai mic! E foarte mare pacatul! Si atunci eu, era lume mai multa decât aici: „Domnule draga, eu stiu pe cineva care avea un pacat si mai mic decât al matale! Adam n-a facut decât ca a muscat dintr-un mar dar a rasunat cerul si pamântul, pentru ca facuse o neascultare, pentru ca se despartise de Dumnezeul lui!” Pentru lucrul acesta a trebuit, pentru ca a fost jignita Sfânta Treime, Dumnezeirea, sa Se întrupeze Cineva din Sfânta Treime si asa S-a întrupat Mântuitorul, asa cum stiti. Dar pentru ca noi sa strabatem, desi suntem guvernati de El, cu multe ajutoare, avem înger pazitor, pe care l-ati cam uitat! Si spune asa într-un loc: „E cu neputinta sa nu mori daca l-ai vedea in adevarata lui lumina!“. Îngerul pazitor nu e singur, are alte miliarde de îngeri care sunt o mare unitate. Sunt extrem de puternici pentru ca sunt extrem de curati!

În prealabil postat de ioan cezar (Post 472443)

Cornel, de unde ai scos-o pe asta cu influenta pozitiva a masturbatiei asupra dezvoltarii psihice/sufletesti? Oare am spus eu asa?

În prealabil postat de ioan cezar

Toti copiii au o etapa in dezvoltare (prin care, daca nu trec, e semn ca au probleme de sanatate trupeasca si/sau psihica), in jurul varstei de 2 ani, in care se masturbeaza spontan, adica fara sa vada vreun model.

În prealabil postat de Cornel Urs (Post 472498)

Parintele Arsenie Papacioc se referea la faptul ca un gest minor, cum a fost cel al perechii primordiale, a constituit un mare pacat, dar de ce? a fost vorba de neascultare a unei porunci date de Dumnezeu, si nu de un pacat "gastronomic".

În prealabil postat de Cornel Urs (Post 472498)

eu am discutat cu parintele la Biserica si asa mi-a spus ca in Ortodoxie anumite mijloace contraceptive sunt tolerate, chiar daca nu reprezinta "idealul" de convietuire conjugala (daca sotia mea ramanea insarcinata inca o data, sau de mai multe ori, putea sa-si piarda viata).

În prealabil postat de stefan florin (Post 472450)

tu ai dat exemple biblice in care se mentioneaza doar relatia sexuala dintre un barbat si o femeie necasatoriti.

În prealabil postat de stefan florin (Post 472450)

am spus eu ca e bine ca intr-o familie sa nu existe copii? Si eu imi doresc asa ceva! Nu cred ca exista familie care sa nu-si doreasca sa aiba copii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa am relatii sexuale cu sotia doar pentru a face copii si apoi abstinenta pana la moarte, ca vezi Doamne desfranez cu sotia mea daca mai facem dragoste fara sa ne mai dorim si alti copii

În prealabil postat de ovidiu b. (Post 472501)

Frate e bolnav unul dintre soţi, păi atunci stai în loc. Nu comentez ceea ce a spus părintele...

"Căsnicia este o ambianţă în care cei doi parteneri – soţul şi soţia – pot experia în chip nemijlocit răbdarea?

În prealabil postat de Cornel Urs (Post 472510)

nu este vorba de boala ci de slabiciune,
este adevarat ce ati spus, asa ar fi optimul in viata crestinului ortodox, dar nu toti pot trai asa, raman la parerea ca decat adulter, mai bine relatii sexuale normale in cadrul casatoriei folosind anumite contraceptive, desi cine este cu adevarat induhovnicit se abtine.