Emotionant!

TREI CUVINTE
de Alexei Mateevici

Eu ştiu trei sfinte cuvinte
Ce trec din gură în gură.
Durerea şi jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu o fură;
Acel ce în ele deloc n-a crezut,
Credinţa şi cinstea de mult şi-a vândut.

Unu-i Domnul – Preasfântă voinţă
În toate voinţele noastre,
Şi una-i în toate Preasfânta Fiinţă
Mai sus de-nălţările-albastre;
Trec anii-n zbor şi se pierd ca fumu-n văzduh,
Acelaşi rămâne în veci Sfântul Duh.

Patria-n lume-i ca o oază-n pustiu,
Sunt eu, eşti tu, e tot ce iubim.
Sunt câmpuri, altare, morminte şi tot ce e viu,
E tot ce poate fi mai concret, mai sublim;
Acest adevăr pentru noi nu-i ascuns,
Şi pruncii cei mici de mult l-au pătruns.

Să-ntemeiem o familie, să creştem copii,
Aşa e rostul în viaţă.
Să-i iubim, să-i cinstim pe părinţi,
Cel Sfânt aşa ne învaţă;
De vrei să-L urmezi – apoi fugi de păcat
Şi sufletul tău păstrează-l curat.

Păziţi trei cuvine, şi rostul lor sfânt
Treceţi-l din gură în gură,
Căci durerea şi jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu o fură,
Şi cel ce-n sfinţenia lor a crezut
Credinţa şi cinstea nu şi-a pierdut.

Pleci de la un caz particular si generalizezi lipsit de orice logica.

Spune-mi, te rog, de copiii aia din Africa, rezultati in urma unei viziuni ca cea din postul tau, cine are grija? Ca de murit mor pe capete, zilnic, de foame. Si nu vorbim de cazuri particulare, ci de mii.

CONSIDERAŢII

Credinciosul îl poartă pe Dumnezeu în inima sa, dar trebuie să-şi manifeste credinţa şi în lume.
Credinciosul dobândeşte confirmarea vizibilă vocaţiei sale creştine doar înăbuşindu-şi egoismele şi consacrându-se în întregime binelui aproapelui. Reprimarea propriilor egoisme, mărturie a prezenţei lui Dumnezeu în fiinţa sa, face ca activitatea credinciosului să se orienteze spre ţeluri altruiste. De exemplu el se poate ralia unor eforturi de educare şi de îmbunătăţire a condiţiilor de existenţă ale păturilor inferioare ale populaţiei.

Cetăţeanul, funcţionarul, magistratul şi soldatul devin, prin slujirea Patriei, deci a aproapelui, membrii unei comunităţi de colaboratori la lucrarea divină. Fiecare dintre ei, punând pe planul doi binele propriu pentru a se devota binelui comun, îşi găseşte raţiunea de fi în această renunţare de sine şi în îndeplinirea datoriei faţă de ceilalţi.

Orice individ, indiferent de rangul său social, trebuie să slujească Patria. Patria este o entitate ideală prin care Dumnezeu înalţă şi formează oamenii conform ţelurilor sale supreme. Cum poate cel care nu-şi iubeşte Patria vizibilă să iubească Patria cerească pe care nu o vede? „Acela care nu-şi iubeşte fratele, pe care-l vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-l vede?”(I Ioan 4, 20). Acela care se înstrăinează de Patria sa ajunge străin şi de Dumnezeu.

E o datorie pentru credincios de a trăi în Patrie aşa cum trăieşte în familie. Această dăruire de sine nu e un sacrificiu, ci mai degrabă un mijloc pentru om de a se realiza pe deplin. Credinciosul nu-şi poate găsi echilibrul decât împreună cu semenii săi. El nu-şi poate găsi mântuirea decât în Biserică şi raţiunea de a exista decât în naţiune şi în Patrie.

Tomescu Ionuţ

MAMA
de Alexei Mateevici

Te-am zămislit eu cu iubire,
Cu drag în mine te-am purtat
Şi de la Domnul fericire
Eu cu plânsoare ţi-am rugat.

Sub inima tremurătoare
Păzit-am micul copilaş,
Şi dragostea mea arzătoare
Ţi-a fost de strajă şi sălaş.

Şoptit-am rugăciuni smerite
Şi cu plânsoare m-am rugat,
Să-ţi fie zilele scutite
De nenoroc şi de păcat.

Şi-ai fost cu firea părintească,
Cu duhul părintesc senin,
Cu-nţelepciunea ta firească
Copil cuminte şi blajin.

Şi când în floarea tinereţii
Venita vestea războirii,
Tu jertfa sfântă a vieţii
Ţi-ai dat-o cetelor oştirii.

Şi-n bătălia cea aprinsă
Sărita-i plin de vitejie.
La moarte, ca la stea nestinsă,
Ai năzuit cu bucurie.

Acum la vatra ta străbună
Încet eu numele-ţi şoptesc,
Din lacrimi ţi-mpletesc cunună,
Dar moartea ţi-o blagoslovesc.

Dumnezeu ,Patrie ,Familie
 

Asa este cum spunea Al . Vlahuta "Sunt Roman " Am fost , suntem si vom ramane Romani !

PATRIA
de Nichifor Crainic

În mărul ce se pârguie pe creangă
Noi ţi-am gustat pământul roditor,
Din zvonul dus pe câmpuri de-o talangă
Ţi-am respirat nelămuritul dor.

E sânul tău de mamă pâinea moale
Şi laptele domoalelor cirezi.
Iubim albastrul fum în rotocoale
Că tu ai fost deprinsă să visezi.

Ai frământat credinţi nemuritoare
În sângele focoşilor băieţi,
Cari-au cules pe buze de fecioare
Sărutul mândrei tale frumuseţi.

Profetic luminezi peste dezastre
Cărări ce-n răsărituri pier...
La glasurile clopotelor noastre,
Ne ridicăm cu tine către cer.

Îţi lămurim, pe lespezi de morminte
Sculptatul grai din timpul glorios.
În straturile vechi de oseminte
Îţi numărăm al jertfelor prinos.

Trecutul adormit şi viitorul
În clipa care bate le-mpreuni:
Când fericiţi lipim la piept feciorul,
Îmbrăţişam într-însul pe străbuni.

Prin veacurile moarte-n suferinţă
Te-am ridicat în slăvi pe-al nostru scut
Şi zămislim eterna ta fiinţă
Din fiecare trudă pusă-n lut.

Prin noi răsufli-n marile elanuri,
Tu gemi când sângerările ne dor;
Ci-n trupurile noastre dorm noianuri
De vieţi ce-or înflori la vremea lor. (...)

CÂNTECUL PĂMÂNTULUI
de Nichifor Crainic

Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu care mi-eşti leagăn, cămin şi mormânt,
Ridică spre focul aceleiaşi stele
Credinţele tale, credinţele mele.

Evlavie ţie, pământule bun!
În sânul tău doarme trecutul străbun
Păstrând, pietre scumpe din vremile-acele,
Comorile tale, comorile mele.

Când gemi sub copite de cai frământat,
De graniţi duşmane adânc sfâşiat,
Se zbat în furtuna mâniilor grele
Durerile tale, durerile mele.

Învolbură-n mine viteze puteri!
Iar când voi fi vrednic ţărâna să-mi ceri,
Pe groapa-mi uitată să creşti viorele:
Iubirile tale, iubirile mele.

Din clopotul inimii stinse să-mi faci
Umbroase coroane de falnici copaci,
Prin mândrele vârfuri să urci către stele
Nădejdile tale, nădejdile mele.

Dictonul acesta cu "Dumnezeu,patrie,familie" de unde e luat de la masonerie?
Ca vad la al doilea grad din ritul scotian antic si acceptat (la ei acest grad e zis gradul cinci ca gradele incep de la gradul patru) zis asa:
"Maestrul Perfect. Acest Grad ne invatã cã ambitiile nedemne si gândirea impurã sunt distructive, iar cel ce isi uitã datoria fatã de familie, tarã, si fatã de Dumnezeu va fi un om distrus atât moral, cât si spiritual."
Mai bine patria noastra in speta guvernul care conduce acu Romania si care sunt inselati si insuflati de draci nu si-ar uita datoria fata de cetatenii tarii.
Ca vad a ca a ajuns un invatator sa ia un pic mai mult de 100 euro net salariu.
Bani cu care nu se poate trai.

Iti scapa "esenta" tinerilor pentru petrie :))
Or cistiga ei 100 de euro , dar in schimb se sacrifica pentru "patrie" (AKA vilele oligarhilor :)))))))))

tineri pentru patrie nu este altceva decit o alta religie sforaitoare care te zombifica bazata pe minciuna de sine si inchipuiri dracesti