Ba este o mare problema daca te impartasesti rar. Vezi invataturile Sfintilor Parinti, vezi Canonul 9 apostolic, vezi Canonul 2 de la Antiohia. Asa cum nu poti trai fara sa mananci constant painea cea de toate zilele, asa nu poti avea viata in tine daca nu mananci continuu Painea Vietii, Painea noastra cea spre fiinta.

Este cu pregatire, continua si ea. Pentru ca moartea nu stie de soroacele noastre, trebuie sa avem grija sa nu ne prinda in off side.

Si cum sa ai haine imparatesti daca te spovedesti si impartasesti o data la 3-4 luni de zile?...

Cum spuneau Sfintii Parinti si Apostoli, chiar conteaza. Pentru ce mai mergi la Liturghie duminica atunci, numai pentru rugaciunea comuna, citirea din Biblie, predica si anafora?

Evident.

Posturile sunt randuite de biserica. Daca vrei sa tii si post extra (de exemplu sa fii vegetarian), nu ai decat - numai sa ai grija la Canonul 66 apostolic si sa dezlegi putin in weekend:

"Dacă vreun cleric s-ar afla postind în zi de duminică sau sâmbătă (afară
numai de una) să se caterisească; iar de ar fi laic, să se afurisească."

Spovedania e necesara daca te mustra constiinta de pacate grele (de moarte, impotriva Duhului Sfant, strigatoare la Cer). Daca te-ai impartasit sa zicem duminica trecuta si a trecut o saptamana fara sa comiti infractiuni de genul asta, atunci sambata "te cercetezi", iti faci o introspectie serioasa si asa te poti apropia iarasi de Sfintele Taine pentru tamaduirea sufletului si a trupului, spre iertarea pacatelor usoare care s-au facut in mod sigur in saptamana ce a trecut (si care se iarta la rugaciunile zilnice si la cele liturgice), si spre viata de veci. Dar, toate acestea cu stiinta duhovnicului, nu dupa capul tau! Discuti cu el si, daca ai binecuvantarea lui, poti incerca impartasania saptamanala. Oricum ar fi, in momentul in care comiti infractiunea, il cauti pe preot sa te spovedesti!

Ca veni vorba, Sfintele sunt intr-adevar pentru Sfinti, insa Unul este Sfant, Unul Domn Iisus Hristos, intru slava Lui Dumnezeu-Tatal, Amin! Iar Sfintii Parinti, desi se considerau cu adevarat pa-ca-tosi, crezand asta fara nici un dubiu, ei se apropiau totusi de de fiecare data de Sfantul Potir, cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste.

Da, Daniel, nici eu nu am spus altceva. Sunt de aceeasi parere cu tine.

Mesajul meu se referea la faptul ca cei care sunt pt impartasirea deasa au standarde inalte in ce priveste viata duhovniceasca.
Ma gandesc astfel: ca multi din cei care au scris despre impartasirea deasa s-au adresat in primul rand celor care stiu ca scopiul vietii lor este lepadarea de sine, sfintenia, dobandirea Sf. Duh. (de ex. Sf. Nicodim Aghioritul, din cat am inteles a scris spre folosul celor din Muntele Athos). Deci se adreseaza celor cu o cultura crestina solida.

Pe de alta parte, par. Ilie Cleopa si par. Arsenie Boca se adreseaza romanului de rand. Mi-am amintit aseara de o scrisoare in care par. Arsenie Boca (nu-mi amintesc deloc unde am citit-o ca sa dau link) se plangea de starea enoriasilor care nu inteleg razboiul nevazut, nu au paza gandurilor etc..
Deci vorbim de alt nivel de intelegere (fata de discursul sf parinti) si atunci mi se pare oarecum firesc ca acesti duhovnici (si altii asemenea lor) sa puna direct in fata credinciosului nevointa pe care o are de dus (posturi, abstinenta, rugaciune, metanii) pentru ca astfel si ei sa fie capabili sa se ridice la intelegerea unor invataturi pentru care poate ca altfel nu ar fi capabili sa le cuprinda.

Explica-i tu babei Safta ca trebuie sa se lepede de sine, sa moara pentru sine ca sa traiasca Hristos in ea. Ce va intelege?
Dar ii dai reguli precise cu ajutorul carora ea va intelege lepadarea de sine.
Aceste reguli par dure (de aceea se spune ca parintele Arsenie Boca este exigent).. dar eu spun ca prin comparatie cu scrierile Sf. Nicodim Aghioritul, de ex., nu este deloc dur.
Pana la urma scopul este acelasi, doar caile sunt adaptate nevoilor fiecaruia.

Asa imi explic eu lucrurile, poate gresesc.

Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia III la Efeseni:

Văd că se face multă neorânduială la Împărtăşire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtăşiţi chiar dacă adeseori sunteţi curaţi [adică nu aveţi păcate opritoare –n.n.], iar când vin Paştile (şi alte sărbători), chiar dacă aţi făcut ceva rău, îndrăzniţi să vă împărtăşiţi?! Vai de nepriceperea voastră şi de răul vostru obicei! În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi… Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioşilor –n.n.] nu eşti vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei...
________

De Sfintele Taine sunt vrednici numai cei cu viaţa curată, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, dar dacă cineva nu este aşa, chiar dacă o singură dată s‑ar apropia, osândă îşi ia.
________

Deci problema se complică şi mai mult dacă luăm în calcul maxima Sfântului Ioan Gură de Aur care spune: cel ce nu este vrednic să se împărtăşească în fiecare zi nu este vrednic nici măcar o dată pe an, pentru că vrednicia nu ţine de timpuri (perioade sau soroace).


Citatele sunt preluate de pe http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/ .

,,Ideea că prin împărtășirea deasă omul poate înmulți viața sa în Dumnezeu e prețioasă. De fiecare dată omul trăiește cu sufletul într-un efort de întărire a legăturii sale cu Hristos din altă latură, într-un efort de a sfinți prin aceasta o altă latură a legăturii sale cu trupul, a legăturii sale cu semenii, într-un efort de a înfăptui prin fapte deosebite, cerute de alte și alte împrejurări, o altă și altă virtute. Dacă aceasta e preocuparea generală a vieții lui, ,,comunicarea” cu trupul Domnului și cu puterea Lui îl va susține de fiecare dată în acest alt efort.”

,,Se remarcă legătura firească dintre pomenirea neîncetată a lui Hristos, deci și a patimii lui, prin rugăciune, și împărtășirea continuă cu trupul Lui răstignit și biruitor al morții prin cruce. Comunicarea continuă cu trupul Domnului întreține pomenirea continuă a Lui, căci ea e o pomenire cu lucrul, cu fapta, nu numai cu cuvântul. La rândul ei, pomenirea neîncetată a Domnului cu cuvântul, ca și comunicare a Lui cu mintea, cu duhul, cu inima noastră, se cere după o comunicare deplină cu Hristos prin împărtășirea de trupul Lui.”

,,Împărtășirea deasă cu trupul Domnului ca și comunicare a puterii Lui către noi, ca și comunicare a Duhului Lui în sufletul și voința noastră, nu trebuie să fie deci o primire magică a Lui, ca lucrând prin El însuși fără noi. Factorul activ uman comunică cu factorul activ care e Hristos, pentru a deveni și mai activ. De aceea trebuie o pregătire în acest sens din partea omului. ,,Cine se împărtășește cu nevrednicie judecată sieși mănâncă, nedeosebind trupul Domnului.” (I Cor. 11, 29) și de aceea neconlucrând cu El. De aceea mai bună e o împărtășire mai rară, dar bine pregătită, primită cu mare concentrare de putere și cu hotărâre de a conlucra cu puterea din trupul Domnului, decât o împărtășire într-o stare laxă, nepăsătoare a puterilor proprii.”

(Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Note la Cap 92 a celor între monahi Calist și Ignatie Xanthopol, Filocalia rom., Vol. 8, p. 183-184)

Cu prima parte sunt de acord: este nevoie si de parinti care sa vorbeasca celor care nu au habar de nimic. Exista parinti pentru fiecare dintre noi.. numai sa stim sa ii ascultam.

Insa nu cred, nici in ruptul capului, ca avem voie, noi sau parintii, sa ii punem pe oameni automat in categoria 'baba Safta' care nu intelege si are nevoie se tutela si de infantilizare, adesea pe toata viata, ca sa inteleaga ceva sau sa ajunga undeva.
Din pacate cam asta reiese din ce scrii tu in rest.
Si de altfel si pe tine te pui in categoria babei Safta, in general, desi ai citit si ai inteles destule lucruri, si au auzit de lepadare de sine etc. Si intr=un fel, ne pui pe toti in aceasta categorie, daca nu am ajuns deja pe culmile sfinteniei.
Cum stim daca suntem sau nu baba Safta, si trebuie sa ascultam orbeste de niste reguli ca sa ne mantuim? hm?

Despre Impartasirea Continua cu Sfintele Taine-diac.Ioan I.Ica jr.
 

Bravo Daniel sunt de acord cu impartasirea deasa,doar asa il primim pe Hristos.Sper sa citeasca cat mai multi cartea ''Impartasirea continua cu Sfintele Taine-diac.Ioan I.Ica jr.''unde vor gasi parerea lui Vasile cel Mare si alti mari sfinti.documentatia e minunata

Despre impartasirea deasa cu Sfintele Taine? Nu cred ca e bine sa modernizam nimic aici. Pur si simplu trebuie sa luptam cu pacatul, nu sa obligam preotii sa nea dea ,,ceea ce ni se cuvine''! Altminteri transformam Biserica lui Hristos in carciuma, caci Harul se poate retrage, iar noua nu ne mai raman decat mandria de a parea vrednici si credibili si painea si vinul.

Cei care se impartasesc saptamanal se spovedesc inainte, cauta sa se pregateasca putin pentru intalnirea cu El. Nu asa, fara frica si fara rusine, hai sa gustam si noi saptamanal paine si vin!

Cei care propovaduiesc impartasania saptamanala vor cumva sa elimine Taina Spovedaniei? De unde stie atunci aspirantul la Sfintele Taine daca faptele care lui i se par mici nu-i pun cumva in pericol mantuirea? Sau poate ca nici nu ne mai intereseaza mantuirea poporului roaman! Sau suntem atat de inaintati duhovniceste incat nu e cazul sa ne mai punem probleme de constiinta nici macar la spovedanie!

uite aici pacatele de moarte care te impiedica de la impartasire fara spovedanie ...

Pacate de moarte

cati oameni cunosti care nu fac aceste pacate timp de 1 saptamana? (edit: evident ... niciunul din acele pacate)

poti tu trece o saptamana fara face un pacat care te opreste de la impartasanie fara spovedanie?

si atunci despre ce vorbim?


teoria e usoara ... practica ne omoara

Este postul craciunului,este timpul cand putem sa ne impartasim mai usor in fiecare saptamana!

1. Nu este vorba sa modernizam nimic, impartasania nu deasa ci continua este traditia cea mai veche a Bisericii.
2. Nu este vorba sa obligam preotii si nici nu este vorba de ceea ce ni se cuvine, ci ceea ce Dumnezeu ne-a cerut sa facem; si ceea ce nu se cuvine nimanui, nici preotilor, by the way, care se impartasesc, ei, in fiecare saptamana.

Nicidecum nu este vorba sa se defiinteze spovedania, ci doar sa nu se ceara sa te spovedesti de fiecare data, adica in fiecare saptamana, ci la un interval regulat stabilit de duhovnic.
De unde srtie? Pai sa se cerceteze.. Ce, duvovnicul este un gufru care gstie pentru noi intotdeauna ce sa facem? Dumnezeu ne vrea maturi spiritual, nu infantili. Sa incercam sa crestem in credinta si discernamant.