Nu dau credinciosii asa navala ca sa nu mai existe Biserici si preoti.Lucrurile sunt in echilibru
Ba mai rau , cand preotul spune "Sa va apropiati..." nu se duce nimeni.
Deci asta inseamna ca cine vrea sa se impartaseasca des , are destul timp in care e disponibil duhovnicul
Asta inseamna ca nu putem folosi argumentul saturarii bisericilor si al programului preotilor ,pentru a admite , impartasirea fara spovedanie

Asa ca daca acest argument dispare ,cel putin raportat la realitatea de azi , nu vad ce ne ar impiedica sa ne impartasim des?
Intradevar,am extras o idee pozitiva din articol ,ca duhovnicul poate sa ne recomande o anumita frecventa . Parerea mea e ca duhovnicul vede cand avem o stare in care nu prea mai avem ce pacate sa ii zicem(nu ca nu ar fi...) si atunci ne poate lasa mai rar,ca sa ne dam seama de ce s-a anchilozat discernamantul nostru. La fel , daca vede ca nu suntem pregatiti, si suntem inca robi pacatului, iarasi ne asteapta cu rabdare si nu ne preseaza. Ba chiar ne doreste vindecarea cat mai grabnica .Deci idea prea voluntara de a ne impartasi foare des,iarasi nu e buna daca o facem din capul nostru .
Doar cand ne integram fluxului celor care au o credinta bine asezata,putem spune ca aceasta pornire nu vine din prea mult avant sau exagerare. Deci e bine sa lasam duhovnicul sa hotareasca,mai ales la inceput

Separarea impartasirii de spovedanie ,nu se poate face caci contrazice insusi dogma Bisericii.Nu litera unui anumit canon, ca nu suntem roboti, ci insusi spiritul invataturii drepte
Potrivit acestei invataturi harul ne este dat prin impartasirea cu Tainele. Iar apropierea de har nu o putem face fara curatire ,care iarasi ne e dat tot printr-o taina, taina iertarii oferite de Dumnezeu prin Hristos prin preoti a pacatelotr marturisite
Daca noi ne am curati singuri ,atunci nu ar mai fi nevoie de marturisirea cu gura ,fiecare ar face-o in gandul sau,si ar fi iertat.
Iar dadca nu ne curatim singuri,atunci rezulta ca ne apropiem de sfantul Trup cu buze necurate
Iar daca admitem ca pacatul nu ne murdareste asa repede , ca exista o perioada de gratie de la ultima impartasire , inseamna ca ,dupa ultima impartasire ,nu am inteles cum ar fi trebuit sa fim . Domnul zice : "Cine mananca trupul Meu,in veac nu va vedea moartea" .
Oare am reusit noi sa ne unim sufletul cu Dumnezeu de la precedenta impartasanie si Acela sa vina sa locuiasca la noi ? Daca nu ,eu zic sa lasam gandurile bune care le am avut inainte de ultima impartasanie ,si sa o luam iarasi de la capt ,cu o noua spovedanie ,cautand sa vedem ce ne mai tine inca sufletul legat de aceasta lume.
Caci cine isi iubeste sufletul mai mult decat pe Domnul ,le va pierde pe amandoua

Asta intrebam, cand a aparut neobligativitatea spovedirii inainte de impartasire. In link-ul dat de mine scria ca Par. Schmemann s-a insiprat din teologi catolici care au modificat slujbele si practica inainte de Conciliul Vatican II. Aveam o banuiala ca tot atunci s-a modificat si partea cu spovedania, iar pana atunci era impartasirea era legata de spovedanie, la fel ca la ortodocsi.

Un articol complet, l-am dat si citat si eu de multe ori pe Par. Calciu.
Parintele arata de unde e aceasta conceptie, e o intelegere gresita a Tainei Impartasaniei, luata de la catolici.
Iata ce spune Par. Calciu in articol: "Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea rugaciunilor pregatitoare (Canonul Sf. Impartasanii), nici prin rugaciunile Sf. Liturghii si nici prin simplul act al impartasirii, (cum afirma parintele Braga) care este o conceptie laxa, catolica, oricat de confortabila s-ar parea, ci dupa invatatura bisericii, numai Sf. Maslu si spovedania te curata de pacate. Dintre acestea, numaispovedania are rugaciune speciala de iertare a pacatelor, la sfarsit (Sf. Impartasanie te intareste spre a nu mai pacatui, iti aduce un plus de har, te vindeca sufleteste si trupeste)."

Vedem ca acelasi lucru spune si Par. Pruteanu, pe care il citeaza Ovidiu in mesaje: "Tocmai de aceea problema devine delicată, căci se uită ade*seori că Împărtăşania se dă mai întâi „spre iertarea pă*catelor”. "

Parintele Dionisie, de la muntele Athos: http://www.calauzaortodoxa.ro/calauz...mpartasanie-i/

"Şi să nu îndrăznească cineva vreodată să se ducă să se împărtăşească fără să se spovedească."
Multa rugăciune pe care o citeşte preo*tul are harul Sfântului Duh de la Dumnezeu, că aşa a dat bunul Părinte Ceresc ca să se ierte mărunţişu*rile care le-ai avut. Spui ce păcate ai mai avut, ce-ţi mai aduci tu aminte şi aşa te apropii de dumnezeieştile Taine. Că foc arzător sunt Sfintele Taine, care ard toate păcatele, toate fărădelegile şi toate gându*rile cele rele, dar dacă eşti cu nebăgare de seamă există primejdia să te mai ardă şi pe tine. De aceea zice Sfântul Apostol Pavel: “Să se ispitească omul şi aşa să se apropie de Sfintele Taine, că de aceea mulţi dintre voi sunt bolnavi, mulţi suferă, fiindcă se apropie de Sfintele Taine fără pregătire”.
“Să nu întârziem a ne spovedi, că ori de căte ori se duce omul plin de păcate la un duhov*nic, oricât de depărtat ar fi el de Dumnezeu, când iese de la duhovnic este atâta de uşor, parcă zboară.”

Noi vorbeam de impartasirea fara spovedanie, unde scrie asa ceva in acele citate? Sau ai abandonat ideea asta?
In primul rand citatele folosite de obicei de Par. Pruteanu sunt scoase din context sau nu au nicio legatura cu subiectul pe care doreste sa il abordeze, deci nu poti fi sigur ca asa e cum ne prezinta Par. Pruteanu o idee.
In acest caz nu au legatura cu impartasirea fara spovedire, ci cu deasa impartasire.
De altfel chiar azi am citit ce spune chiar sf. Nicodim Aghioritul, care sustinea impartasirea deasa, inainte de impartasire se face spovedania.
Cei ce sustin impartasirea fara spovedania sau citatul din Sf. Vasile, cu cei ce se impartaseau de cateva ori pe saptamana. Dar nu sunt sigur daca nu era vorba de calugari in acel citat, trebuie vazut textul de unde a fost dat.
Pentru ca iata ce spune Sf. Ioan Gura de Aur, care a trait in aceeasi perioada, dovada ca inca de atunci nu se mai impartaseau prea des: „Mulţi, cu Tainele acestea o dată într-un an se împărtăşesc, alţii de două ori, iar alţii de mai multe ori. Deci către toţi ne este nouă cuvântul, nu numai către cei de aici, ci şi către cei ce şed în pustie (pustnicii). Că aceia o dată în an se împărtăşesc, iar de multe ori după doi ani”.
Deci in secolul IV era cam ca acum.
In continuare Sf. Ioan Gura de Aur spune: "„Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puţine ori, ci cei ce cu ştiinţa gândului curată, cei ce cu inima curată, cei ce au viaţă neprihănită. Cei ce sunt întru acest fel, totdeauna să se apropie; iar cei ce nu sunt întru acest fel, nici măcar odată. Pentru ce? Pentru că îşi iau judecată, osândă, muncă şi pedeapsă”.
Deci trebuie sa fie curat cel ce se Impartaseste, nu ca se curata prin Impartasanie, cum spun cei pe care ii citezi tu.
Tot sfantul spune: "Mai degrabă de suflet mă voi despărţi, decât a da Sângele Stăpânesc celor nevrednici. Tot sângele meu îl voi vărsa, mai înainte decât voi da Sânge atât de înfricoşat, căruia nu I se cuvine."
Iar sfantul spune ca cel ce vrea sa se Imparatseasca trebuie sa posteasca, sa se curete de pacate, etc. "„Când auzi zicându-se «Sfintele Sfinţilor» să ştii că aceasta înseamnă că dacă nu este cineva sfânt, să nu se apropie; nu numai curat de păcate, că pe cel sfânt nu numai izbăvirea de păcate îl face astfel, ci venirea de faţă a Duhului Sfânt şi bogăţia faptelor bune”.

Ti-am mai scris despre argumentul acesta fals. Canoanele sunt in primul rand legi Bisericesti. De exemplu nu exista canoane despre cum se face Sfanta Liturghie, despre spovedanie, etc.
Dar am chiar marturia celui pe care il citezi, Par. Pruteanu. Acesta admite ca in Didahia scrie ca inainte de impartasire credinciosul trebuie sa se curateasca de pacate. Iar curatia de pacate se face prin Spovedanie (nu prin Impartasanie, cum spune parintele si cei ce au luat aceasta idee de la catolici).
Tu mi-ai spus ca unii sfinti se impartaseau fara sa se spovedeasca. Nu stiu daca e adevarat, dar nu intelegi ca aceia erau sfinti, iar ce spui tu tine de protestantism. Ei se considera toti sfinti, iar tu ai ajuns sa crezi ca esti deja sfant, asta arata de unde sunt aceste conceptii. Nu e nevoie de impartasire pentru ca esti curat, daca nu faci pacatele de moarte. Exact conceptia protestanta.
Aici arati ca nu e bine sa vorbeasca cineva cu tine. In primul rand te faci de ras, pentru ca, desi am explicat cu lux de amanunte acolo tu tot n-ai inteles nimic, nici macar acum. Preotul nu stia, dar tu stii. Iar acolo ti-am aratat ca sursa data de tine era luata tot din protestantism, nu e ciudat ca te atrag mai mult ideile protestante decat cele ortodoxe? http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=278 Tu razi de ecumenism, in loc sa inveti ceva si sa te indrepti, pentru ca vad ca deja ai luat acel duh. Iar asta actioneaza in felul urmator, te atrag in mod intuitiv toate conceptiile ce tin de acest concept, chiar daca sunt imbracate in haine ortodoxe. Si incepi, treptat sa capeti cocneptii protestante, tu fiind convins ca sunt ortodoxe. Asa ajungi sa te contrazici tot timpul cu mine, fiind convins ca ai dreptate si nu poti gresi.
Tu nu iubesti adevarul, te contrazici doar pentur ca nu te lasa mandria sa accepti ca gresesti, adevarul nu are importanta pentru tine.
In al doilea rand eu nu ti-am scris de cuie in cap, am un oarecare respect, pentru ca nu te cunosc personal. Dar tu asa ai facut si la acel subiect si intotdeauna cand am discutat (si nu doar cu mine). De multe ori ti-am spus ca esti un user rautacios si destul de agresiv. In plus ai o mandrie mare, nu te lasa sa accepti niciodata ca gresesti si nu am vazut sa fi spus vreodata ca ai gresit ceva, desi spui o multime de lucruri gresite. Nu stiu cum un ortodox obisnuit nu vrea sa se impartaseasca fara sa se spovedeasca, dar unii ca tine, care au mari probleme chiar daca se si spovedesc se gandesc la asta. Iti fac un bine, la prima spovedanie te sfatuiesc sa ii spui toate aceseta preotului, poate nu le stie. Ii spui ca tu nu esti asa, dar cineva ti-a spus ca ai unele probleme din cele enumerate mai sus (rautate, mandrie, neiubirea adevarului), preotul sigur te va ajuta sa le reduci. Ca altfel se pare ca te indrepti spre alte carari. Par. Pruteanu mai crede si ca a trai fara Taina casatoriei nu e pacat, ca vietile sfintilr sunt false in mare proportie, ca Sf. Spiridon nu a facut minunea cu caramida, ca Sf. Nicolae nu i-a dat o palma lui Arie, etc., adica toate revizuirile acestea de la catolici si protestanti. Iar azi am citit intr-o recenzie a cartii sale ca prin unirea credintei de la rugaciunile preotului e vorba de unirea cultelor (ideea ecumenista). Sper sa nu ne contrazicem in viitor si pe aceste teme "ortodoxe".

Speri bine. Dialogul cu tine a devenit imposibil.

"Pocainta este lucrarea la care sunt chemati nu doar monahii, ci toti crestinii. Sfantul Ioan Scararul zice ca daca trece o zi, fara ca noi sa plangem, aceasta zi este pierduta pentru vesnicie. Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune ceva asemanator, ca daca nu plangem in fiecare zi nu suntem vrednici sa ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos, nici macar in ziua de Pasti. Insa, daca plangem in fiecare zi, atunci putem sa ne impartasim in fiecare zi." ( Părintele Zaharia Zaharou).

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/...na-sufletului/

"Fie ca Dumnezeu să ne dea să avem mereu această zdrobire a inimii pentru a deveni fără de păcat, căci singura clipă în care omul este fără de păcat este atunci când se osândeşte pe sine. Evanghelistul Ioan spune acelasi lucru:

“Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (Ioan 1, 8-9).

Toti Sfintii spun acelasi lucru ca si Scriptura. Mi-e mila de cei care nu-i cinstesc pe Sfinti si citesc doar Sfanta Scriptura precum protestantii. Ei traiesc intr-o mare saracie duhovniceasca, pentru ca nu patrund in bogatia Imparatiei, nu devin partasi la bogatia de daruri a tuturor sfintilor.

In Biserica ne bucuram de o dubla impartasire. In primul rand ne impartasim de Trupul si Sangele lui Hristos prin care ni se daruieste viata Lui, atata timp cat si noi ii aducem ca jertfa viata noastra. Ne impartasim, de asemenea, de darurile tuturor sfintilor, pentru ca ei toti sunt prezenti in Hristos. Acolo unde se afla Hristos, acolo se afla toti sfintii si toti ingerii Lui. Daca cinstim adunarea liturgica, aducand aici toate simtamintele bune care s-au nascut din strapungerea inimii si din lacrimi, potrivit pregatirii noastre pentru Sfanta Liturghie, atunci dobandim cinstea de a deveni partasi la darurile madularelor puternice ale tuturor sfintilor, mai ales ale Preasfintei, Curatei, Preabinecuvantatei, Slavitei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria. Devenim, prin urmare, partasi la toate darurile sfintilor, atata timp cat ne aducem si noi darul inimii nostre, oricat de mic si de neinsemnat ar fi el. Daca, precum zice Evanghelistul Matei, am intrat in camara noastra si am lucrat in taina pocainta, si apoi aducem rodul acestei pocainte ca o jertfa inaintea Domnului, in adunarea liturgica, atunci ne vom invrednici si de intrarea din plin cu partasia darurilor tuturor sfintilor. Aceasta este cel de-al doilea fel de impartasire. Desigur, atat prima cat si cea de-a doua comuniune, nu sunt altceva decat partasia cu capul Trupului, cu Hristos, iar aceasta comuniune bogata se savarseste in Bsierica. Dumnezeu este o unitate bogata in Imparatia Lui, iar Imparatia Lui este Imparatia bogata a tuturor ingerilor si a sfintilor din toate veacurile." (Parintele Zaharia Zaharou)

O sa raspund si la aceste mesaje. Daca imi amintesc bine aproape intotdeauna dialogul dintre noi a fost in contradictoriu. La fel, am dialoguri in contradictoriu cu aceleasi persoane, la majoritatea subiectelor. Pentru ca sustinem lucruri diferite, aproape niciodata nu am avut dialoguri in contradictoriu despre credinta cu persoanele ce sustin credinta ortodoxa fara influentele din alte credinte.