Despre colaborarea cu comunismul (sfântul Iustin Popovici)
 

<< Din cealaltă lume, Diocleţian cedează cu uşurinţă comuniştilor atei întâietatea în ce priveşte prigoana creştinilor … Pentru un sârb dreptcredincos sub dictatura ateismului comunist toate zilele s-au transformat în Vinerea Patimilor: are loc o defăimare necontenită a lui Hristos, o profanare cu scuipări şi ocară, o răstignire necontenită a lui Hristos. Fiece luptător împotriva lui Hristos şi ucigaş al lui Hristos conlucrează metodic şi conştient în această direcţie, în urma lor se târăsc binecunoscuţii vânzători şi asasini ai lui Hristos în mantiile lui Iuda. Şi colaborează cu ei! In ce fel? în injurii proferate la adresa lui Hristos, în maltratarea lui Hristos, în răstignirea lui Hristos, în uciderea lui Hristos, în îndesarea unor nenumărate cununi de spini pe minunatul Cap Dumnezeiesc, Care preţuieşte mai mult decât toate lumile luate la un loc, toate universurile luate la un loc, decât toate cele văzute şi nevăzute!

<< Cuptorul babilonic a fost aprins – acesta-i regimul comunist şi ateist îndreptat contra Bisericii Ortodoxe Sârbe. Numai cei tari în credinţa Sfântului Sava (rege al Serbiei) nu vor arde în acest nou cuptor babilonic. În prezent, zi şi noapte umblăm prin mijlocul focului. Faptul că mai suntem în viaţă ţine doar de milostivirea lui Dumnezeu şi de puterea lui Dumnezeu. Iar de jur împrejur se învârtejeşte cea mai ticăloasă minciună universală legiferată în educaţia ateistă: „Hristos este un mort”, „Hristos n-a existat”, „Hristos este o înşelăciune”. Iată programul de educaţie. Oare aşa ceva poate fi acceptat, oare cu aşa ceva se poate colabora? Şi după aceea să te mai consideri creştin? Nu! Noi anunţăm şi declarăm cu tărie: aceasta este cea mai groaznică, cea mai neruşinată şi cea mai mârşavă hulă, pe care gura omenească a formulat-o vreodată împotriva celei mai perfecte, mai minunate, mai încântătoare, mai iubitoare Fiinţe omeneşti de sub Cer, Care a păşit pe planeta denumită Pământ. Vom sta lângă El cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toată puterea noastră, şi aceasta – cu preţul oricăror pedepse cu moartea îndreptate asupra noastră de toţi luptătorii contra lui Hristos din întreaga lume, nu numai cei ce uneltesc în patria noastră.

<< Dictatura ateiştilor luptători contra lui Hristos şi a Iudelor trădători de Hristos – iată cine-i vinovat de viaţa noastră mucenicească. Dictatura Iudelor! Există oare ceva mai respingător pentru Biserica lui Hristos şi pentru creştinism? … Cea mai rudimentară şi mai elementară logică dezvăluie şi dovedeşte: colaborarea între ateiştii făţişi, blestemaţii luptători împotriva lui Hristos şi Biserica dreptmăritoare a lui Hristos este cu desăvârşire ilogică şi antilogică. Cei ce stăruie în a căuta o astfel de colaborare, sau deja colaborează, sau – e îngrozitor s-o spunem! - silesc pe alţii la aşa ceva, îi întrebăm prin cuvintele Apostolului: „Ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este oare între Hristos şi Veliar?” (II Cor. 6, 14-15).

sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...cat-de-oameni/

Vezi, Cătăline, glasul sfinţilor, Cătăline, glasul sfinţilor, nu bla blauri.

Mulţumesc pentru susţinere şi pentru recunoaştere.

Mă bucur şi sper să îi pot cândva mulţumi lui Dumnezeu că am reuşit, măcar pe planul ideilor, al cuvintelor, al războiului întru cuvânt, să biruiesc împotriva bisericarilor duşmani ai Adevărului! Să dea Dumnezeu ca biruinţa Ortodoxiei împotriva bisericarilor să vină şi să fie deplină!

Şi ca să fac un scurt comentariu, o întărire. Fapta practică este fundamentală, nu doar rugăciunea. Hristos nu a propovăduit clericalismul; dacă luăm evangheliile vedem, ca şi în restul Bibliei, mult îndemn la faptă, la praxis. Nu merge aşa de simplu cu propaganda bisericarilor cu "har, credinţă şi fapte bune"! Care har, care-i credinţa, care-s faptele bune? Nu mai merge cu discursurile sforăitoare generaliste, fără atingerea şi rezolvarea problemelor reale, atât spirituale şi religioase cât şi cele care sunt implicate de acestea. Orice întârziere, orice abatere este trădare de Hristos! Tacită şi cu profituri politicianiste, dar care amar foarte va fi plătită (şi este deja) de cei care în loc să asculte de Ortodoxie ascultă de ortodoxism.

Frate Cezare, lipsa asta de combativitate este în esenţă reflecţia unui mecanism de manipulare şi de "convieţuire" a bisericii cu factorii de la puterea politică. Ăsta este adevărul pe care bisericarii nu pot să îl audă pentru că îi biciuieşte Duhul adevărului. Normal că atunci când biserica s-a dat pe ascuns cu politicul, normal că de atunci biserica nu mai are niciun fel de combativitate în plan politic decât aşa de faţadă şi ca să mai "doarmă" unii liniştiţi (că doar "FNI" lucrează pentru ei). Despre ce combativitate să mai fie vorba, despre care iubire care să inspire la aceasta când deja unii au negociat pe ascuns, nu în public, nu prin vreo consultare a credincioşilor (că noi suntem nişte neica-nimeni TOŢI), iar aceste negocieri implică TĂCEREA "bisericii" în foarte multe lucruri, ca de exemplu avorturile; furtul averii create de muncitorii români (majoritatea ortodocşi) în perioada socialistă, prin privatizări; trădarea Transilvaniei şi a românilor de acolo în dauna intereselor maghiare; cazurile Gojdu, Petrom etc, etc, etc; dezastrele din sistemul de educaţie românesc; îndatorarea excesivă şi nejustificată a ţării cu zeci de miliarde de euro; etc, etc, etc. Şi vin "creştinuţi" alde AlinB şi ne trimit la rugăciune şi la post, pe linia propagandei oficiale, deşi creştinuţii vor să pară că lucrurile ar sta altfel.

Înţelegi, frate Cezare? Este luptă de clasă, luptă între clase. Iar la lupta asta unii se folosesc de toate pârghiile legale sau ilegale, de corupţie, de societăţi oculte, de Vatican şi influenţa lui ocultă, de politicieni trădători, şi aşa mai departe, inclusiv de "Biserică", iar ortodoxul este trimis la post şi rugăciune, nu numai de către creştinei de-aştia alde AlinB, ci de unii şi mai mari şi mai puternici, care fac jocurile. Nu ţi se pare că lucrurile stau cu totul în neregulă? Adică Dumnezeu îi ajută pe toţi tâlharii, nu?, că doar lor le iese, le-a tot ieşit de-a lungul timpului, deşi s-au folosit şi se folosesc de tot felul de mijloace fără vreo legătură cu Evanghelia (corupţia, tâlhăriile, furturile, avorturile etc nu au nicio susţinere evanghelică), iar noi, ortodocşii, suntem trimişi la post (vegetarian) şi la rugăciune? FRATE CEZARE, nu vezi, nu vedem că Dumnezeul ăsta ţine cam mult cu tâlharii, oportuniştii, corupţii etc şi cam puţin cu ortodocşii?, că deh, n-or fi stat destul pe genunchi ca sclavii la post şi rugăciune!

AVEA MARXISMUL PARTEA LUI DE DREPTATE: RELIGIA POATE FI OPIU PENTRU POPOR ŞI INSTRUMENT DE MANIPULARE ÎN SLUJBA INTERESELOR ŞI PUTERII CLASELOR EXPLOATATOARE!!! (Iar ortodoxeii, la post şi rugăciune, eventual poate îşi pun şi nişte coji de nuci sub genunchi, ca să fie mai cu râvnă! Că doar "biserica nu face politică, nici legi".)

FRAŢILOR, aş vrea să vă solicit să nu vă lăsaţi adormiţi de astfel de îndemnuri pseudo-duhovniceşti, vădite, inclusiv aici pe forum ca fiind nesustenabile din punctul de vedere al Învăţăturii Bisericii Ortodoxe Creştine.

Nu vă lăsaţi "anesteziaţi" de astfel de texte care vor să vă îndrume la a nu mai lupta ÎN NUMELE LUI IISUS HRISTOS pentru dreptate, pace şi adevăr creştineşti.

Nu vă lăsaţi biruiţi de acest duh de rătăcire, de acest duh de înşelare, de acest duh al amiezii, al akediei, al trândăviei!!! Hristos nu a înviat pentru noi ca să mai fim nişte sclavi!! Sclavii nimănui!

Hristos a predicat foarte clar fapta creştinească, ŞI ESTE FAPTĂ CREŞTINEASCĂ MILITANTISMUL ŞI LUPTA, PE TOATE FRONTURILE, PRIN TOATE MIJLOACELE COMPATIBILE CU ÎNVĂŢĂTURA CEA ADEVĂRATĂ A BISERICII ORTODOXE MILENARE, pentru dreptate şi adevăr!!

Nu trebuie să existe canoane pentru iubirea de aproape; canonul este în Sfânta Evanghelie!! Sfânta Scriptură este Cartea Fundamentală a Canoanelor Creştine Ortodoxe, ale Bisericii Ortodoxe Creştineşti!! Lupta pentru dreptate, pentru adevăr, interpretată şi dusă în chip creştinesc este plăcută lui Dumnezeu şi Sfânta Scriptură, izvorul fundamental, dar nu singurul, al canoanelor creştineşti ortodoxe, nu este împotriva dreptăţii politice, economice, sociale, nu este împotriva, ci dimpotrivă!, domniei adevărului între oameni, între creştini, în societate, oricare ar fi acea societate!!

Nu vă lăsaţi induşi în eroare de acest duh de dezbinare, de acest duh de desolidarizare, de atomizare, de împrăştiere, de sămânţă a deznădejdii şi a inactivităţii!! Hristos a spus foarte clar că nu cine spune "Doamne, Doamne" va intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci acela care FACE voia Tatălui din Ceruri!! Nu vă lăsaţi biruiţi deci de duhul înşelării şi al rătăcirii, ci biruiţi-l şi luptaţi mai departe în numele lui Dumnezeu şi al lui Iisus Hristos pentru sfintele voastre idealuri creştineşti!

Aşa cum am sugerat şi în postările anterioare, eroarea (dacă o fi o simplă eroare, deşi este în mod vădit cu mult mai mult) constă în a limita, în a minimaliza, în a reduce, a ciunti viaţa bisericească a creştinului la o sumă de canoane, ca şi cum acele canoane ar reprezenta totul, şi singurele "borne" de care trebuie să se ajute creştinul. Nimic mai fals!! Sfânta Scriptură şi în general Tradiţia este cu mult mai bogată, cu mult mai afirmativă, nu doar cenzor prin canoane, învăţăturile şi interpretările lor sunt mult mai largi decât prezintă canoanele; de aceea nu ne putem limita şi Biserica nu a făcut-o şi nu o va face, doar la canoane. Viaţa în Hristos şi în Duhul Sfânt este mult mai bogată, mult mai împlinită şi mai deplină, mult mai liberă pentru a o reduce la o sumă de canoane; niciodată viaţa în Hristos nu se va reduce şi nu se poate reduce la o sumă de canoane, bisericeşti. Iar asta nu este nicidecum nesocotire a canoanelor, ci dimpotrivă socotirea pozitivă a deplinătăţii de bogăţie a vieţii evanghelice.

În al doilea rând, se absolutizează, se exagerează în mod nepermis rolul duhovnicului, ca şi cum acesta ar fi un călău care stă cu lista de canoane deasupra capetelor noastre, gata, gata să ne ia capul în cazul în care nu ne-am înscris, deşi nu am greşit în mod necesar, în patul procustian al canoanelor şi al modului în care pot fi de unii sau alţii interpretate şi aplicate. Să nu uităm de darul discernământului pe care îl dă Duhul Sfânt creştinului, să nu uităm de Scripturi şi de Sfinţii Părinţi, să nu uităm deci de atâtea şi atâtea alte repere pe care le avem lăsate prin mila şi bunătatea Dumnezeului Preaînalt. Spunea clar sfântul apostol Ioan: "Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat." (I Ioan 2,27) Cine nesocoteşte discernământul nostru de creştini şi de fii ai lui Dumnezeu după harul Duhului, Îl nesocoteşte tocmai pe Duhul prin care am fost înfiaţi şi pe Fiul de la care a venit înfierea! Să nu fie!! Ferească Dumnezeu!! Feriţi-vă de duhurile de înşelare şi de rătăcire! Duhovnicul nu este deci un şmecher totalitar, care eventual să ne mai şi cipeze, aşa ca să ne poată unii urmări care sunt căile noastre 24 de ori pe zi, şapte zile pe săptămână, 365 de zile pe an, în toţi anii vieţii noastre; dimpotrivă, duhovnicul trebuie să fie călăuză, mistagog, iniţiator, părinte, dar nu vrăjmaş manipulator al mântuirii noastre, nu un cenzor totalitar şi demagog care abia aşteaptă să ne taie capul pentru "nerespectarea" canoanelor, pentru "ieşirea păcătoasă" de sub autoritatea canoanelor, de parcă, aşa cum am mai spus, Duhul Sfânt ar fi o sumă închistată, osificată, sclerozată a unor canoane şi a unor interpretări a lor schismatice, necreştineşti.

Să ne ferim de acest duh satanic al dezbinării, al schismei şi al ereziei, al totalitarismului şi manipulării "ecleziale"!! Să ne ferim de duhul indiferentismului religios şi moral, de trădarea lui Hristos, acoperită sub masca "respectării canoanelor" şi învelită în mantia lui Iuda!!

Două articole pe această temă, foarte interesante:

Mihai-Silviu Chirilă, Participarea creştinului la viaţa cetăţii , din care un scurt citat (mai multe la pagina respectivă):

preot Marcel Răduţ Selişte, Cum a fost şi cum poate fi condusă România (Rememorări de istorie politică post-decembristă şi gânduri despre un catehism politic naţional-creştin), din care un scurt citat (restul articolului la pagina indicată):

Sa vedem cum s-a implicat Biserica in politica pe vremea lui Stefan cel Mare. Conteaza si despre ce fel de politica este vorba. Stefan cel Mare ii cerea sfat si ajutor de la Sfantul Daniil Sihastru in special. Inaintea unui razboi important, lumea postea cate 40 de zile in afara posturilor de peste an, se faceau rugaciuni si privegheri de noapte, Dumnezeu era rugat fierbinte sa apere aceasta tara. Si o apara. Dupa razboi, de asemenea, exista o randuiala stricta, cu rugaciuni de multumire, biserici si manastiri construite pe pamantul romanesc sau cu milostenie in Athos.

In timp ce in trecut Biserica influenta politica, acum politica tinde sa influenteze Biserica si chiar s-o umileasca. Asta este un soi de mandrie luciferica, pentru care vom plati cu totii in viata pamanteasca sau in vesnicie. Despre anumite pacate grave cum ar fi avorturile, desfranarea si vrajitoriile de tot felul se vorbeste ca despre niste virtuti in zilele noastre. Noi singuri, prin astfel de pacate, atragem mania lui Dumnezeu. Politica nu numai ca le accepta si le promoveaza, dar cauta sa influenteze si Biserica.

Asadar, sa ne cultivam trezvia, caci Biserica, in esenta, se simte amenintata de politica, nu sprijinita. Se aloca fonduri pentru biserici, dar odata cu ele, pe plan duhovnicesc i se cere Bisericii sa faca oarece compromisuri. Nu zidurile ne vor mantui, totusi.

,,Biserica, prin duhovnicii săi, trebuie să-i ajute pe tineri, readucând în actualitate modelele creștine de formare umană: sfântul, eroul, omul drept, frumos, politicos, cuviincios, cărturarul, muncitorul. De asemenea, trebuie să reacționeze la superficialitate, vulgaritate, prost gust, mimetism, mediocritate şi subcultură, să stimuleze interesul tinerilor pentru valorile autentice sub imboldul sănătos al culturii credinţei creștine pe care Europa se pare că a uitat-o."

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...ut/#more-65824

inDEpendenta Bisericii . . . ( foto facuta ieri )
 

Tot in aceasta saptamana