Habar nu am ce v-a spus dvs domnul Traian si mai cum il cheama,daca ne tutuim cu ,,Jean"dar la noi,ca sa dai un raspuns,trebuie sa il concepi,sa il scrii si sa mai dai si surse.Nu doar copy/paste.Lucruri complet necunoscute pt dvs.Ca si multe altele.Ma faceti sa rad cu pateticele dvs atacuri la credinta mea.Idem si in ceea ce priveste invocarea multimii ,,am aplica cu dvs/nu este bună este rea, suntem noi",metoda a lasitatii.Veti primi raspunsul domnule,nu am timp doar pt dvs,desi mi-ar face o deosebita placere,la ora actuala.

Calculati cate zile v-au trebuit ca sa dati un raspuns ratat ca solicitare,impartiti la 2 si veti afla cat timp imi va trebui mie sa va dau un raspuns.Pai mai nene,tu poti sa dai un raspuns mediocru in nspe zile dar eu trag de timp?!Mai viteazule...stai domol ca vei primi raspunsul.Arde nerabdarea-n tine?Nu te ingrijora este o prefigurare cu privire la soarta ipocriziei.Cea din final.

Scotianul este un OM instruit si nu reiese ca s-ar fi inchinat vreodata altui Dumnezeu decat cel cunoscut si de noi....Si daca credinta lui nu e cea ortodoxa, nu cred ca se impune vreun atac neelegant...Sa lasam tonul pretins dulce si bland dar cu mult subtil, si mai bine sa creem un climat propice unui dialog decent, conform cu crestinismul ce ne defineste pe toti ! Numai bine!

nu ti-a zis nimeni ca esti cam nesimtit?

Slavă Domnului că i-ai spus tu măi ninja!

I s-au spus multe nerozii Scotianului dar aiasta chiar n-a avut nimeni nesimtirea sa i-o spuna.
Da` tu mai Gigi Becali, ce afaceri ai cu dom`ministru Alexandru Athanasiu?

Si daca umanitatea ar fi ratat o sarcina atat de glorioasa ati avut dvs inspiratia sa remediati acesta eroare regretabila.Se pare ca nu sunt complet inutil,cel putin servesc drept exemplu negativ pentru altii.Bravo pustiule,felicitari,pentru concluzia ta,daca stii cate prajituri am la spate ti-le dau pe amandoua.In general o concluzie,spunea unu care se credea destept,reprezinta momentul cand ai inceput sa obosesti sa gandesti.Din acest punct de vedere,privind dialogul,am incercat sa nu obosim prea repede.Sa feresca Cel de Sus sa ajungem si noi doi la concluzia conform careia :,,Inteligenta ma urmareste…dar eu sunt mai rapid".

Bafta.

Draga Scotianule, nu stiu ce s-a intamplat cu tine in ultimul timp, pari un om diferit fata de cel care scria pe forum, mai agresiv. Eu am intrat de mai putin de un an, nu stiu cum erai inainte.
Ai spus ca de la un timp ai dezvoltat o relatie cu un alt user, care nu e nici el prea temperat, poate de aici e schimbarea?
Tu vrei acum neaparat sa demonstrezi ca ortodocsii se inseala, ca doctrina calvina e cea adevarata si te si superi ca noi nu spunem asta, ci credem ca cea ortodoxa. Mai spui ca nici nu putem citi sau intelege cele cinci puncte, ca si cum am avea o inteligenta mai scazuta si nu putem intelege cele cateva randuri. Sau ca ar ascunde niste secrete si abia acum au fost dezvaluite.
Gandeste-te si tu, un singur om a inventat o doctrina. Doctrina ortodoxa a fost transmisa de Apostoli si apoi intarita de mii de sfinti. Calvin nici macar nu facea minuni, ca se spunem ca avea har si Dumnezeu era cu el. Asadar toti sfintii s-au inselat si doar Calvin a gasit adevarul?

Acum hai sa facem tabere protestante pe forumul ortodox. Am citit cateva mesaje ale tale si par zeflemitoare, forumurile neoprotestante nu mai prezinta interes?

Cataline,o rugaminte,nu te lansa in aprecieri cu privire la viata mea particulara.Nu am dezvoltat nici o relatie cu nimeni de pe forum.Asta ca sa fie clar pentru toata lumea.Daca exista un om,pe acest forum,pe care am incercat sa-l determin sa treaca la confesiunea mea,sa faca un pas in fata.Am mai solicitat asta si a fost tacere.Din fericire nu a fost nimeni mincinos.Am auzit,colateral,despre ce au spus unii despre mine.Nici macar nu voi comenta,nici nu ma intereseaza.Dumnezeu,spre diferenta de orice chip de lut,stie mai bine ce este in sufletul fiecaruia iar Judecata va fi pe masura.

Nici ma intereseaza sa va contest credinta sau convingerile.Nu sunt ale mele,nu eu traiesc in ele si prin urmare nu sunt problema mea,acum sau in viitor,cat timp voi fi pe acesta lume.Singurul lucru pe care l-am cerut a fost o critica corect a ceea ce credem.Asta nu este exagerat.Daca cineva critica sa o faca corect.Singurul scop al postarilor ce va urma va fi ca toti,indiferent de parerea pe care o vor avea,sa vada ce credem in realitate.Apoi pot sa ne critice cum vor,pana cand vor.Dar cand ceea ce crezi este efectiv rastalmacit la modul crancen atunci imi permit si eu sa spun ce cred.Daca nu ar fi critici incorecte si ar fi fost fundamentate as fi fost dispus sa scriu chiar eu o critica a doctrinei calviniste.Nu mai este cazul si daca vreun zelot sare in sus de bucurie il previn ca notiunea de ,,critica"nu inseamna mereu sa dai cu toporu intr-o doctrina ci pote insemna si scoaterea in evidenta a unor aspecte ce pot fi aprofundate.Adica nu are doar scop distructiv.

Nici macar nu ma intereseaza reactia,simpatiile sau antipatiile pe care le voi genera.Ma lasa rece genul acesta de satisfactii meschine.Nu pot sa stau sa discut in contradictoriu cu toti,trebuie sa termin ce am promis in termenul promis.Apoi scapati de mine si toata lumea va fi fericita.Mai suporta inca putin neplacerea de a convietui in acesta colt de lume virtuala si apoi,din punct de vedere al prezentei calviniste,va fi complet pura prin lipsa.Ce usurare.

Nu ai inteles sau nu am fost eu mai clar, nu despre asta era vorba in niciun caz, de altfel am si spus ca protestantii nu cred ca fac prozelitism in general (sunt aproape la fel ca ortodocsii in privinta asta).
Eu ma refeream la faptul ca spuneai ca ai o amicitie cu Theodor pentru ca apreciaza calvinismul.
Nu a spus nimeni ca nu-ti poti sustine ceea ce crezi, observi ca multi care nu sunt ortodocsi o fac. Daca nu o fac in mod agresiv si mai ales atacand pe cel ce nu o sustine e foarte bine si dialogul nu e amiabil. Probelma apare cand este atacata si persoana, doar pentru ca spune ceva despre credinta eterodoxa.
Fiind un forum ortodox e normal ca sunt si critici la adresa altor credinte, nu stiu de ce unii eterodocsi (ma refer aici la unii catolici si neoprotestanti, am in minte de penticostalul) cred ca vor auzi doar cuvinte de lauda despre cultul lor. Adevarul e doar unul, iar noi nu ne putem nega credinta spunand ca alta e adevarata.

Asadar nu e nicio problema sa stai pe forum si chiar sa-ti expui credinta, eu am discutat cu tine pe temele acestea si a fost o discutie amiabila. Dar mi s-a parut ca de data asta e si un pic de agresivitate, cel putin in ultimele zile.

Ma surprinzi prin aceată idee stralucitoare.

Eu am deja tabara.
Tu recruteaza-l pe spre_rasarit, intrati sub comanda lui Manea_Florin si formati Tabara LVBB.
Aka „Luptatorii pentru Victoria Basmelor Băbești”.

Spre_rasarit ar putea fi strategul vostru. Are pregatire.

Domnule Catalin, va multumesc ca ma purtati mereu in minte si probabil in inima.
Nu inteleg totusi de ce comentati persoana mea pe un topic in care nu am avut nici un mesaj.

Mie mi-ati cerut sa va comentez doar mesajele fara sa comentez userul:



.

Cred ca te irosesti, iti poti incerca ironiile si pe un forum neoprotestant, s-ar putea sa ti le si aprecieze.

Eu v-am spus atunci sa nu atacati userul, mai ales daca e ortodox si spune ca e eronat cultul dvs. V-am mentionat numele ca sa nu se simta altii introdusi in acea fraza, v-am spus de mai multe ori parerea mea descrisa acolo.

PRIMA PARTE:Calvinistii si abordarea lor.Cum ne prezentam noi lumii (I)
 

Motto:,,Tinuturile Scotiei,impreuna cu toti locuitorii lor,proclama Sfanta Evangheliei a lui Isus Hristos,concetatenilor lor si tuturor tinuturilor si popoarelor care marturisesc pe acelasi Domn Isus impreuna cu noi,le dorim harul,mila si pacea de la Dumnezeu,Tatal Domnului nostru Isus Hristos,si duhul unei judecati drepte.Salutari calduroase"(Confesiunea Scotiana de Credinta)

Cine conduce astazi mersul lumii?

Faptul ca Dumnezeu domneste in cer,deasupra tuturor,este in general recunoscut.Faptul ca Dumnezeu face acelasi lucru si in lume este un lucru aproape complet tagaduit in ziua de astazi.Tot mai multi oameni,prin ceea ce spun,prin ceea ce cred,prin ceea ce fac,il imping pe Dumnezeu,incet dar sigur,undeva pe ultimul plan.Prin conceptiile lor depravate si meschine reusesc imposibila sarcina de a-l izgoni pe Creator din propria creatie sau si mai grav,de a-l deposeda de propriile Lui atribute,acum fiind conditionate ca si indeplinire de ,,Maria Sa omul”.Ca un efect direct omul isi hotaraste soarta si isi decide destinul prin liberul sau arbitru iar cand lucrurile merg prost cei care aveau atat de multe de spus despre responsabilitatea umana acum privesc in orice alta directie decat spre ceea ce izvoraste in mod constant din inimile lor rele(Marcu 7:21-23).

Cine conduce astazi mersul lumii?

Priviti cu atentie lumea din jur:o priveliste a haosului si confuziei te sufoca.Pacatul face ravagii,faradelegea abunda,oamenii rai si inselatori merg din ,,rau in mai rau”(2 Timotei 3:13).Totul pare dezarticulat,civilizatia tinde spre un esec demonstrabil,faradelegea domneste iar liderii lumii cauta disperati solutii la criza fara sfarsit: ,, oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate.”(Luca 21:26).Nu putini din poporul lui Dumnezeu sunt descumpaniti,iar credinta le este incercata:Ce face Tatal?Oare nu ne vede,nu ne aude,este EL neputincios?Arata lumea asta ca si cand ar fi condusa de EL?

Cine conduce astazi mersul lumii?

Nu cumva multi au ajuns sa creada ca Diavolul se ocupa mai mult decat Dumnezeu de cele ce se intimpla pe pamint?Totul depinde in acest caz de modul in care umblii: prin vedere sau prin Credinta.Multi crestini isi vor pleca capul rusinati,fie si in gandul lor si vor recunoaste ca macar odata au fost tentati de acesta idée.Scripturile au prezis ceea ce va urma.Profetia lui Iuda este pe cale sa se implineasca,epoca ireverentei,condusa de duhul nelegiuirii,care nu cunoaste nici o constrangere si care doreste a inlatura orice impiedica drumul liber al propriei lui vointe,inghite cu rapiditate Pamintul ca un val urias.Oamenii nu-si mai acorda nici macar intre ei cinstea care li-se cuvine dar sa mai si auda despre Suveranitatea,Maretia si Autoritatea Tatalui.De atata iubire au ajuns mai intai egali cu EL si apoi l-au pus intr-un colt.Isi terminase rolul.

Cine conduce astazi mersul lumii?

Scripturile afirma ca Dumnezeu sade pe scaunul Sau de domnei si ca deciziile sunt in mainile Lui.EL conduce toate lucrurile,dupa sfatul voii Sale.Vointa lui este ireversibila,EL este absolute suveran in fiecare domeniu al vastei lui Imparatii.Nu sunt decat doua alternative:Dumnezeu sa stapineasca sau sa fie stapinit,sa implinesca voia Sa sau faptura sa-I zadarnicesca planurile.Ajungand la acesta concluzie realizezi ca orice boala grava are nevoie de un remediu pe masura.Oamenii sunt satui de platitudini si generalitati si nu exista ceva care sa dea mai multa vigoare spirituala decat o intelegere scripturala a intregului character al lui Dumnezeu: ,,Dar aceia din popor care vor cunoaste pe Dumnezeul lor vor ramane tari si vor face mari ispravi.”(Daniel 11:32).O criza mondiala este pe cale sa se iveasca si oamenii devin alarmati.Nu si Dumnezeu,EL nu este luat niciodata prin surprindere.Nu este nici o urgenta neasteptata cu care sa se confrunte pentru ca EL este acela care ,,face toate dupa sfatul voii Sale”(Efeseni 1:11).De aceea desi lumea este cuprinsa de panica,indemnul este ,,Nu te teme!”toate lucrurile sunt supuse controlului Sau,se misca conform planului Sau si prin urmare ,, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.”(Romani 8:28).Si se intimpla asa intrucat ,,Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin.”(Romani 11:36).

Cine conduce astazi mersul lumii?

Multi presupun ca EL nu este decat un spectator de la distanta,care nu se implica direct sau daca o face o face limitat,la granita cu vointa omului pacatos.Ce impietate.Omul are vointa dar si Dumnezeu are.Omul este inzestrat cu putere dar Dumnezeu este atotputernic.Lumea materiala este guvernata de legi dar in spatele lor este Legiuitorul.Omul este o simpla faptura iar Dumnezeu este Creatorul iar ,, Dumnezeu tare”(Isaia 9:6) exista cu ere nesfarsite inainte ca omul sa vada lumina.EL avea facute planurile Sale inainte de intemeierea lumii iar pentru ca EL este infinit in putere,iar omul finit,planul si scopurile Lui nu pot fi zadarnicite de faptura mainilor Sale.Daca porniti de la lume in cautarea lui Dumnezeu atunci s-ar putea ca Dumnezeu sa para a nu avea nici o legatura cu ea.Insa daca incepi cu Dumnezeu si apoi iti indrepti privirea spre lume atunci se va face lumina.Fiindca Dumnezeu este sfant,mania Lui arde impotriva pacatului.Fiinca este neprihanit Judecata Lui se abate impotriva celor ce se razvratesc.Fiindca EL este credincios EL isi va tine promisiunile neschimbate pana la capat.Fiindca este omnipotent nimeni nu poate sa i-se impotriveasca sau,si mai putin,sa rastoarne sfatul Voii Lui.Pentru ca este omniscient nici o dificultate nu-I descumpaneste intelepciunea.

Iar pentru aceste considerente,pentru ca Dumnezeu este Cel ce este si asa cum este,se poate vedea pe pamint ceea ce se vede-n present:judecatile Lui incep sa se reverse iar dreptatea lui inflexibila in fata raului si Sfintenia Lui imaculata determina tot ceea ce se desfasoara acum in fata ochilor dvs.Diferenta fundamentala dintre omul credintei si necredincios este ca necredinciosul este din ,,lume”judeca totul dupa standardele lumii,vede lumea din perspectiva simturilor si a timpului si cantareste totul in balanta intelegerii lui firesti,dorind sa decida asa cum vrea.Omul credintei il aduce pe Dumnezeu in toate,priveste totul din punctual Lui de vedere,evalueaza valorile dupa standardele spirituale si priveste viata doar in lumina vesniciei.Procedand astfel el primeste ceea ce vine din mana lui Dumnezeu,linistea in mijlocul furtunii,bucuria in nadejdea Slavei Lui.

PRIMA PARTE:Calvinistii si abordarea lor.Cum ne prezentam noi lumii (II)
 

Motto: "Doamne, pe prorocii Tai i-au omorat, altarele Tale le-au surpat; am ramas eu singur, si cauta sa-mi ia viata"? Dar ce-i raspunde Dumnezeu? "Mi-am pastrat sapte mii de barbati care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal." Tot asa, si in vremea de fata, este o ramasita datorita unei alegeri prin har."(Romani 11:3-5).

De cate ori credintele pagane au dominat,credinta si increderea in suveranitatea Lui absoluta au fost pervertite si compromise.O ignorare dezonoranta este atunci cand oamenii se inchina Celui de Sus asa cum vor ei,sau cum le place lor,sau cum considera ei,dar mai putin cum a cerut EL.Iar daca Scriptura arata exact ceva atunci acest aspect este precum lumina-n intuneric,Dumnezeu a spus clar cum vrea sa fie slujit.A spus ca este un Dumnezeu gelos(Exod 20:5) si ca va pedepsi pe cei ce dau altora Gloria care i-se cuvine numai Lui.Unul dintre motivele pentru care au fost date cele Zece Porunci a fost tocmai prevenirea omenirii cu privire la o inchinare corupta.Daca nu-L cinstesti asa cum a cerut EL,nu cum vrei tu,atunci IL insulti si II furi gloria.Iar tu,ca fiinta umana,ai fost creat ca sa reflecti tocmai gloria Lui.

Superstitia inseala prin multe siretlicuri,inclusiv acela prin care ii da o anumita slava Celui de Sus dar mai adauga si alti dumnezei pe langa EL,in completare,ca si cum EL nu ar fi suficient.Problema deriva din faptul ca natura pacatoasa nu poate sta in fata neprihanirii Lui si atunci cauta solutii de acoperire.Lucrul acesta risipeste si faramiteaza gloria Unicului Dumnezeu iar Mantuitorul a combatut ferm acesta tendinta: "Pleaca, Satano", i-a raspuns Isus. "Caci este scris: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti." (Matei 4:10).Acesta a fost regula Lui de neclintit in lucrarea Sa si s-a vazut implinita fie si la momentul ispitirii.

Suntem pe deplin constienti ca ceea ce am scris este intr-o opozitie fatisa cu o mare parte a invataturilor curente.Recunoastem deschis ca postulatul suveranitatii lui Dumnezeu,cu toate corolarele sale,este in opozitie directa cu ideile omului firesc,dar Dumnezeu,Tatal nostru, a spus: ,, Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre. “(Isaia 55:8-9).In lumina acestor aspecte,este de asteptat ca o mare parte a invataturii Scripturii sa fie in conflict cu sentimentele mintii firesti,aflata in vrasmasie cu Dumnezeu.Prin urmare nu apelam la nimic altceva decat la Legea si Marturia Lui,chiar daca asta ne-ar pune impotriva intregii lumi:,,Dies irae,Dies illa,Solvet saeclum en favilla,Teste davidcum sybilla.Quantus tremor est futurus,Quando judex est venturus ,Cunta stricte discus surus”.

Calvinistul este omul care il vede pe Dumnezeu l-a fel cum l-a vazut si Isaia.Viziunea unui Dumnezeu suveran si puternic,drept si etern,este o viziune ce iti schimba viata.Maretia si majestatea Lui,sfintenia,harul si iertarea sunt manifestarile suveranitatii Lui absolute.Este o viziunea care frange mandria,descopera pacatul si arata viata stricata pana in profunzimi.Nu-ti mai organizezi singur viata,la chemarea Lui Isaia raspunde.Ce departate par aceste lucruri de apelurile meschine si pervertite la o acceptare partiala,asa cum apar in present.Asa il face Dumnezeu pe un om calvinist.Dumnezeu cel mare si maiestuos se arata in slava si autoritatea Sa eternal,in sfintenia Sa,si acesta viziune il oblige pe pacatos sa-si vada limitele si pacatosenia.Intr-o astfel de intalnire cunoaste harul lui Dumnezeu,invata sa recunosca vocea Lui,renunta la voia Sa si se daruieste cu totul Lui.Isaia nu a uitat niciodata aceea viziune,omul frant de pacate si infrant in mandrie s-a frant definitiv in fata Creatorului Sau.Cel care crede ca doctrina calvinista ingaduie o viata libertina,se insala profund.Intalnirea cu EL aduce transformarea si orice om transformat iti va spune ca pacatul,in orice forma a sa,este razvratire contra lui Dumnezeu.

Warfield da o definitie destul de buna: ,,In tot ce intra in procesul rascumpararii calvinismul este impulsionat sa puna initiativa in Dumnezeu.O revelatie supranaturala,in care Dumnezeu isi face cunoscuta voia Sa si scopurile harului Sau oamenilor;o inregistrare supranaturala a acestei revelatii intr-o carte,data intr-un mod supranatural,in care Dumnezeu da revelatiei Sale permanenta si propagare,astfel de lucruri sunt pentru un calvinist de la sine intelese.

Mai mult,calvinistul crede ca Dumnezeu isi aplica in mod eficace lucrarea de mantuire.Asa se ajunge la faptul ca doctrina regenerarii monergiste,numita si a ,,harului irezistibil”este elemental fundamental in soteriologia calvinista.Doctrina acesta este,pentru calvinisti,cu mult mai importanta decat doctrina predestinarii,pe care multi o considera fundamentala.Pentru Calvinist semnificatia soteriologica a predestinarii consta in protectia pe care o ofera regenerarii monergiste,mantuirii pur supranaturale.Lucrul care este in centrul soteriologiei calviniste este excluderea absoluta a oricarui element al creaturii in initierea procesului mantuirii,in asa fel incat harul pur al lui Dumnezeu,si doar el,sa fie inaltat.Asa se explica simtamantul totalei dependente a pacatosului de indurarea libera a unui Dumnezeu mantuitor si asa eliminam aluatul viciat al sinergismului,care ii fura gloria Sa iar omul pacatos este incurajat sa gandesca ca datoreaza vreunei puteri ale sale,unei alegeri a sa,sau initiative,participarea in procesul mantuirii care in realitate este in intregime prin har.Nu este nimic pe lume in contra caruia un calvinist se va intoarce cu toata forta si fiinta sa decat oricarei forme sau masuri de autosoterism.

In relatia cu Mantuitorul pacatosul nu sta independent,in situatia de a avea nevoie de asistare in mantuire.Hristos nu asista ci mantuieste efectiv.Hristos nu a venit sa-l invete pe om cum sa se mantuiasca singur ci sa-l mantuiasca EL.Acesta este radacina soteriologiei calviniste,si intrucat ea este legata indisolubil de dependenta de harul suveran al Celui de Sus,pentru toti cei ce sunt mantuiti,doctrina alegerii devine cor cordis a Evangheliei.Cel care stie ca Dumnezeu este cel care-l alege,si ca isi datoreaza intreaga mantuire,in toate etapele acesteia,alegerii lui Dumnezeu,ar fi un ingrate daca nu ar da toata gloria si toata slava pentru salvarea lui doar dragostei elective a lui Dumnezeu”.

Sunt cinci treze calviniste:decaderea totala,alegerea neconditionata, ispasirea limitata,harul irezistibil si perseverenta sfintilor.Din punctual nostru de vedere,si consideram ca si al Scripturii,ele sunt intretesute in cadrul ei intr-un system armonios si coerent care arata planul lui Dumnezeu de rascumparare a pacatosilor pierduti.Ele se intrepatrund atat de tare incat nu pot fi luate separat,o greseala elementara des intalnita,ele sprijinindu-se si explicandu-se un ape cealalta.A le judeca in mod individual este ca si cum,o metafora celebra,a privi doar o culoare dintr-un tablou al lui Rembrandt,fara a contempla lucrarea in intregimea ei.

Nu judecati dovezile separate ci impreuna pentru ca Scriptura este una singura,indestructibila ca si planul Celui de Sus,de la inceput pana la sfarsit.Corelate corespunzator noua ne-au dat mereu,in momente grele,o tarie de neinfrant.In centrul tuturor sta suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu.Un Calvinist nu va accepta niciodata,sub nici o forma,indiferent de consecinte,mai putin de atat.

Surse folosite in principal:,,Institutio Christianae Religionis(Calvin),,Calvin and the calvinism"(Warfield),,The Sovereignty of God"(Pink) plus un material,care m-a ajutat mult,avand deja traduse unele materiale la care doream sa fac referire dar la care nu-i stiu autorul insa cred ca este un protestant calvinist roman.Ii multumesc pe aceasta cale pentru munca depusa in modul nostru comun: POST TENEBRAS LUX.

Esti nesimtit pt ca intri pe un topic de bioterapie si mai afirmi ca e las cine nu afirma
ca calvinismul not rullz. (a iesit si o cacofonie dar de...)
E asa de greu sa iti lansezi provocarea pe aria potrivita?

Zici ca x e las, dar poporul are o zicala: "cine zice ala e".
Ceea ce reiese si din pseudonimul tau de "..brave"
Te-ai impopotonat singur cu titluri.

Elev Manea stai jos,ai nota 2.Incearca sa te concentrezi pentru o secunda in efemera ta existena.Pe acest topic nu subsemnatul a inceput sa discute initial despre ce cred altii.Pana aici ma urmaresti cu rationamentul sau te-am pierdut? Nu se pune problema, baiete, sa accepte cineva ce spun eu ci sa critice corect.Aici,la cum analizezi tu logic,s-ar putea sa-ti dea cu virgula.Nickul este un cantec pe care nu l-am scris eu.Data viitoare incearca sa-ti pui ordine-n ganduri.Ai avut nevoie de atata timp ca sa spui ce ai spus?Vezi ca sunt pereti pe care unii glumeti au scris ,,loc de dat cu capul".Nu ezita sa-i folosesti,s-ar putea sa genereze,fie si la modul violent,o sclipire-n intuneric.

Pentru orice alte comentarii cu privire la persoana mea,si nu la ce scriu,o sa-ti raspund in termenul legal de solutionare a unei petitii:30 de zile,de la momentul Judecatii de Apoi.Bafta in Padurea Verde.

Partea a II-a:Prima Teza:DECADEREA TOTALA (I)
 

La inceput a fost placut lui Dumnezeu Tatal,Fiul si Duhul Sfant (Evrei 1:2,Ioan 1:2-3,Geneza 1:2,Iov 26:13,33:4) sa creeze lumea si toate lucrurile din ea,atat pe cele vizibile cat si pe cele invizibile (Geneza 1:1,Coloseni 1:16),in 6 zile (Geneza 2:1-3,Exod 20:8-11),iar toate lucrurile au fost bune (Geneza 1:31,Ecclesiastul 7:29,Romani 5:12).Acesta a fost o demonstrare a puterii Sale eterne,a intelepciunii si bunatatii Sale (Romani 1:20,Ieremia 10:12,Psalmi 104:24,33:5-6,Proverbe 3:19,Fapte 14:15-16)

Dupa ce Dumnezeu a facut toate celelalte creaturi,EL a creat omul,barbat si femeie facandu-i potriviti pentru aceea viata pentru Dumnezeu,pentru care fusesera creati(Geneza 1:27,Iacov 2:26,Matei 10:28,Ecc 12:7).Ei au fost create dupa chipul lui Dumnezeu,fiind inzestrati cu cunostiinta,neprihanire si sfintenie adevarata(Geneza 1:26-27,5:1-3,9:6,Ecc 7:29,I Corinteni 11:7,Iacov 3:9,Coloseni 3:10,Efeseni 4:24).Ei au avut Legea lui Dumnezeu in inimile lor precum si puterea de la EL de a o implini si totusi ei au avut posibilitatea de a alege sa o incalce,si li s-a lasat libertatea de a allege acest lucru dupa vointa lor schimbatoare(Romani 1:32,2:12, 2:14-15, 5:12,Geneza 3:6,Ecc 7:29).

In afara de Legea scrisa in inima lor ei au primit porunca de a nu manca din pomul cunostiintei binelui si raului.Cat timp au tinut acesta porunca ei au fost fericiti in comuniunea lor cu Dumnezeu,si au avut stapinire asupra tuturor celorlate creature(Geneza 1:26,1:28,2:17).Dumnezeu l-a creat pe Adam in stare perfecta si integru,si i-a dat o legea dreapta care l-ar fi pastrat in aceea stare initiala daca el ar fi tinut-o,dar l-a prevenit cu privire la efectele incalcarii ei.Cu toate acestea Adam nu a trait multa vreme in acesta stare onorabila(Ecc 7:29,Romani 5:12,Geneza 2:17,4:25-5:3).Satan s-a folosit de subtilitatea sarpelui pentru a o insela pe Eva,apoi ea l-a inselat pe Adam si Adam a incalcat in mod voit legea creatiei si porunca data lor de a nu manca din fructul interzis(Geneza 3:1-7, II Corint 11:3,I Timotei 2:14).Dumnezeu a permis acest lucru,conform cu Voia Sa inteleapta si Sfanta,intrucat a fost scopul Sau ca acest lucru sa fie directionat in final catre gloria Sa (Romani 11:32-24,II Samuel 24:1,I Cronici 21:1,I Imparati 22:22-23,II Samuel 16:10,FA 2:23,4:27-28,Iov 2:1-6).

Prin acest pacat parintii nostrii dintai au cazut din starea lor initiala de neprihanire si comuniune cu Dumnezeu.De asemenea noi am cazut,prin ei,din acesta stare initiala,intrucat prin acesta moartea a venit asupra tuturor(Geneza 3:22-24,Romani 5:12,I Corinteni 15:20-22,Psalmul 51:4-5,58:3,Efeseni 2:1-3,Geneza 8:21,Proverbe 22:15).Toti am devenit morti in pacat si manjiti in toate facultatile si partile sufletului si trupului (Geneza 2:17,Efeseni 2:1,Tit 1:15,Geneza 6:5,Ieremia 17:9,Romani 3:10-18,1:21,Efeseni 4:17-19,Ioan 5:40,Romani 8:7).

Prin planul lui Dumnezeu,Adam si Eva au fost radacina omenirii,fiind predecesorii intregii rase umane.Astfel,vina pacatului lor a fost imputata intregii omeniri iar natura lor corupta s-a transmis tuturor celor ce au urmat dupa ei,prin nastere obisnuita.Urmasii lor sunt prin urmare conceputi in pacat,si sunt prin fire copii ai maniei,slujitori ai pacatului,supusi mortii si tuturor celorlalte nenorociri-spirituale,temporale si eterne-daca Mantuitorul nu-I elibereaza(Geneza 5:12,I Corinteni 15:20-22,Psalmul 51:4-5,58:3,Efeseni 2:1-3,Geneza 8:21,Proverbe 22:15,Iov 14:4,15:14).

Nota: numerotarea psalmilor este diferita in Biblia versiunea protestanta in comparatie cu versiunea ortodoxa.Temeiul biblic priveste atat aspectul direct cat si aspecte similare ce pot deschide lumina intelegerii asupra aspectului analizat,noi fiind adepti conceptiei conform careia regula pentru interpretarea Scripturii este insasi Scriptura,iar cand exista o intrebare cu privire la sensul unui pasaj acel sens trebuie inteles altor pasaje din Scriptura care vorbesc mult mai lamurit despre acel subiect.

Decaderea totala (ii)
 

Conceptia pe care cineva o are despre mantuire este determinate,intr-o masura apreciabila,de conceptia cu privire la pacat si la efectele acestuia asupra naturii umane.Cand calvinistii afirma ca omul este total decazut ei vor sa spuna ca natura umana complet corupta,cu totul perversa si ticaloasa.Adjectivul ,,total”nu implica faptul ca fiecare pacatos este atat de corrupt incat atinge limita posibilului ci semnifica faptul ca fiinta umana a fost afectata in totalitatea ei,decaderea ei cuprinzand toate aspectele omului,trupului si sufletului sau.Pacatul si-a pus amprenta asupra totalitatii facultatilor umane,asupra gandirii si vointei.

Ca urmare a acestei decaderi inascute omul natural este cu totul incapabil de un lucru bun din punct de vedere spiritual.Acesta este motivul pentru care calvinistii vorbesc de incapacitatea totala a omului,terminologia,in acest caz,sugerand in principal mai ales o incapacitate spirituala,cel pacatos fiind atat de falimentar in plan spiritual incat este incapabil sa faca de unul singur ceva pentru mantuirea sa.Este evident ca multi oameni,judecati dupa standardele omenesti,poseda calitati admirabile.Totusi,judecati dupa Legea lui Dumnezeu,ei sunt robi ai pacatului,razvratiti contra Lui,orbi fata de adevar,incapabili sa se mantuiasca singuri sau sa se pregatesca in vederea manturii.Pe scurt,omul neregenerat este mort in pacat,iar vointa lui este roaba naturii sale nelegiuite.

Omul nu a iesit din mana Creatorului Sau in acesta stare lamentabila de depravare si coruptie,el a fost facut integru.Cand vointa lui Adam nu s-a aflat sub robia pacatului el nu s-a aflat sub pornirea indemnului de a alege raul,dar prin cadere el a adus moartea spirituala asupra sa si a generatiilor urmatoare.El s-a ruinat spiritual pe el si pe intreaga sa rasa umana,pierzand,impreuna cu descendentii sai,puterea de a lua decizii spirituale asa cum fusese el inzestrat.Urmasii lui sunt inca liberi sa aleaga-fiecare om face o serie de alegeri de-a lungul vietii-dar pentru ca descendentii lui Adam se nasc cu o natura pacatoasa,ei nu dispun de capacitatea de a alege binele spiritual in defavoarea raului.In consecinta vointa omului nu mai este libera de stapinirea pacatului,asa cum a fost cea a lui Adam inainte de cadere.In schimb ea este,ca efect al decaderii mostenite,roaba a naturii sale pacatoase.

Ca efect al pacatului lui Adam oamenii se nasc in pacat si sunt prin natura lor morti in pacat.De aceea pentru a devenii copii ai lui Dumnezeu si pentru a intra in Imparatia Sa ei trebuie sa se nasca din nou din Duhul.Cand Adam a fost asezat in Gradina Edenului el a fost prevenit,sub amenintarea cu moartea spirituala imediata,fizic este evident ca nu a murit in acel moment,sa nu manince din pomul cunostiintei binelui si al raului (Geneza 2:16-17).Adam nu a ascultat si a mancat din fructul oprit(Geneza 3:1-7)si prin urmare a atras moartea spirituala asupra sa si a intregii rase umane(Romani 5:12,Efeseni 2:1-3,Coloseni 2:13).Aceste aspecte au fost subliniate inclusiv de Regele David(Psalmul 51:5,58:3).

Deoarece oamenii sunt nascuti in pacat si prin natural or sunt morti dpdv spiritual,Mantuitorul a spus ca trebuie ca ei sa se nasca din nou pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu(Ioan 3:5-7).Pentru ca au cazut in pacat oamenii au ajuns orbi si surzi fata de adevarul spiritual.Mintea le este intunecata de pacat iar inima le este corupta si rea(Geneza 6:5,8:21,Ecc 9:3,Ieremia 17:9,Marcu 7:21-23,Ioan 3:19,Romani 8:7-8,I Corinteni 2:14,Efeseni 4:17-19,5:8,Tit 1:15).

Inainte ca cei pacatosi sa fie nascuti din nou,in Imparatia lui Dumnezeu,prin puterea regeneratoare a Duhului,ei sunt fii ai Diavolului si se gasesc sub stapinirea sa(Ioan 8:44,Efeseni 2:1-2,II Timotei 2:25-26,I Ioan 3:10,I Ioan 5:19,Ioan 8:34,Romani 6:20,Tit 3:3).Stapinirea pacatului este universala,toti oamenii se afla sub puterea lui,prin urmare nu este nimeni neprihanit,nici macar unul(II Cronici 6:36,Iov 15:14-16,Psalmul 130:3,143:2,Proverbe 20:9,Ecc 7:20,7:29,Isaia 53:6,64:6,Romani 3:9-12,Iacov 3:2,3:8,I Ioan 1:8-10).Oamenii,lasati in starea lor de moarte spirituala,sunt incapabili,prin ei insisi,sa se caiasca,sa creada Evanghelia sau sa vina la Cristos.Ei nu au nici o putere in ei insisi pentru a-si schimba natura(Iov 14:4,Ieremia 13:23,Matei 7:16-18,Matei 12:33,Ioan 6:44,6:65,Romani 11:35-36,I Corinteni 2:14,I Corinteni 4:7,II Corinteni 3:5).

Ecce homo.Istoria religiilor dovedeste ca omul a facut demult aceste descoperiri,el fiind obiectul descoperirii.Au neglijat porunca isi care isi gaseau gloria,s-au indepartat de harul creatiei in care au trait,si-au respins vocatia si i-au refuzat lui Dumnezeu gloria si recunostiinta care i-se cuveneau.Si-au arogat pozitia de conducatori ai vietii lor ca si cum ar fi dumnezei.La ce nivel poate ramine starea omului cand el se revolta contra gloriei lui Dumnezeu?Porunca adevarata conform careia,ca om,el a fost justificat de natura sa umana a devenit acum judecata sa.Imaginea lui Dumnezeu a fost complet pangarita in el,a devenit o oglinda patata,in care acesta nu se mai poate reflecta.A fi om,a insemnat din momentul neascultarii,a fi dusman,si prin asta omul si-a distrus propria sa glorie.A fi acum in lume inseamna a fi pierduti in mijlocul evenimentelor,implicate profund in propria noastra corupere,a fi supusi mortii si unei vanitati eterne,toate rezultat inevitabil al eficacitatii poruncii pe care nu am respectat-o.

Omului ii este imposibil sa modifice el insusi acest pacat pentru ca este un pacat impotriva lui Dumnezeu,iar acuzatia impotriva omului in revelatia lui Dumnezeu,nu este impotriva unor aspecte remediabile prin fortele lui,ci impotriva propriei sale atitudini:este impotriva lui Dumnezeu si este asa in toate actiunile sale.Daca ar exista o doctrina reformata speciala a omului,o antropologie speciala a omului,ea ar putea consta in fapt in doctrina pacatului.Caci omul in separarea sa de Dumnezeu,si in caracterul sau distinct impotriva lui Dumnezeu,este un om pacatos,care isi rateaza menirea si care isi violeaza porunca existentei sale.Acesta ratare a menirii sale consta in faptul ca nu a fost multumit cu gloria sa umana,de a reflecta gloria lui Dumnezeu,ci a tanjit chiar dupa gloria lui Dumnezeu,pentru a fi ca Dumnezeu.Si ceea ce a realizat si realizeaza urmand acesta cale si ascultand cuvintele ,,eritis sicut Deus”este pierderea propriei sale glorii.

Este foarte adevarat ca omul isi urmeaza propria sa cale,calea lui Adam.Dar este si mai adevarat ca Dumnezeu urmeaza acesta cale a omului impreuna cu el,facandu-o in propriul Sau mod,si prin urmare schimband-o,facand-o in intregime intr-un mod diferit.EL face din calea rebeliunii omului calea propriei Sale victorii,din calea distrugerii calea salvarii si din calea rasturnarii poruncilor Sale calea restaurarii lor.Daca asa stau lucrurile,atunci adevarul caii omului poate fi vazut si inteles doar daca este privit din punctul de vedere al adevarului mai amplu al caii lui Dumnezeu impreuna cu omul.

Nota:sursele pentru analizarea celor cinc teze calviniste vor fi mentionate la finalul prezentarii,intrucat nu stiu inca exact cate voi folosi.Probabil in limita timpului si pe cele mai clare,fiind practic imposibil sa ating toate laturile prezentarii.

Chiar că te-ai schimbat Scoţiene.
 

De multe ori te-am dat ca exemplu pozitiv pentru felul constructiv de a posta. Oare ce s-a întâmplat de te-ai schimbat aşa? Sau poate erai la fel şi te ascundeai?

Uite, pentru că ai cerut o referinţă ţi-o dau. Îmi cer iertare că nu am prea avut timp că am tot fost plecat şi ţi-am scris cam în grabă.

http://www.jonathan-edwards.org/Sinners.html

varianta română:

http://www.resursecrestine.ro/predic...n-limba-romana

În privinţa credinţei tale vreri doar să o expui sau eşti deschis dialogului constructiv în a vedea ce e adevărat şi ce nu conform Sfintei Scripturi? că văd că ai folosit metoda ctrl+c ctrl+v, deşi ai spus că nu eşti de acord cu ea iar răspunsul care va trebui să ţi-l dau trebuie alcătuit pentru fiecare postare şi idee în parte, ceea ce înseamnă o muncă, pe episoade săptămânale, la cât timp am eu liber, de aproximativ 6 luni. De dragul tău aş face-o dar dacă tu doar doreşti o expunere tip reclamă pentru credinţa ta iar nu un dialog în care să vedem ce e rău şi ce e bun în ea mi se pare o pierdere de timp inutilă care l-ar supăra pe Dumnezeu:



II.Cor.12:20. Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, de îngâmfări, de tulburări;
II.Cor.12:21. Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.


Gal.5:19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
Gal.5:20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
Gal.5:21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
Gal.5:22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
Gal.5:23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.


I.Tim.6:3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
I.Tim.6:4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
I.Tim.6:5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.



Iar de întrebi de bătrânul meu, fiindcă el era omul ce trăia Sfânta Evanghelie, în toate ceea ce făcea avea mărturie din Evanghelie, după sfatul Sfântului Antonie cel Mare. Ei bine, aplicând cele spuse mai sus de Sfântul Apostol Pavel, el m-a învăţat, pe scurt, ca, decât să am astfel de disuţii, mai bine să mă duc şi să dorm.


Aşadar te întreb şi te rog să te opreşti un strop din duhul acesta de bătălie pe care l-ai abordat în ultima vreme şi să-mi răspunzi cu sinceritate sinceră.

Eşti dispus pentru un adevărat dialog în duh de pace sau nu, ci doreşti doar o ceartă de cuvinte?

Adică mă gândesc, este oare cu adevărat ceea ce ai spus tu aici:

Daca nu ar fi critici incorecte si ar fi fost fundamentate as fi fost dispus sa scriu chiar eu o critica a doctrinei calviniste?

sau aici:

Singurul scop al postarilor ce va urma va fi ca toti,indiferent de parerea pe care o vor avea,sa vada ce credem in realitate.Apoi pot sa ne critice cum vor,pana cand vor.[...]Nici macar nu ma intereseaza reactia,simpatiile sau antipatiile pe care le voi genera.Ma lasa rece genul acesta de satisfactii meschine.Nu pot sa stau sa discut in contradictoriu cu toti,trebuie sa termin ce am promis in termenul promis.Apoi scapati de mine si toata lumea va fi fericita.

Fericirea noastră nu constă în prezenţa sau absenţa ta pe forum ci în aceasta:

Matei 5:9 Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Cu nădejdea că şi tu iubeşti cu adevărat Sfânta Evanghelie şi vrei să te conformezi cu Ea şi nu doar să te baţi pentru nişte idei, aşadar că şi tu doreşti să fi părtaş la această fericire,

Cu dragoste, Alexandru

PS Oamenii filmaţi acolo la scurtătura ce ne-ai dat-o la semnătura ta nu prea aveau legătură cu Sfânta Evanghelie. Poate că aveau legătură cu duhul păgân al oamenilor mânioşi, care desigur că nu propovăduiesc creştinismul ci onoarea, duelurile şi alte lucruri de genul acesta care nu prea le-am întâlnit decât prin Vechiul Testament, dar şi acolo ca să ne învăţăm noi despre lupta cumplită cu duhurile necurate, printre care şi duhul mâniei. La Domnul Hristos este valabil aceasta:

Matei 5:21 Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
Matei 5:22 Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
Matei 5:23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
Matei 5:24 Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.


iar desigur nu aceasta: ,,Scottish by birth, British by law, Highlander by the grace of God"
. Acesta este mai de grabă în duhul dumnezeului mânios, care l-am tot căutat în Noul Testament şi nu l-am găsit decât aici:

I.Petr.5:8. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,


şi aici:


Fapt.12:20. Şi Irod era mânios pe locuitorii din Tir şi din Sidon. Dar ei, înţelegându-se între ei, au venit la el şi câştigând pe Vlast, care era cămăraşul regelui, cereau pace, pentru că ţara lor se hrănea din cea a regelui.
Fapt.12:21. Şi într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veşminte regeşti şi şezând la tribună, vorbea către ei;
Fapt.12:22. Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!
Fapt.12:23. Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi mâncându-l viermii, a murit.

Partea a-II-a.A DOUA TEZA:ALEGEREA NECONDITIONATA
 

PARTEA I

Dumnezeu a hotarat toate lucrurile care trebuie sa se intimple(Daniel 4:34-35,Romani 8:28,11:36,Efeseni 1:11) si a facut acest lucru in EL insusi,inca din eternitate,prin intelepciunea Sa perfecta si prin sfatul Sfant al voii Sale,in mod liber si fara schimbare (Proverbe 19:21,Isaia 14:24-27,46:10-11,Psalmi 115:3,135:6,Romani 9:18).Cu toate acestea EL a facut acest lucru intr-un mod in care Dumnezeu nu este nici autorul pacatului,nici nu are amestec in pacatul unei personae(Geneza 18:25,Iacov 1:13,I Ioan 1:5),nici nu incalca vointa libera a creaturii Sale,nici nu sunt luate de la om libertatea sau raspunderea pentru consecintele actiunilor lor,ci mai degraba acestea din urma sunt stabilite(Geneza 50:20,Isaia 10:5-7,Matei 17:12,Ioan 19:11,FA 2:23,4:27-28).In toate acestea intelepciunea lui Dumnezeu este arata in ceea ce priveste domnia Sa asupra tuturor lucrurilor,dupa cum este puterea si credinciosia Sa in implinirea hotararilor Sale(Numeri 23:19,Efeseni 1:3-5).

Cu toate ca Dumnezeu cunoaste orice ar putea sa se intimple sau se va intimpla in toate circumstantele imaginabile(I Samuel 23:11-12,Matei 11:21-23,FA 15:18),totusi EL nu a hotarat nimic pentru ca EL a prevazut acel lucru in viitor sau pentru ca acel lucru s-ar fi intimplat in anumite circumstante(Isaia 40:13-14,Romani 9:11-18,11:34,I Corinteni 2:16).Doctrina predestinarii trebuie utilizata cu mare prudenta si grija speciala(Deut 29:29,Romani 9:20,11:33).

Prin hotararea lui Dumnezeu,si cu scopul demonstrarii gloriei Sale,anumite fiinte sunt hotarati mai dinainte la a avea parte de viata vesnica prin Isus Hristos,spre lauda harului Sau glorios(Matei 25:34,I Timotei 5:21,I Petru 2:9).Ceilalti sunt lasati sa continue in pacatul lor,spre condamnarea lor dreapta,spre lauda dreptatii Sale glorioase(Ioan 12:37-40,Romani 9:6-24,I Petru 2:8,Iuda 1:4).Cei ce sunt hotarari mai dinainte pentru a avea viata vesnica sunt desemnati in mod individual si ireversibil,iar numarul lor este atat de sigur si de bine definit incat el nu poate fi nici crescut si nici diminuat(Matei 22:1-14,Ioan 13:18,Romani 11:5-6,II Timotei 2:19).

Dumnezeu a hotarat acele fiinte umane care sunt predestinate la viata vesnica inainte de intemeierea lumii,in conformitate cu scopul Sau etern si neschimbat,cu sfatul Sau tainic si cu placerea voii Sale.Dumnezeu i-a ales pe acestia in Hristos,perntru gloria Sa vesnica,numai prin dragostea si harul Sau(Romani 8:30,Efeseni 1:4-2:10,II Timotei 1:9),fara ca in vreuna dintre creaturile alese de EL sa existe vreo conditie sau cauza care s ail determine pe Dumnezeu sa aleaga aceea persoana(Romani 9:11-16,11:5-6).

Deoarece Dumnezeu i-a predestinate pe cei alesi la glorie,tot asa EL a prestabilit toate mijloacele necesare pentru a face acest lucru,in acord cu scopul voii Sale vesnice si complet libere(Efeseni 1:4,2:10,II Tesalonicieni 2:13,I Petru 1:2).Asadar cei alesi sunt rascumparati de Hristos(I Tes 5:9-10,Tit 2:14)chemati la credinta-n Hristos prin Duhul Sfant lucrand la vremea cuvenita,sunt justificati,adoptati,sfintiti(Romani 8:30,Efeseni 1:5,II Tes 2:13) si pastrati prin puterea Sa prin credinta la mantuire(I Petru 1:5).Nimeni altcineva in afara de cei alesi nu este rascumparat de Hristos,nici chemat la credinta,sfintit sau justificat(Ioan 6:64-66,8:47,10:26,17:9,Romani 8:28,I Ioan 2:19).

Din pricina pacatului lui Adam,urmasii lui vin in lume ca niste pacatosi vinovati si pierduti.In calitate de creaturi cazute nu doresc o partasie cu Creatorul lor,EL fiind sfant,bun si drept in timp ce ei sunt niste pacatosi,perversi si corupti.Lasati in seama propriilor lor alegeri,ei il vor urma inevitabil pe amagitorul acestei lumi,si vor face voia Diavolului.Prin urmare omul se desparte de Dumnezeu si pierde dreptul la dragostea si gratia Sa.Ar fi absolut drept ca Dumnezeu sa-I lase pe toti oamenii in pacatul si mizeria lor,fara sa fi aratat cuiva mila.In acest context Scriptura plaseaza doctrina alegerii.

Acesta doctrina afirma ca Dumnezeu,inca inainte de intemeierea lumii,a ales anumite personae din randul urmasilor cazuti ai lui Adam,pentru a sluji ca obiect al harului Sau nemeritat.Pe acestia si-a propus EL sa-I mantuiasca.Dumnezeu s-ar fi putut hotari sa mantuiasca pe toti oamenii(pentru ca are puterea si autoritatea sa faca asta)sau ar fi putut hotari sa nu mantuiasca pe nimeni(pentru ca nu avea nici o obligatie de mila fata de cineva).Insa EL nu a procedat nici intr-un fel nici in altul,ci a ales sa-I mantuiasca pe unii dintre ei.Hotararea Sa vesnica,prin care i-a ales pe anumiti pacatosi pentru mantuire nu s-a intemeiat pe nici un act,pe nici o atitudine sau raspuns din partea celor alesi,pe care Dumnezeu le-ar fi vazut mai dinainte,ci are la baza doar vointa Lui suverana.Cei care nu au fost alesi pentru mantuire au fost lasati in seama propriilor lor alegeri si dorinte rele.A pune sub semnul intrebarii dreptatea Creatorului pentru faptul de a nu fi ales pe toata lumea pentru mantuire nu este de competenta creaturii.Este suficient sa stim ca Dumnezeu a procedat corect,in Slava,Neprihanirea si Intelepciunea Sa eterna.

Nu trebuie uitat faptul ca,daca Dumnezeu nu ar fi ales cu bunavointa un popor pentru Sine si daca nu s-ar fi hotarat in mod suveran sa le asigure mantuirea si sa le-o dea,atunci nimeni nu ar fi fost mantuit.Faptul ca el a procedat astfel cu unii,in defavoarea altora,nu este sub nici o forma nedrept fata de acestia din urma,cu exceptia cazului in care Dumnezeu era obligat sa ofere mantuirea tuturor pacatosilor,pozitie pe care Biblia o respinge categoric.

Doctrina alegerii se studiaza in legatura cu legamantul cel vesnic,sau acordul incheiat intre Persoanele care alcatuiesc Dumnezeirea.In perspectiva impinirii acestui legamant Tatal a ales din lumea de pacatosi pierduti un numar de personae pe care le-a daruit Fiului ca popor al Sau.In termenii acestei intelegeri,Fiul a fost de acord sa indeplineasca tot ceea ce era necesar pentru mantuirea celor alesi si daruiti Lui de catre Tatal.Rolul Duhului in realizarea acestei intelegeri a fost acela de a le aduce celor alesi mantuirea castigata de catre Fiu.

Astfel,alegerea reprezinta doar un aspect al scopului urmarit de Dumnezeul Triunic,si deci nu trebuie inteleasa ca mantuire in sine,pentru ca actul alegerii,in sine,nu mantuieste pe nimeni.Ceea ce a facut EL a fost sa-I hotarasca pe unii in vederea mantuirii.In consecinta pentru a se intelege correct acesta doctrina,ea trebuie corelata cu lucrarea rascumparatoare a Fiului,care s-a dat pe Sine Insusi pentru a-I mantui pe cei alesi,si cu lucrarea innoitoare a Duhului,care ii aduce pe cei alesi la Credinta-n Hristos.

PARTEA a-II-a.A DOUA TEZA:ALEGEREA NECONDITIONATA
 

PARTEA II

Exista un set de afirmatii generale care arata faptul ca Dumnezeu are un popor de oameni alesi,ca EL i-a predestinat la mantuire,si deci la viata vesnica(Deut 10:14-15,Psalm 33:12,Psalm 65:4,Psalm 106:5,Hagai 2:23,Matei 11:27,22:14,24:22-31,Luca 18:7,Romani 8:28-30,8:33,11:28,Coloseni 3:12,Tit 1:1,I Petru 1:1-2,I Petru 2:8-9,Apocalipsa 17:14).
Inainte de intemeierea lumii(Efeseni 1:4) Dumnezeu a ales pentru mantuire anumite personae,alegerea Sa nu s-a intemeiat pe nici un act sau atitudine prevazute mai dinainte ca vor fi realizate de cei alesi(Romani 9:11-13,9:16,10:20,I Corint 1:27-29,II Timotei 1:9).Credinta si faptele bune sunt rezultatul,nu cauza alegerii lui Dumnezeu(Efeseni 2:10,Ioan 15:16).Prin urmare Dumnezeu a facut alegerea(Marcu 13:20)iar numele celor alesi este scris in cartea vietii inainte de intemeierea lumii(Apocalipsa 13:8,17:8).Asadar alegerea lui Dumnezeu nu s-a intemeiat pe cunoasterea mai dinainte a credintei omului,credinta fiind rezultatul si dovada alegerii(FA 13:48,18:27,Filipeni 1:29,2:12-13,I Tes 1:4-5,II Tes 2:13-14,Iacov 2:5,II Petru 1:5-11).

Alegerea nu inseamna mantuire ci este in vederea mantuirii,cei alesi nefiind mantuiti decat dupa ce sunt regenerati prin Duhul si justificati prin Hristos.In concluzie alegerea s-a facut pe baza milei suverane a lui Dumnezeu cel Atotputernic.Nu voia omului ci voia lui Dumnezeu a fost aceea care a hotarat caror pacatosi li-se va acorda mila si cine va fi mantuit(Exod 33:19,Deut 7:6-7,Matei 20:15,Romani 9:10-24,Romani 11:4-6,I Regi 19:10-18,Romani 11:33-36,Efeseni 1:5).Doctrina alegerii reprezinta doar o parte a unei doctrine biblice mult mai ample,privitoare al suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu.Scriptura nu afirma numai ca Dumnezeu a ales anumite personae pentru viata vesnica,ci si faptul ca toate evenimentele,mari sau mici,au loc datorita hotararii eterne a lui Dumnezeu.EL stapineste asupra cerului si pamintului avand un control absolut,nimic nu se petrece in fara scopului Sau cel vesnic (I Cronici 29:10-12,Iov 42:1-2,Psalmul 115:3,135:6,Isaia 14:24-27,46:9-11,55:11,Ieremia 32:17,Daniel 4:35).

Exista oare un punct de tensiune intre dragostea si justitia lui Dumnezeu?Pe de o parte justitia lui Dumnezeu pare atat de severa incat pretinde moartea celor care pacatuiesc.Acesta este un Dumnezeu aprig.Pe de alta parte Dumnezeu este indurator,plin de har,iertator,indelung rabdator.Nu par a fi doua trasaturi in conflict,un punct intern de tensiune launtrica in Dumnezeu?Nu.Daca pornim de la revelatia conform careia atributele divine sunt in armonie atunci fiecare atribut se va defini in lumina celuilalt.Justitia este o justitie iubitoare iar dragostea este o dragoste dreapta.Ideea ca ele ar fi in conflict rezulta din analizarea lor separate ceea ce, biblic vorbind,este o completa eroare,intrucat conceput de dragoste fara justitie poate fi definit doar prin surse extrabiblice.Dumnezeu este Unul iar revelatia Sa in Sfinta Scriptura nu poate fi rupta la fel cum EL nu poate fi rupt.

Dragostea divina nu este nici corect si nici pe deplin inteleasa pana nu include si notiunea de justitie,intrucat ambele se gasesc in natura divina.Conceptia care defineste dragostea doar ca pe o atitudine care favorizeaza implinirea dorintelor altei personae nu este biblica.A da unei personae ceea ce ar face-o sa se simta confortabil si atat este cel mult satisfacerea unui capriciu sau tolerarea unui moft.Prin urmare este doar o reactie emotionala,nicidecum una divina,perfecta si incoruptibila de capriciile si instabilitatea umana.Dragostea in sens divin,biblic vorbind,are un orizont mai larg,cuprinde justitia,un sens profund al binelui si al raului,intreaga umanitate.Justitia este de fapt,cum a definit-o cineva,o dragoste distribuita.Prin urmare dragostea divina in sens biblic nu inseamna a tolera pe cineva ci implica si justitia,este o preocupare pentru soarta intregii omeniri,o pasiune de a face ceea ce este drept si o dorinta de a-I determina pe cei vinovati de a suporta consecintele actiunilor lor.Dragostea si justitia au conlucrat in felul lui Dumnezeu de a se purta cu omul.Justitia lui Dumnezeu pretinde sa existe o plata pentru pacat.Dragostea Lui doreste insa ca omul sa fie restaurat sis a aiba partasie cu EL.Oferirea lui Cristos ca ispasire a insemnat ca atat justitia cat si dragostea lui Dumnezeu au fost mentinute.Nu exista nici o tensiune intre ele.

Exista tensiune doar daca viziunea cuiva asupra dragostei reclama ca Dumnezeu sa ierte pacatul fara nici o plata.Asta inseamna sa-ti creezi un idol,pentru ca aceasta vizune nu are nici o legatura cu modul cum EL s-a revelat in Scripturi.Mai mult,oferirea lui Hristos ca ispasire arata o mai mare dragoste din partea lui Dumnezeu decat ar arata eliberarea plina de indulgenta a oamenilor de sub consecintele pacatului. Pentru a duce la bun sfarsit dreapta administrare a Legii,dragostea lui Dumnezeu a fost atat de mare incat EL si-a dat Fiul pentru noi.Dragostea si justitia nu sunt doua atribute separate care concureaza unul pe celalalt.Dumnezeu este atat drept cat si iubitor si a dat EL insusi ceea ce pretinde.

PARTEA a-II-a.TEZA II:ALEGEREA NECONDITIONATA
 

PARTEA III

Mantuirea vine de la Domnul(Iona 2:9)dar Dumnezeu nu-I mantuieste pe toti.De ce?EL mantuieste intradevar pe unii,de ce nu-I mantuieste si pe altii?Pentru ca sunt prea pacatosi si inraiti?Nu,fiindca apostolul a scris : ,,O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul care zice: "Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi", dintre care cel dintai sunt eu.”(I Timotei 1:15).Prin urmare daca Dumnezeu l-a salvat pe cel dintai dintre pacatosi,inseamna ca nimeni nu este exclus din pricina pacatoseniei lui.Atunci de ce nu-I mantuieste Dumnezeu pe toti?Fiindca unii au inima prea impietrita pentru a fi castigati?Nu,fiindca despre poporul cu inima cea mai impietrita Dumnezeu a spus: ,, Le voi da o alta inima si voi pune un duh nou in voi. Voi lua din trupul lor inima de piatra si le voi da o inima de carne”(Ezech 11:19).Atunci sa fie din cauza ca unii sunt atat de incapatinati,atat de indaratnici,atat de sfidatori(Iov 21:14-15),incat Dumnezeu este incapabil sa-I castige pentru Sine?Nu,fiindca harul lui Dumnezeu nu poate fi oprit: ,, Si asa erati unii din voi! Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos si prin Duhul Dumnezeului nostru.”(I Corinteni 6:11).

Cei nemantuiti sunt pierduti pentru ca refuza sa creada.Ceilalti sunt salvati pentru ca au crezut.Dar de ce acestia din urma cred?Sa fie din cauza ca sunt mai inteligenti decat semenii lor si discern mai repede nevoia de mantuire?Sa piara gandul acesta caci :,, Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit?”(I Corinteni 4:7).

Dumnezeu Insusi este diferenta intre cei alesi si cei lasati in voia sortii lor,fiindca este scris despre cei ce sunt ai Lui: ,, Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat si viata vesnica.”(I Ioan 5:20).Credinta este darul lui Dumnezeu(Efeseni 2:6-8)si nu toti au credinta(II Tes 3:2),si prin urmare Dumnezeu nu acorda tuturor darul acesta.Atunci cui ii ofera EL acesta favoarea mantuitoare? Raspunsul nostru este ca o ofera alesilor Lui: ,,Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica au crezut.”(FA 13:48).De aceea citim despre ,, credinta alesilor lui Dumnezeu”(Tit 1:1).

Este Dumnezeu suveran sau nu in deciziile Sale?Sunt unii care se vor ridica impotriva judecatii si voii Sale?Raspunsul este simplu si clar,dureros pentru mandrie,dar este raspunsul lui Dumnezeu: ,, Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun? Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma; pentru ca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi”(Matei 20:15-16).Unul din capitolele biblice clasice care afirma cu cea mai mare tarie suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu in mantuire,cu privire la faptul ca EL a hotarat destinul fapturii Sale, este capitolul 9 din Romani.O sa dam spre exemplu fie si versetele 21-23: ,, Nu este olarul stapan pe lutul lui, ca din aceeasi framantatura de lut sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste, si un alt vas pentru o intrebuintare de ocara? Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea, a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, facute pentru piere; si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava”.

Versetele citate il prezinta pe omul cazut la fel de inert si neputincios ca si o bucata de lut fara viata.Nu exista nici o diferenta intre cei alesi si cei lasati,lucru conformat de Efeseni 2:3.Versetele arata ca destinul fiecaruia este hotarat doar de voia lui Dumnezeu si slava Lui ca este asa,fiindca daca ar fi fost dupa voia omului nu se mai mantuia nimeni.Recunoastem ca este umilitor pentru inima mandra a fapturii,sa vada ca in mainile lui Dumnezeu toata omenirea este precum lutul in mainile olarului.In zilele noastre,pline de fala omeneasca,de mandrie intelectuala si zeificare a omului,noi declaram ferm ca olarul face vasele pentru sine si ca oricat s-ar lupta omul cu Ziditorul sau,realitatea este ca omul nu este decat lut in mainile Olarului Ceresc,si ca EL isi modeleaza vasele doar dupa voia si Sfatul Sau.

Dumnezeu isi revendica dreptul indisputabil de a face ce vrea cu ce-I apartine.Revolta nu face decat sa confirme ca vasele de manie exista si ca graul si neghina,prin intelepciunea si planul Sau,vor sta impreuna pana la final cand Dumnezeu le va desparti pentru totdeauna.Dumnezeu nu numai ca are dreptul de a face ceea ce doreste ci si ca efectiv face acest lucru.Inainte de intemeierea lumii,neamul omenesc a stat in fata Lui iar dintre ei a ales un popor pe care l-a predestinate sa fie asemenea chipului Fiului Sau si i-a randuit spre viata vesnica.Toate artificiile ingeniozitatii omenesti au fost folosite pentru a toci adevarul unor afirmatii precum cea din FA 13:48.

Nimic nu va reconcilia adevarul majestuos din ele cu mintea si firea umana. Astfel de incercari agreseaza atat limba cat si logica elementara.Noi citim: ,, Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica au crezut.”Nu vom denatura textul pentru satisfacerea iluziilor omenesti,a invataturilor si traditiilor care preamaresc vointa omului in detrimental dreptului divin absolut.Textul arata clar ca era un numar,erau stabiliti dinainte si ei si doar ei au crezut,conform la ceea ce era stabilit.Este gresit sa dea Dumnezeu harul Sau intentionat?Ar fi mai bine sa-l dea la intimplare sau cui considera omul?Lasam cui doreste a doua posibilitate,daca asta ii satisface orgoliul si firea sa pacatoasa si noi vom sustine,pana vom ajunge-n fata Domnului, prima optiune,a suveranitatii Lui absolute.

Partea a ii-a.teza ii:alegerea neconditionata
 

PARTEA IV

Luand aminte la modul suveran in care Dumnezeu se ocupa de cei ce nu sunt alesi,vedem ca EL,in intelepciunea Sa,exercita asupra lor o influenta impatrita.

Dumnezeu exercita asupra celor rai o influenta restrictiva,prin care acestia sunt impiedicati sa faca ceea ce ar face in mod normal.Fiindca Iacov a fost partinitor fata de Iosif fratii lui l-au urat si au considerat,cand le va cadea in mana,ca trebuie sa se sfatuiasca si sa-l omoare.Dumnezeu insa nu le-a ingaduit asta.EL l-a determinat pe Ruben sa-l elibereze din mainile lor si apoi l-a facut pe Iuda sa propuna ca acesta sa fie vandut ismaielitilor care treceau pe acolo si care l-au dus in Egipt.Acesta interventie divina rezulta clar chiar din cuvintele lui Iosif: ,, Asa ca nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu” (Geneza 45:8).Influenta restrictiva a lui Dumnezeu nu vizeaza doar indivizi ci si popoare,dupa cum se poate observa in Exod 34:24 ,, Caci voi izgoni neamurile dinaintea ta si-ti voi intinde hotarele; si nimeni nu-ti va pofti tara, in timpul cand te vei sui, de trei ori pe an, ca sa te infatisezi inaintea Domnului, Dumnezeului tau.”

Dumnezeu exercita asupra celor rai o actiune de imuiere a inimii lor,facandu-i sa faca ceea c ear ajuta planului Sau,contrar inclinatiei lor naturale.Esau cel lumesc a jurat sa se razbune pe fratele sau pentru inselatoria la care s-a dedat acesta fata de tatal lor dar,cand l-a intalnit pe Iacov, in loc sa-l omoare Esau ,,a alergat inaintea lui; l-a imbratisat, i s-a aruncat pe grumaz si l-a sarutat. Si au plans.”. Scriptura spune ca ,, Inima imparatului este ca un rau de apa in mana Domnului, pe care il indreapta incotro vrea”(Proverbe 21:1).Poporul lui Dumnezeu se afla aproape de finalul prezis al robiei sale.Templul din Ierusalim zacea in ruine iar poporul in lanturi.Ce sperante mai existau oare ca vechea Casa a Domnului sa fie rezidita?Luati aminte la ce a facut Dumnezeu: ,, In cel dintai an al lui Cirus, imparatul persilor, ca sa se implineasca cuvantul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, imparatul persilor, care a pus sa se faca prin viu grai si prin scris vestirea aceasta in toata imparatia lui: Asa vorbeste Cirus, imparatul persilor: "Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate imparatiile pamantului si mi-a poruncit sa-I zidesc o Casa la Ierusalim in Iuda.”(Ezra 1:1-2).Cirus era un pagand deloc bland si totusi Domnul l-a determinat sa dea un veridict cu privire la ceea ce vestise prin Ieremia,cu mult inainte.Totul dupa planul Voii Sale.

Dumnezeu actioneaza asupra celor rai ca sa rezultele binele din raul intentionat de ei.A fost hotarat ca nici un os sa nu I-se zdrobeasca Mantuitorului(Exod 12:46,Numeri 9:12)Atunci mana stapanitoarea a lui Dumnezeu care a ingaduit ostasilor sa zdrobeasca picioarele talharilor i-a impiedicat sa faca acelasi lucru cu Domnul nostru.Nu au existat destui soldati in toate legiunile romane si destui draci in toate legiunile Satanei ca sa poata zdrobi un os din trupul lui Cristos.De ce?Fiindca Suveranul Atotputernic a hotarat ca nici un os sa nu i-se zdrobeasca.O forta atotputernica a controlat tot ce s-a intimplat in aceea zi.

Impietrirea inimilor celor rai si orbirea mintii lor.Aici consideram ca am ajuns la unul dintre cele mai tainice aspecte ale judecatilor Sale, fara a incerca sa le aducem prea mult la nivelul intelegerii umane intrucat,asa cum spunea Apostolul Pavel: ,, Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata”(I Corinteni 13:12)

,, Domnul a inmultit pe poporul Sau foarte mult si l-a facut mai puternic decat potrivnicii lui. Acestora le-a schimbat inima, pana acolo ca au urat pe poporul Lui si s-au purtat miseleste cu robii Sai.”(Psalmul 105:25) , Domnul a zis lui Moise: "Plecand ca sa te intorci in Egipt, vezi toate minunile pe care ti le pun in mana, sa le faci inaintea lui faraon. Eu ii voi impietri inima, si nu va lasa pe popor sa plece.”(Exod 4:21) iar raspunsul este dat in Romani 9:17-18 ,, Fiindca Scriptura zice lui faraon: "Te-am ridicat inadins, ca sa-Mi arat in tine puterea Mea si pentru ca Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul. Astfel, El are mila de cine vrea, si impietreste pe cine vrea.”

,, Eu voi impietri inima egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. Si vor sti egiptenii ca Eu sunt Domnul cand faraon, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea."(Exod 14:17-18). , Dar Sihon, imparatul Hesbonului, n-a vrut sa ne lase sa trecem pe la el; caci Domnul Dumnezeul tau i-a facut duhul neinduplecat si i-a impietrit inima, ca sa-l dea in mainile tale, cum vezi azi.”(Deut 2:30).

,, N-a ramas nicio cetate, care sa fi facut pace cu copiii lui Israel, afara de heviti, care locuiau in Gabaon; pe toate le-au luat prin lupta. Caci Domnul a ingaduit ca popoarele acelea sa-si impietreasca inima si sa lupte impotriva lui Israel, pentru ca Israel sa le nimiceasca cu desavarsire, fara sa aiba mila de ele, si sa le nimiceasca, dupa cum poruncise lui Moise, Domnul.”(Iosua 11:19-20).

,, Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna, pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi.”(II Tes 2:11-12).

Nu exista,decat in amagirea iluziilor omenesti, tocirea taisului acestei doctrine,care desparte omul firesc,cu voia sa inecata in pacat de alesii Lui,facuti astfel doar prin harul Sau,pentru gloria Sa,acum si pentru totdeauna.Nu in ultimul rand, alegerea despre care facem vorbire s-a facut inainte de caderea lui Adam este arata de insusi Apostolul Pavel:

,,Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui.

In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos.”(Efeseni 1:1-12).

Pentru domnul doctor Anastasiu&Comp :)
 

V-am citit postarea pe care mi-ati adresat-o si am zis ca ar fi politicos sa va raspund la ea.Am inteles ca nu va intereseaza neaparat ce postez,drept pentru care voi posta pe scurt ce mai am de postat.Sunt absolut convins ca in viitor va veti relua criticile cu privire la alte aspecte decat cele ce pot fi gasite si in ortodoxism si oricat de ciudat ar parea,nu cred ca va vor interesa prea mult argumente venite din alte directii.Intr-un fel va inteleg dar prefer sa pastrez pt mine de ce spun asta.Lucrurile nu sunt mereu ceea ce par domnule doctor.

Sunt absolut convins,nu este nici o ironie,de intentiile dvs laudabile,ortodoxe,duhovnicesti sau cum vreti sa le numiti.Sunt absolut convins ca le faceti din inima,in felul dvs.Din pacate v-ati ales pacientul gresit iar diagnosticul plaseaza tratamentul cazului in alta sectiunea decat cea unde opereaza competenta dvs si a mea,in calitate de mireni.Sau laici,in limbaj european.Daca ar fi sa ma intrebati unde este localizata acesta competenta eu m-as uita cu atentie in sus si doar acolo.

Cat despre un dialog de la inima la inima va asigur ca am avut si am parte de asa ceva in viata mea,slava Domnului.Lumea virtuala nu este chiar locul ideal pentru asa ceva.In plus daca v-as spune ce imi trece mie prin teasta atunci ar trebui sa tineti post si sa va spovedeti pentru o lunga perioada de timp.Foarte lunga.Suntem pe drumuri diferite Doc,nu dpdv al capacitatii mentale ci dpdv al scopului spre care este ea orientata.Fiecare cu drumul lui.Inteleg ca va doriti sa aduceti in turma acesta oita bezmetica ratacita dar va asigur ca momentan se zbenghuie,fericita si libera,in Wonderland :) Lasati-o acolo pana la dispozitii contrare exprese.Tot de sus venite,ca asa-i in tenis.

Profit de acesta ocazie,am putin timp la dispozitie,pentru a-mi lua la revedere de la cativa oameni de pe acest blog.Dupa ce postez,maine sau poimaine ce mai am,am plecat de aici,definitiv, inapoi la ai mei,de care imi este foarte dor.Poate ca dorul de ei m-a coplesit in ultimul timp si am fost rautacios cu cine nu trebuia.Imi cer scuze fata de toti.Sper ca cei ce vor citi acest post sa aiba simtul umorului inca in vigoare,desi devine din ce in ce mai greu in lumea asta de oameni mari si seriosi.

Pentru Catalin2:Cataline,iti doresc sa ajungi Papa la Roma.Sunt convins ca istoria catolicismului va cunoaste o schimbare dramatica.Este posibil ca si integritatea ta corporala sa sufere anumite modificari.Ca si efect Ortodoxismul va cuceri Vestul.
Pentru dl.Mihnea Dragomir:va doresc sa ajungeti staret,scuzati incultura mea crasa cu privire la gradele ierarhice monastice,la Muntele Athos.Nu oriunde ci la Manastirea Efigmenu.Ori ajungeti martir ori istoria locatiei,ca si in cazul lui Catalin la Roma,va suferi o schimbare radicala.Ca si efect Catolicismul va cuceri Rasaritul.

Drept urmare a celor doua permutari sus-mentionate protestantii se apuca de dansul pinguinului si fug la Polul Nord.Ne gasiti cu zambetul pe buze,peste 1000 de ani,la fel de proaspeti.Asa vor aparea si primele moaste protestante facatore de minuni,pinguinul biblic.

Pentru Ai2:dragului ateu de pe forum ii doresc sa ajunga administratorul Arhivei Vaticanului.Asta cu siguranta va declansa Judecata de Apoi si am rezolvat toate problemele.For truth,for Darwin :)
Pentru Calatoare prin ploaie:daca citesti iti doresc sa ramii mereu in suflet cu bucuria pe care o ai si sa renasti mereu precum Pasarea Pheonix.
Pentru MariS:tie frate iti doresc sa ramii exact asa cum esti.S-ar putea sa fii printre fericitii Lui.Asa cred eu.
Pentru Cristi: iti doresc sa nu iti inchizi niciodata inima ta mare pentru ca multi au nevoie de ea.Acesta s-ar putea sa fie jugul tau bland dar mare va fi bucuria ta frate.Tu si cu MariS sunteti pentru mine Crestinul si Credinciosul lui John Bunyan.A avut dreptate puritanul meu.Chiar existati.
Pentru Trice:tie iti dedic cele scrise de Apostolul Pavel in I Corinteni 15:51-55.Restul este tacere,vorba unui titlul celebru.
Pentru Theo:frate drag,iti doresc sa mergem amandoi candva,one last time,intr-o cruciada catre Regatul Cerului.Ar fi frumos pentru modul cum ne imaginam noi doi finalul de drum.

Cu multumiri tuturor celor care am conversat de-a lungul timpului,cu scuze pentru ca nu mai am timp decat sa postez,in zilele ce urmeaza,sper,ce mai am,imi iau la revedere si va doresc...chiar ce va doresc?Sa ne vedem toti cu bine-n Fata Domnului.

FRATE, OMULE, sper să ne mai bucuri şi pe viitor cu postările tale!
Doamne ajută!

Esti minunat, frate! Cate dreptate ai!
 

Merci, frate drag, mi-ar placea sa mergem in calatorie, alaturi de marii crestini de pe forum, in marile centre unde au activat crestinii asiro-chaldeeni, atat nestorienii, cat si unitii cu Roma. Acum, din pacate, locurile acelea sunt ravasite de turmoil si devastate de "aliatii" (????) nostri (!) americani, insa poate schimba Dumnezeu cursul istoriei, vorba unei stiliste cu suflet mare plecata de pe forum demult, si cine stie? vom gusta cu totii din spiritualitatea arameofona, a acelui popor a carui limba a vorbit-o Domnul si Dumnezeul nostru, in zilele fericite ale Intruparii Sale.
Am si murit de ras... Daca fratele Mihnea ajunge staret la Esphigmenou, Sfantul Munte va deveni Biserica Locala in Sfanta Biserica Catolica, iti dai seama. Stiu eu pe unii care vor inflama blogurile lor stiliste si "traditionaliste", racnind sa iasa oamenii in strada....pentru nu se stie ce... Apoi cred ca noi toti catolicii, daca ajunge Catalin Papa (dragul nostru coleg brasovean nu poate fi decat anti-Papa), o punem frumos de o schisma, cu Erethorn ca Papa adevarat. Fiind avocat ca mirean, o sa le fie imposibil adversarilor sa ne "faca" prin aiuritele lor de legi anticrestine, iar Statul Vatican va avea din nou legile sale proprii, cele mai drepte de pe Pamant.
Ca sa inchei fantezia mea, o continuare a celei apartinandu-ti, vsovivi va ajunge primar la Pucioasa, care va deveni o republica teocratica, inversul celei genevane a marelui Calvin, adica cu ioc preocupari pentru starpirea pacatului, si cu icoane ale verginicai pe toti peretii si holograme ale aceleaisi in toate intersectiile, spre lupta impotriva gLumii, si in scoli cu manuale de romana redactate in stilul lui personal, neourmuzian. =))
Desigur, spre necazul Papei Cata, Patriarh al Romaniei va ajunge un carismatic sau un penticostal (aia care pentru Cata sunt enervant de multi, si mai si vorbesc in limbi), cu locum tenens un mormon cu patru neveste, si cu Adriana3 ca prima episcopita anglicanoida din BOR.
Trice si Vasinec, ajunsi ministri la Alimentatie, respectiv, Sanatate, pun in libertate toate suinele din romania, crescand dramatic numarul mistretilor, si in cele din urma tot septelul se va intoarce in salbaticie. Nu mai vorbesc ca vor propune in parlament legalizarea Sabatului adventist.
Cu drag si fratie,
Un grec-catolic iubitor de aramei si protestanti.

Ziua cand Dumnezeu a mers printre noi
 

PARTEA I

Motto: ,,Sa nu coboare nicicand noaptea asupra ta,niciodata sa nu te cuprinda umbra.Sigura sa-ti fie calatoria prin acesta valea innourata si intunecoasa.Pacea sa-ti fie mereu un oaspete tandru,o pace sfanta si divina.Lumina binecuvantata de sus sa-ti lumineze cararea.Florile mele s-au ofilit iar rodul meu cade din pom dar florile anului de aur se deschid asupra ta.Secerisul meu,cu snopii lui stransi,aproape s-a sfarsit.Al tau este insa pe drum,copilul meu,cand eu apun.” (Horatius Bonar)

Majoritatea oamenii traiesc dupa reguli si sisteme.Incadrarea in ele le da un sentiment de siguranta intr-o lume intr-o continua transformare,deseori haotica,rar blanda si aproape chinuitoare prin rapiditatea cu care darima si recladeste in vietile noastre temeliile pe care,in mod ipotetic,consideram ca stam.Insa sistemele sunt si ele supuse acelorasi reguli ca si fiinta umana,cat timp sunt legate de ea.Se transforma,supravietuiesc,se rispiesc,dispar si reapar sub o alta forma,clarifica sau incurca si mai rau.Pot fi efemere ca si omul sau,in mod grotesc,pot supravietui falimentului celui care le-a generat.Desi pare imposibil creatia supravietuieste creatorului ei.Sau cel putin da impresia asta,restul oamenilor,din motive usor neclare,dand buzna sa mentina-n viata fie si reguli care,realist vorbind,nu au nici o legatura cu lumea in care traiesc.Nici macar nu se mai aplica dar sunt lasate-n coma, privelistea lor fiind capabila sa linisteasca pt moment demonii nelinistii metafizice din fiecare individ.Aparenta invinge adeseori esenta.Ideea simpla,in cuvinte mai putin sofisticate,este ca omul sa aiba de ce sa se agate.Sau in ce sa-si agate gandirea.Iar sistemul si regula sunt cele mai perfecte cuie.Pusa la uscat dupa nelinisti si zbateri,mintea se ordoneaza cuminte in calapodul regulii,isi gaseste cadenta si apoi o ia de la capat.Pana la urmatoarea iesire in décor cand va necesita iar resuscitarea.

Sunt oameni pe care daca ii scoti din sistemul lor de reguli sunt pierduti precum un nou-nascut noaptea-n padure.Spaima necunoscutului ii intinde ca pe un elastic care,finalmente,revine la pozitia initiala.Nu sunt de condamnat,cand te ineci te agati de ce poti,chiar daca colacul nu iti garanteza ca vei ajunge la mal ci doar ca nu te vei ineca pe moment. Oricum este mai bine decat nimic.Problema incepe cand ai ajuns la mal si tu pleci spre casa tot cu colacul pe tine.

Pentru marea majoritate a credinciosilor,istoria ideilor si credintelor religiose ofera diferite posibile sisteme si reguli.Poti incerca sa le respecti pe toate,sau doar pe unele, dar nu este scris nicaieri ca vei avea zile suficiente pentru asta sau ca vei reusi asa cum iti imaginezi.Insa exista si o alta perspectiva,una a unei libertati fantastice,nemaintalnite in istoria lumii.In mod ciudat,acesta posibilitate este cel mai des ignorata in detrimental regulii si sistemului.Se spune ca litera ucide.Nu litera ci regula si sistemul in care functioneaza.Daca pui cap la cap absolut tot ce a spus Hristos,faceti proba asta cand aveti timp,si incepi sa te gandesti care este punctul comun atunci o perspectiva fantastica se deschide.Sa fie oare un alt sistem,ar intreba unii fericiti.Sistemul perfect?Nici vorba,este de fapt lipsa sistemului,este libertatea in forma ei pura.

Acum mult timp am citit o prelegere al lui Paul Tillich care spunea asa: ,,Uitati toate doctrinele crestine.Uitati propriile voastre certitudini si indoieli,cand auziti chemarea Mantuitorului.Uitati morala crestina,implinirile si esecurile voastre,cand veniti la EL.Nu vi se cere nimic,nici o idée despre Dumnezeu,nici bunatate,nici sa fiti religiosi,nici sa fiti crestini,nici sa fiti intelepti,nici sa fiti morali.Vi se cere numai sa fiti deschisi si sa vreti sa acceptati ceea ce vi se da,Fiinta Noua,fiinta iubirii,a dreptatii si a adevarului,asa cum acesta se manifesta-n EL,al carui jug este bun si a Carui povara este usoara”.

M-am revoltat cumplit.De fapt nu eu,ci sistemul de reguli stratificat in mine,in constiinta mea.,, Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.”(Apocalipsa 3:20)era pentru mine completat cu ,,daca esti conform regulilor si te incadrezi in sistemului meu,cel perfect”.Sistem in care desi eu nu ma incadram doream ca tot universul sa se incadreze in el.O scuza patetica pentru propria incapacitate.Abordarea spargea micul meu sistem,mica mea lume sigura si moarta-n traire,da sigura,si desi ni-se ofera totul noi optam sa ne multumim cu putin sau chiar cu nimic.Este mai sigur,mai usor de incadrat,de protejat sistemul care se cuibarise speriat intr-un colt al constiintei.Dar trebuia sa supravietuiasca cu falsul lui alai,bun lingusitor al mandriei.Pana la urma este de preferat un mort cuminte decat un viu care vrea sa iti faca praf geamurile falsitatii dupa care te ascunzi. Apoi, peste timp,am citit cateva concluzii ale lui Karl Barth.Le voi posta in intregime.

PARTEA A-II-A

,,In nici un caz Isus nu a fost un reformator care ar fi facut ca o noua ordine sa triumfe peste altele vechi,care a contestat vechea ordine pentru a o inlocui pe acesta cu una noua.EL si ucenicii Sai nu s-au alaturat niciuneia dintre partidele ce existau in acel moment.Unele dintre acestea,si nu cea mai rea dintre ele,era cea a fariseilor.Insa Isus nu s-a identificat pe Sine ca unul dintre ei.Si nici nu a pus bazele unei noi partide,care sa se opuna celei a fariseilor.EL nu a reprezentat,nu a luat parte si nici nu a facut sa triumfe vreun program anume,fie acesta politic,economic,moral sau religios,conservator sau progresist.Desi EL nu a atacat intr-un mod special pe nici una dintre aceste partide,a fost totusi privit cu suspiciune si respins de reprezentantii acestora.Motivul pentru care viata Lui nu a fost niciodata una stabila este tocmai acela ca EL a pus toate programele si toate partidele sub semnul intrebarii.Fata de orice sistem al ordinii sociale din acele timpuri,fie ca era vorba despre unul criticat sau unul apreciat,EL a manifestat o neimplicare iesita din comun,pe care nu o putem descrie altfel decat ca o neimplicare imparateasca.

EL nu a avut nevoie de nici o partida,in sensul in care ar fi fost nevoie de un sistem care sa reprezinte autoritatea abosluta si pe care EL ar fi urmat sa-l propuna sis a-l justifice ca fiind o autoritate necesara.Pe alta parte,EL nu a trebuit nici sa incalce in mod sistematic vreun astfel de sistem,nu a incercat sa rastoarne asemenea sisteme,nu a incercat sa le inlocuiasca cu altele sau sa le corecteze.EL a putut trai in orice sistem al ordinii lumesti.Prin tot ceea ce a facut EL a consimtit asupra faptului ca Templul lui Dumnezeu se gasea la Ierusalim,ca in acest templu erau de gasit invatatorii Legii,ca pe tot teritoriul tarii erau imprastiati discipolii lor,carturarii,ca fariseii erau dusmanii lor cei mai inversunati.Si-a dat si consimtamintul si asupra faptului ca teritoriul Iudeii se gasea sub stapinirea romanilor si a acelor israeliti care li-se alaturasera,ca Imparatul Romei isi exercita guvernarea atat asupra teritoriului cat si asupra poporului care facuse legamantul cu Dumnezeu.EL a consimtit la faptul ca existau tot felul de familii,ca existau bogati si saraci.Isus nu a spus niciodata ca acest tip de lucruri nu ar fi trebuit sa existe.

EL nu a opus niciodata un alt ,,sistem”acelora deja existente.EL nu s-a alaturat miscarii reformatoare a esenienilor.Isus pur si simplu a aratat cat de irelevante sunt aceste lucruri,a aratat ca Imparatia Cerurilor este dincolo de toate acestea.EL a trait in aceea libertate fata de lume pe care o implica Imparatia Cerurilor,s-a dat pe Sine acesteia.Isus s-a folosit de acesta libertate pentru a putea sa isi faca loc in toate aceste sisteme,atat EL insusi cat si ucenicii Sai.A interpretat si si-a asumat aceste sisteme in propriul sau mod,intr-un sens propriu,in lumina in care acestea erau vazute din perspectiva Imparatiei Cerurilor.Astfel ca a fost inevitabil ca EL sa nu intre-n conflict cu modul in care aceste sisteme erau interpretate de oamenii din timpul Sau.S-a ajuns in mod inevitabil la aceea ca EL a revelat caracterul provizoriu,relativ,al tuturor acestor sisteme,modul in care erau conditionate de situatiile umane,failibilitatea lor ascunsa.A revelat acesta nu doar ca principii ci intr-un mod la fel de clar,si prin atitudinea Sa fata de ele,prin modul in care EL le-a dat pe fata adevarata lor relevanta.

Insa nu faptul ca,intr-un mod cu totul accidental,in tot ce a facut,Isus a revelat oamenilor libertatea ce poate fi gasita-n Dumnezeu a facut din EL acela care a dat nastere unei revolutii mult mai radicale decat oricare alta dinainte de EL sau de dupa EL.Esentiala a fost libertatea insasi,libertatea ce nu poate fi discutata din perspective ordinii lumesti.Intreaga ordine a lumii dispare atunci cand Isus,prin vorbele si faptele Sale,le coboara pe toate cele inalte si le inalta pe toate cele smerite.Ordinea lumii afirma intotdeauna ca cele inalte sunt inalte si cele umile sunt umile.Prin existenta Sa,Isus a facut ca temeliile intregii ordini lumesti sa se clatine.In ultima instanta secretul lui Isus si in acesta privinta era tot conformarea cu Dumnezeu Insusi.

Acesta relatie pe care Dumnezeu Insusi o are cu ordinea lumeasca,cu toate sistemele valorice care,atata vreme cat va exista istoria vor avea o anumita valabilitate temporara,circumscrisa fiecarui loc si fiecarui timp in parte.Dumnezeu le aloca tuturor acestor sisteme lumesti o epoca sau un domeniu,fara insa ca prin acesta EL sa ajunga sa fie legat de vreuna din ele,fara sa imparta cu vreuna din ele autoritatea Sa divina,fara sa acorde vreunia valabilitate universala,valabilitate in fata tuturor oamenilor,indiferent de epoca sau zona.Chiar si in epoca si zona specifica fiecarui astfel de sistem,Dumnezeu nu le face pe acestea sa fie aboslut necesare,nu le acorda o autoritate absoluta.In felul acesta Dumnezeu Insusi se instutuie pe Sine ca limita pentru toate acestea.Din perspectiva lui Dumnezeu,acestea sunt vazute dintr-o lumina speciala,intr-o lumina in care apar ca fiind limitate.Acesta este modul in care Dumnezeu considera aceste lucruri.Acesta modalitate nu reflecta un principiu,nici implinirea unui anumit plan,ci ceva cu mult mai revolutionar de atat,si anume atitudinea Aceluia care sfarama toate inlantuirile,Aceluia pentru care toate dezvoltarile istorice,toate situatiile istorice,nu reprezinta altceva decat un semn,un semn care indica intr-un mod lipsit de echivoc catre libertatea Sa,catre Imparatia si stapinirea Sa asupra istoriei.”

Mult timp aceste concluzii m-au urmarit pentru ca imi legau verigile lipsa din rationamentele sistemului meu.Insa nu intelegeam cum sa leg indemnul de a veni in fata Lui liberi de noi insine,stiind ca asta nu se poate decat prin cum ne-a invatat EL si nu cumva asta este tot o regula?Intr-o zi mi-am amintit un verset din Evanghelia dupa Matei: ,, Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.”.Poti falsifica multe lucruri,poti minti,insela,sau imita dar niciodata,absolut niciodata,nu poti falsifica inocenta unui copil,nu o poti imita fara sa cazi in inselare si amagire.Conditia de baza a intoarcerii este tocmai conditia pe care nu o putem falsifica,nu o putem obtine,iar,fara EL:inocenta pierduta.

Partea a-III-a

Cand mi-am dus baiatul mic la gradinita,era o zi frumoasa de toamna.Stateam intr-un colt si il priveam,in tot acel furnicar uman.Fiind o gradinita multinationala erau copii din toate natiile si culturile.O fetita libaneza,am aflat mai tarziu,s-a asezat langa el,la fel de speriata.Instinctiv s-au luat de mana.Ma uitam fara sa pot sa reactionez.Cu ochii lor mari si sinceri,speriati si timizi priveau lumea care se pregatea sa-i devoreze.Una dintre educatoare i-a vazut si s-a dus in fata lor.Cu o voce blanda si calda,cu mainile deschise,i-a chemat la ea.Amandoi s-au inseninat,au zambit si au alergat la ea in brate.M-am gandit ca asa erau Adam si Eva,doi copii inocenti,care alergau in bratele Tatalui.Mai tarziu cei doi micuti vor afla de la unii ca pielea de o culoare diferita este,cateodata,o problema,ca religia ii desparte,sau bogatia si saracia.Inocenta se va pierde,se va retrage timida in roua diminetii noastre primordiale.Dar atunci,il acel moment,ei inca nu stiau de acele reguli si sisteme.Au auzit un glas cald si bun si s-au dus dupa el cu incredere,fara sa puna intrebari.Nu cumva asta ni-se cere si noua?Nu cumva asa ne vom intoarce toti,la final,acasa la Tatal Ceresc?O intrebare poate retorica,intre doua lupte intre sisteme moarte si prafuite.Ca sa iti recastigi insa inocenta trebuie sa lepezi tot ce te murdareste,haina manjita a constiintei pervertite.Si asta doare dar trebuie smuls cu orice pret,undeva inauntru.

Exista o legenda despre o pasara care canta o singura data in viata, mai dulce decat orice alta vietate de pe fata pamantului. Din momentul in care-si paraseste cuibul, cauta un copac cu spini si nu-si gaseste odihna pana nu-l afla. Apoi, cantand printre ramurile salbatice, ea se arunca singura in spinul cel mai lung si mai ascutit.Si, in extazul mortii, ea se inalta deasupra propriei agonii, scotand un tril mai dulce decat al privighetorii sau al ciocarliei. Un cantec al carui pret suprem este insasi existenta. Intreaga lume inmarmureste ascultandu-l si Dumnezeu in Paradisul sau zambeste. Pentru ca ceea ce este mai bun in viata noastra se obtine numai cu pretul unei dureri existentiale.Pentru noi oamenii renuntarea la reguli,aruncarea-n spinul jertfei de sine,si cantecul frumos al iubirii pline de sacrificiu este imaginea pasarii spin transmise noua prin jertfa Lui.Suntem chemati sa ne intoarcem in dimineata creatiei,altfel decat pe drumul dureros zugravit in Ieremia 4:23-25,un tablou invers al creatiei,distructiv si plin de manie.

Marea libertate in Hristos,peste timp si istorie,reguli si sisteme trecatoare.Libertatea de a fi bun si prin sacrificiu intr-o lume haina si rea sa-ti recastigi inocenta pierduta,chiar daca vei canta precum pasarea spin.,,Cine a crezut in ceea ce ni se vestise?”(Isaia 53:1).Cine ar fi crezut ca am primit libertatea,aceea libertate,la care visam toti?Libertatea de a nu-ti mai ucide sufletul cu reguli ci de a-l trezi la viata cu traire autentica.Ce reguli ai nevoie pentru asta in afara de a-l urma pe EL,pe drumul Lui?Nu vrei tu oare omule sa spui,plin de bucuria eliberarii de teama si intuneric,precum Apostolul Pavel:,,Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.”(Romani 14:8).O doamna,la carui fiu murise de mic de cancer,mi-a spus trista ca sunt cuvinte frumoase dar ca inocenta nu i-a salvat copilul.Mi s-a pus in nod in gat,si eu sunt tata.Apoi mi-am adus aminte de ceva mi-a spus odata un batrin arab,undeva departe-n lume.Moartea este doar o trecere de-o clipa dar ne speriem si suntem tristi pentru ca nu facem toti pasul deodata si avem sentimentul ca ne pierdem unii de altii.Suntem,in acele clipe ca niste copii pierduti in intuneric.Nu suntem pierduti,in libertatea lui Hristos.Suntem toti impreuna,aici si dincolo ,,spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant.”(Efeseni 1:10).

Karl Barth mai spunea cu privire la Dumnezeu,Tatal nostru al tuturor:,,Este limpede ca pentru Dumnezeu toate acestea persupun luarea unui angajament cat se poate de serios.Dumnezeu nu doar ca se expune pe sine unui risc,unei amenintari,dar chiar se expune pe sine unei captivitati reale-n malefic.Deoarece atunci cand Dumnezeu Insusi s-a facut pe sine om,cand a devenit acel om anume,ce altceva poate acestea sa insemne decat ca s-a declarat pe Sine Insusi vinovat de ofensa impotriva Lui de care omul se facea responsabil,ca s-a supus pe Sine acelei legi a creaturii,care stabilea ca o astfel de ofensa nu poate fi urmata de altceva decat de pierzanie,de distrugere,ca s-a facut pe Sine Insusi cel supus maniei si judecatii pe care omul si le-a atras asupra sa,ca a luat asupra Sa aceea stare de despartire care I se cuvenea omului,ca a gustat EL insusi osanda si moartea care i-se cuveneau omului decazut?

A ales Dumnezeu ceva placut,ceva glorios,ceva triumfator,atunci cand,in Isus Hristos,EL l-a ales pe om?Ce altceva i-ar fi putut aduce acesta alegere decat anumite lucruri fata de care Dumnezeu,prin natura Sa,este liber si pentru care EL nu ar avea vreodata dorinta,adica intuneric,oameni ce au cazut prada pedepsei Sale?Daca ne intrebam ce anume a ales Dumnezeu pentru Sine Insusi,atunci cand a ales a avea partasie cu omul,singurul raspuns pe care il putem da este ca a ales respingerea noastra.EL si-a insusit acesta respingere,a luat-o asupra Sa,a suportat-o,cu tot cu urmarile ei pline de amar.De dragul acestei alegeri si de dragul omului,EL a ales suferinta noastra,a ales-o ca propria Sa suferinta.Intr-o astfel de masura alegerea Lui reprezinta o alegere a harului,o alegere a dragostei,o alegere de a se da pe Sine,o alegere de a se goli pe Sine,de a se cobora pe Sine de dragul celui ales.EL l-a ales pe Iuda,cel care a tradat,ca un apostol al Sau.EL a ales sentinta lui Pilat ca un mod de a revela Judecata Sa asupra lumii.A ales Crucea de pe Golgota ca sa-I fie tron Imparatesc.A ales mormantul ca EL sa se arate ca un Dumnezeu viu.In felul acesta a iubit Dumnezeu lumea”.

Intr-o replica memorabila din filmul ,,La Hotarul dintre viata si moarte", se spunea: ,,Eram impreuna si apoi ne-am departit, intorcandu-ne unul impotriva celuilalt.Fiecare incercand sa intunece lumina celuilalt.Ce s-a intimplat cu acel bine care ne-a fost dat?L-am lasat sa ne scape fara sa ne pese.Unde este acel loc unde sa putem fi iar impreuna?Suntem oare toti rodul aceleasi minti,lucrul acelorsi maini?Chipuri ale aceluiasi chip.Uita-te prin ochii mei la toate lucrurile pe care le-ai facut.Stralucesc cand le privesti tu.Toti impreuna,o singura fiinta,curgand toti spre tine precum raul in mare.Acel rau coplesitor,oare de unde vine?Cum s-a furisat in lume?Din ce samanta a crescut?Cine ne ucide,cine ne fura lumina din noi?Ajuta durerea noastra sa creasca iarba,sa straluceasca soarele?Crezi inca in aceea Lumina frumosa?Invata-ma si pe mine."

In loc de sfarsit:,,In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere. Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, in adevar, "a pus totul sub picioarele Lui". Dar cand zice ca totul I-a fost supus, se intelege ca afara de Cel ce I-a supus totul. Si cand toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti."( I Corinteni 15:24-28)

Sunt pasare (nu stiu cat de maiastra), dar cu plecaciune recunosc ca m-as da spinilor lumii tale , caci stiu cum ca fiecare respiratie desprinsa celei ultime , m-ar inalta pana acolo unde tu prieten drag imi vei zambi din nou!Nu lumeste, nu cu alta directie decat cea a inaltarii, dincolo de tot imposibilul de rostit celor prea orbi sa auda, vazand...Bun ramas !

Dragule si prietene, asta e cea mai buna marturisire de credinta pe care ai fi putut-o face, aceea care vine din inima. Ai lasat citatele, dogmele, teoriile deoparte si ai scos la suprafata ceea ce e mai bun in inima ta. Asa te-a sfatuit batranul tau prieten si asa te sfatuieste si de acu' incolo. Dragule, oriunde ai merge, Dumnezeu fie cu tine, iar gandul meu cel mai bun te va urmari mereu. Si cand simti un dor de batranu', mai scrie-i. Te imbratiseaza, batranul tau prieten, cel ce vine sontang, sontang, in urma ta. MariS

Si-acu' o poveaste. Se facu ca era, odata, demult si intr-un loc uitat de Dumnezeu, un batran lopatar ce avea o barcuta veche, ca si el, si care isi castiga traiul ducand clientii cu barca sa de la un mal la altul al unui lac mare si adanc. Intr-o zi vine la batran un tanar cu o carte neagra sub brat si ii cere sa-l duca pe malul celalalt. Batranul il invita in barca si porni. Era o zi frumoasa de toamna, atunci cand frunzele se aprind in culori diverse, aramii, galbene, rosietice, iar soarele isi revarsa dulceata cu darnicie peste toata faptura. Omul nostru vazand ca batranul vaslea incet si tacut si ca trecerea lacului dura destul de multisor deschise discutia intrebandu-l pe batran daca a citit Biblia. Batranul raspunse in doi peri: - Mi-au murit parintii. - Mosule, zise tanarul cu cartea, eu te-ntreb una, mata raspunzi alta. Uite, asta e Biblia si e cea mai importanta carte care s-a scris vreodata. E mai importanta si decat mine sau decat matale. Aici sunt scrise cuvintele lui Dumnezeu, intelegi? Batranul nu raspunse. - Da', mosule, ia spune, asa vreo rugaciune mai spui si matale? - Mi-a murit sotia, zise absent batranul. - Mai mosule, mata esti sucit rau, eu intreb de una, mata raspunzi in dodii. Uite, zi-mi clar, crezi mata in Dumnezeu? - Mi-au murit si copiii, zise iarasi, privind fix, batranul. -Bai, mosule, da' matale esti rau dus cu pluta, pai si normal ca ai numai necazuri ca mata Biblia nu citesti, rugaciuni nu stii si nici nu crezi in Dumnezeu. Eu ma si mir ca Dumnezeu mai tine unul ca tine pe pamant, asa un pacatos si netot la cap. Eu in locul Domnului l-as arunca in apa cea mai adanca, ca unul ca asta nu merita mila Domnului. Dar, numa' ce termina tanarul de zis si barca se cutremura toata, nu se stie ce-a fost, ori se agata de ceva, ori se lovi de vreun bustean, ori pur si simplu se dezechilibra si apoi se rasturna cu fundul in sus. Boloboc, baldabac, amandoi cazura in apa. Tanarul nu stia sa inoate si cand se vazu in apa incepu sa dea disperat din maini si sa strige cat il tinea gura dupa ajutor. Batranul, insa, era bun inotator, dar in loc sa se repeada la tanar si sa-l scape de inec, el se scufunda in apa si statea cat statea apoi iesea sa respire si din nou se scufunda. Facu aceasta de cateva ori, spre disperarea tanarului, care de-abia mai respira, inghitise la apa cu nemiluita si nici sa strige nu mai reusea. Era convins ca batranul era nebun si ca il lasa sa moara inecat. Dar, intr-un tarziu, mai mult lesinat decat viu, se simti insfacat de-o mana zdravana si tras in barca, care era acum asezata din nou pe apa. Batranul se aseza apoi calm la vasle si duse incet si sigur barca pe celalalt mal, fara sa mai scoata o vorba. Tanarul isi revenea putin cate putin. Cand ajunsesera pe malul celalalt tanarul vru sa scoata banii ca sa plateasca cursa dar se razgandi si intreba cu mare suparare in glas pe batran: - Ce faceai, netotule, cand eu te strigam sa ma salvezi? Vroiam sa-ti platesc cursa dar nu meriti niciun ban, esti un batran nemernic! Batranul nu zise nimica, doar cat se apleca si lua din barca o carte neagra pe care o dadu tanarului. Tanarul holba ochii si nu-i veni sa creada: era ... Biblia.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Dragului meu Scoţian care preferă să meargă la polul nord, decât la Hristos 1
 

Din start, sunt două greşeli:
1. Numele Domnului Iisus Hristos este mutilat, arătând necredinţa în realitatea că este Dumnezeu. Aşadar vă întreb: credeţi că este Creatorul cerului şi al pământului? Pentru amănunte despre numele lui Iisus vezi: 2. Sfânta Evanghelie nu este proclamată de scoţieni ci de Sfinţii Apostoli. Deci important este ca să nu avem o confesiune scoţiană, locală, apărută în timp, precum ciupercile după ploaie, ci una apostolică, de pe timpul lui Hristos.
Gal.3:28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.

Acum urmează o filozofie deşartă, o succesiune de truisme, pe care o poate face şi un elev din liceu. Diferenţa o face tonul care este foarte dispreţuitor. Tipic de altfel celor ce se închină unui Dumnezeu mânios.

Deja când încep să expună teologia calvină textul se zbate spectaculos şi fraudulos la extreme care nicidecum nu sunt caracteristice pinguinilor darămite celor ce primesc cinstea de a avea Sfinte Moaşte.
Libertatea omului este deplin anulată, nepomenindu-se nimic de ea. Este tocmai vederea extremă care anulează adevărul. Nu se pune problema ca omul să decidă pentru Dumnezeu şi restul făpturii, mutilând libertatea lor dar nici Dumnezeu să fie suveran peste libertatea omului. Deci nu e valabilă nici o extremă nici cealaltă. Decizia lui Dumnezeu pentru întreaga făptură este cu adevărat absolută, dar o decizie a absolutei iubiri iar nu a absolutei mânii. În decizia lui, fiindcă atotputernicia Sa constă în smerenia Sa uriaşă, este ca în mod absolut omul să decidă cele privitoare la soarta sa personală, istorică şi veşnică. Aşadar Dumnezeu Se supune voii făpturii Sale pentru a o face şi pe ea, de fapt pe om, asemenea Sieşi, adică deplin liber la modul absolut pentru sine. Deci amândouă extremele de fapt nu se împlinesc ci este valabilă uriaşa dragoste a lui Dumnezeu care le îmbină pe amândouă şi încă pe Sfânta Cruce.
Ps.5:12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.

nici iadul, nici satana cu toţi dracii şi nici însuşi Dumnezeu nu pot a sili pe om să facă ceva, dacă omul nu vrea pentru că aşa ne-a iubit Dumnezeu:

Fac.1:26 Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”

Vedeţi, deşi Dumnezeu:

I.Tim.2:4. voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.

Nu-i poate sili, lăsându-le deplina libertate să voiască sau să respingă

Marcu 8:34. Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Apoc.3:20. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.

Dumnezeu nu este violator ci Mire.
E adevărat, dar scoţienii, deşi rude în istorie cu noi, dar fiind mutilaţi de calvinism nu o au. Sunt plaţi şi generali şi nu înţeleg defel Sfânta Scriptură. Dacă nu înţeleg esenţa Ei:

I.Ioan 4:8. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.

Cum ar putea ei să dea la alţii ceea ce nu au.
Presupunerea că este doar spectator la distanţă este a papiştilor. Iar opinia că omul nu este atotputernic în decizia privind soarta sa şi că nu este veşnic în alegerea sa este a calvinilor şi a altor protestanţi, dar nu a Sfintelor Scripturi:
Matei 25:46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.
Osânda şi răsplata este veşnică din cauză că oamenii au decis să fie veşnic cu Dumnezeu sau să fie veşnic fără de Dumnezeu. Dumnezeu n-a putut să-i silească, după cum ar fi vrut. Adică să fie toţi cu El.
După cum şi greşesc când spun că Dumnezeu este neschimbător în hotărârea Sa. El se schimbă după a noastră pocăinţă:
4 Reg.20:1. În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte şi a venit la el Isaia proorocul, fiul lui Amos, şi i-a zis: “Aşa grăieşte Domnul: Fă testament pentru casa ta, căci nu te vei mai însănătoşi, ci vei muri!”
4 Reg.20:2. Atunci s-a întors Iezechia cu fata la perete şi s-a rugat Domnului,
4 Reg.20:3. Zicând: “O, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea feţei Tale cu credinţă şi cu inimă dreaptă şi am făcut cele plăcute în ochii Tăi!” Şi a plâns Iezechia tare.
4 Reg.20:4. Isaia însă nu plecase încă din cetate, când a fost cuvântul Domnului către el şi i-a zis:
4 Reg.20:5. “Întoarce-te şi spune lui Iezechia, stăpânul poporului Meu: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale; te vei vindeca şi a treia zi te vei duce în templul Domnului;
4 Reg.20:6. Şi voi mai adăuga la zilele tale cincisprezece ani şi din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta o voi apăra pentru Mine şi pentru David, robul Meu!
Iar exemplele sunt nenumărate, aproape la tot pasul în viaţă şi în Sfânta Scriptură.
De aceea scoţienii şi calvinii într-un glas ajung iarăşi la aceeaşi concluzie hulitoare că Dumnezeu este mânios şi răzbunător. Îl văd „inflexibil” pentru că inflexibili sunt ei.
Aici iar observăm un snobism de tip gnostic. Omul credinţei trece prin cele trei faze, dacă vrea, iar nu dacă e silit de predestinaţia lui Dumnezeu, de la cunoştinţa trupească la cea sufletească la cea duhovnicească. Şi de multe ori pleacă spre cunoaşterea lui Dumnezeu de la această lume, care este o carte minunată pentru contemplaţia lui Dumnezeu:
Ps.18:1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Ps.18:2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
Ps.18:3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
Ps.18:4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.

Dragului meu Scoţian care preferă să meargă la polul nord, decât la Hristos 2
 

Dragul meu scoţian ai spus că ne vei prezenta calvinismul pe care noi nu îl înţelegem. Dar ce ai prezentat în prima postare este doar o subliniere a ceea ce noi am înţeles deja şi am prezentat mai înainte. Nu este deloc diferit. Probabil că nu-l înţelegi tu. Dacă l-ai înţelege ai fugi de el ca de cea mai cumplită hulă de la papism încoace. Te-ai face orice doar calvin ba. Calvinismul fiind beat de sângele vărsat în istorie, crede că omul nu are libertate (căci vrea să i-o răpească pentru sine) şi că Dumnezeu este inflexibil şi mânios, construindu-şi un Dumnezeu asemenea patimilor lui.
Dacă vrei să discutăm mai departe iar nu să acuzi de laşitate iar tu să-ţi iei jucăriile şi să pleci, (asta este al copiilor iar nu a bărbaţilor) nelăsând drept de replică, să-mi răspunzi te rog, punctual, din Sfânta Scriptură la cele ce ţi-am spus. Plecând bineînţeles de la întrebarea cheie: pentru tine Hristos este Dumnezeu după fire, având aceeaşi fire cu a lui Dumnezeu Tatăl sau nu?
În felul acesta se merită să scriu deoarece comunic cu un om iar nu cu o confesiune, abstractă şi stricată.
Dacă vom reuşi să dezbatem postarea acesta vom merge mai departe, dacă nu ce rost va avea?
Dacă nu vei răspunde voi înţelege că de fapt vrei să faci o reclamă, (în fuga de care îi acuzi pe alţii), la calvinism şi voi începe a posta Mărturisirea de credinţă Ortodoxă pe care a dezbătut-o întreaga Ortodoxie vis-a-vis de calvinism. Nu are rost să înlocuim cu sărmanele noastre cuvinte minunatele cuvinte pe care sinodul panortodox de la Iaşi le-a alcătuit atât de frumos în 1652, demontând pentru totdeauna preamânioasa doctrină calvină.
Îţi doresc duh blând şi liniştit, pentru a te putea îndrăgostit de Dumnezeu – Hristos

Matei 11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.

Căci numai aşa te vei putea mântui. Leapădă-te de dumnezeul cel mânios că este satana.
Şi asta nu o spun eu ca să cârteşti ci o spune Sfânta Scriptură:



I.Ioan 4:16. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.
I.Ioan 4:17. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.
I.Ioan 4:18. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
I.Ioan 4:19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.
I.Ioan 4:20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
I.Ioan 4:21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.

Poate va urma, scoţianul doar are deplină libertate, ca şi toţi oamenii de altfel. Nici Dumnezeu nu-i poate sili.

Dragului meu Scoţian care se leapădă de calvinism dând în ecumenism, fără să ştie1
 

Dragul meu în această postare mă faci foarte fericit!!! Nu mai eşti calvin!!! Aş putea spune că eşti aproape Ortodox. Dar nu o pot face deplin căci îşi lipseşte nădejdea cea adevărată, înţelegerea vieţii în Hristos (radical diferită de cea de pe pământ) şi deci şi a iubirii Lui şi înţelegerea adevărată a libertăţii umane şi deci a Sfintei Cruci. Dar mai ales, îţi lipsesc Sfintele Taine.
Aici dragul meu scoţian vorbeşti în sfârşit ca un om. am putea pleca la o discuţie reală de aici, lăsând-o cea veche să plece cu pace pe la calvini.
Ceea ce pomeneşti aici este o inocenţă a fericirii biologice căzute. De fapt lumea aceasta este un câmp înfricoşat de război în care inocenţa este una din capcane:


I.Cor.14:20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.



Adam şi Eva nu erau copii inocenţi ci oameni contemplativi în duh, care însă, crezând din naivitate, în vorbele şarpelui, şi-au pierdut cunoaşterea sufletească şi au căzut în cea trupească. De atunci naivitatea a devenit una din cursele foarte periculoase în războiul duhovnicesc. Nu le-a folosit la nimic naivitatea înjugată cu mândria, ce le-a lăsat naivitatea a fost că, necăzând prin ei înşişi precum Lucifer, se mai pot căi. Nu se pune problema războaielor religioase, de neam, de regiune dacă noi vom căpăta o minte matură hrănită cu minunatele învăţături ale Sfintelor Scripturi şi mai ales cu înfricoşatele Taine. Războaiele religioase, după cum vei vedea mai departe când vom descrie asasinatele lui Jean Calvin, au apărut nu prin pierderea inocenţei ci prin fanatizarea ei. Au crezut în prostia inocenţei lor, murdărite de mândrie, că pot sluji Dumnezeului iubire cu pumnalul şi tortura, prefăcându-şi patimile în dumnezeul cel mânios. Nimeni nu cere în Ortodoxie o bătălie cu ereticii ci doar o ferire de ei deoarece ei au toxine foarte periculoase, ale credinţei, ce duc la fanatism şi aduc acele războaie pe care tu le-ai descris şi de care şi tu ai fost ispitit puţin mai devreme. Parcă vedeam în tine idolul dumnezeului mânios. O credinţă fanatică duce la război iar nu asumarea unei credinţe drepte care te face ca un miel în mijlocul lupilor.
Conştiinţa să şti că se perverteşte mai întâi prin credinţă greşită şi apoi prin fapte. Nu poate satana să dea o învăţătură rea sau să facă pe om să facă o faptă rea dacă nu-l convinge mai întâi că e bună. De aceea păcatele minţii sunt cele ce pervertesc mai întâi: uitarea, neştiinţa, erezia împotrivirea la adevărul învederat pentru a-ţi dogmatisi păcatul şi altele.


cum să zâmbească Dumnezeu când făptura Lui piere. Doar dacă este un dumnezeu sadic ca al calvinilor. El suferă că şi făptura piere din cauza păcatului nostru. Şi toată făptura suspină după mântuirea noastră.

Vezi noi ortodocşii avem legenda păsării Phoenix care, după ce se jertfeşte, arsă de tot, învie din propria cenuşă, zburând spre ţara cea fericită. De aceea noi credem că Sfânta Cruce nu a fost un asasinat sadic al lui Dumnezeu ca să-Şi satisfacă dreptatea şi o plată de răscumpărare în mâinile unui dumnezeu mânios. Nu asasinatul sadic al lui Hristos dă satisfacţie unui dumnezeu mânios ci Sfânta Cruce cea preafrumoasă este o jertfă a iubirii ce vede în Sfânta Cruce poarta către biruinţa asupra morţii noastre şi dobândirea în firea noastră a vieţii (mai presus de viaţa lui Adam fără de păcat) a vieţii înviate şi înălţate pe tronul lui Dumnezeu a întregii firi îndumnezeite în Hristos. Credem în triumfului învierii prin Sfânta Cruce asupra noastră iar nu în satisfacerea melodioasă a unui dumnezeu rănit din cauza mândriei lui. Pasărea noastră Pheonix se jertfeşte aşadar pentru înviere iar nu se jertfeşte ca pasărea spin, în deşert, doar pentru a forţa un dumnezeu mânios să zâmbească, am putea spune sadic şi pilindu-şi unghiile. Chiar nu vezi ce lipsită de sensibilitate şi nădejde este istorioara ta? De aceea viziunea voastră este deznădăjduită supusă unui dumnezeu mânios, iar a noastră, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur este aşa:
„Când îl văd pe Hristos răstignit, eu văd pe Împăratul Slavei.”


Pe de altă parte regulile nu ucid (dacă nu sunt calvine, mânioase), ci dau o deplină libertate:

Ioan 8:31. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
Ioan 8:32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.

Vezi aşadar că numai în Cuvântul lui Hristos avem deplina libertate? Şi aceasta nu e numai o regulă ci chiar o poruncă:

Ioan 13:34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.
Ioan 13:35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii

Ioan 13:34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.
Ioan 13:35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii

Aşadar nu se poate viaţă în Hristos fără reguli ba mai puternic, porunci.

Aceasta este autentica viaţă în Hristos după această regulă adevărul în iubire. După cum spunea Părintele Prof. Constantin Galeriu: „Adevărul fără iubire ucide. Iubirea fără adevăr este o slabă vibraţie sentimentală.”


Pe copil inocenţa nu l-ar fi putut salva de la cancer dar Sfântul Maslu da. Sunt nenumărate cazuri şi de copii şi de oameni mari care numai inocenţi nu erau.



Nu putem fi cu Hristos dacă nu-L mâncăm:



Ioan 6:53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Ioan 6:54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Ioan 6:55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Ioan 6:56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.





Cum poţi tu să fi cu Hristos dacă nu-I mănânci trupul şi nu-I bei sângele. Ar însemna că El este un mincinos în cele spuse mai sus, că ar putea să trăiască cineva în Hristos, fără de Hristos. Cum să fi cu Hristos fără să te împărtăşeşti? Să nu fie! Cum să scapi de moarte şi să nu fi speriat de ea dacă nu ai Viaţa - Hristos în tine?


Karl Barth spunea, dar nu înţelegea, filozofa, dar deznădăjduia. Vedea dragostea lui Hristos dar nu înţelegea libertatea Lui când a luat asupra Sa şi neputinţele şi păcatele noastre. Nu înţelegea nici vinovăţia omului care nu este o declaraţie de război a unui dumnezeu mânios ci o stare de mutilare a firii.
Dragul meu lasă învăţăturile deşarte şi putrede care nu te pot hrăni sufleteşti şi vino la Ortodoxie. Aici vei găsi sensul existenţei tale. Sursele tale sunt fade şi întunecate, nelămurite. De, ca-n filme. Iar credinţa ta şovăie între calvinismul cel fanatic prin dogme mânioase şi ecumenismul cel mlăştinos, total adogmatic, total imoral. Numai în Ortodoxie poţi găsi echilibrul dogmelor în iubire.

Dragului meu Scoţian care se leapădă de calvinism dând în ecumenism, fără să ştie2
 

Un mic răspuns la şchiopătarea lui Karl Barth, din cartea, pe care din nou ţi-o recomand (deşi ar fi bine să începi cu Sfântul Ioan Gură de Aur):
Uimit de Hristos, pag. 232-245:





Sfântul Maxim Mărturisitorul (sec. al VI-lea) a scris:
„O chezăşie sigură pentru aşteptarea cu nădejde a îndumnezeirii firii omeneşti, este dată de întruparea lui Dumnezeu care îl face dumnezeu pe om, în aceeaşi măsură în care Dumnezeu însuşi S-a făcut om.
Fiindcă este clar că El, Care a devenit om fără de păcat (cf. Evrei 4, 15), va îndumnezeii firea omenească fără să o schimbe în fire dumnezeiască,
şi o va înălţa din dorinţa Sa la aceeaşi măsură, căci S-a smerit pe Sine de dragul omului. Aceasta învaţă în chip tainic Sfântul Pavel când spune: « ...ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus» (Efeseni 2, 7)"32.
Sfântul Atanasie cel Mare spune despre Dumnezeu: „într-adevăr, El a asumat omenitatea pentru ca noi să devenim dumnezeu" (adică să devenim asemănători cu Dumnezeu).
învăţătura Bisericii primare este că scopul mântuirii noastre este ca, prin har, să devenim tot mai mult ceea ce Dumnezeu este prin fire. Aceasta se realizează fără anihilarea distincţiei ontologice absolute dintre necreat şi creat. Omul nu devine niciodată efectiv Dumnezeu. Mai degrabă, el înaintează veşnic în asemănarea cu Dumnezeu, un proces sau o călătorie fără de sfârşit. Cu alte cuvinte, în îndumnezeirea sa, omul trăieşte unirea reală cu Dumnezeu, dar nu se uneşte cu Fiinţa divină.
în concepţia Sfântului Atanasie, în special, şi a Ortodoxiei, în general, răspunsul la întrebarea „De ce a devenit Dumnezeu om?" este ,Pentru ca omul să devină dumnezeu", sau să înainteze în asemănarea cu Dumnezeu pentru veşnicie. O definire teologică mai precisă ar suna cam aşa: Dumnezeu, Care este Dumnezeu prin fire, a devenit om pentru ca omul să poată înainta veşnic în asemănarea cu Dumnezeu după har, tară ca vreodată să poată deveni dumnezeu prin fire. Aşadar, credinciosul ortodox consideră că dacă scopul principal ar fi să devină mai bun din punct de vedere moral, atunci întruparea lui Hristos nu mai este necesară şi nu are nici un rost, fiindcă Dumnezeu ne poate îmbunătăţi modul de a ne comporta şi fără întrupare. Scopul întrupării a fost de a ne face capabili să experiem o metamorfoză, care nu s-ar fi putut produce decât prin unirea noastră reală cu omenitatea Dumnezeului întrupat.



John Meyendorff, un teolog ortodox de frunte, a scris următoarele: „Cuvântul Cel mai înainte de veci este subiectul morţii lui Hristos, pentru că în Hristos nu există vreun alt subiect personal în afară de Cuvântul; doar cineva poate muri, nu ceva, nu o fire sau trupul"39.
Cea de-a doua Persoană a Fericitei Treimi, Cuvântul Cel veşnic al lui Dumnezeu, S-a întrupat din iubire; luând asupra Sa omenitatea (firea omenească), a îngăduit însuşi ca să pătimească şi să moară în omenitatea Sa. Nu a fost omenitatea Sa cea care a pătimit şi murit în locul Persoanei Sale; Persoana Sa a fost Cea care a pătimit şi murit în omenitatea Sa. Desigur, atunci când vorbim despre Dumnezeu că „a murit" nu spunem că a încetat să mai existe, ci că s-a petrecut o separaţie de trei zile între Persoana lui Hristos Cel mai înainte de veci şi trupul Său.
Două cuvinte greceşti folosite în Noul Testament redau ce s-a petrecut la întrupare. Expresia: „S-a deşertat pe Sine", de la Filipeni 2, 7 este întemeiată pe cuvântul grecesc kenosis, care înseamnă „golire"*. Asemănător, cuvântul grecesc sugkatabasis înseamnă literal „a coborî împreună cu", semnificând condescendenţă [pogorământ, bunăvoinţă] dar şi înjosire. Este de neînţeles faptul că Dumnezeu Fiul Se naşte ca om vulnerabil în acest act de pogorământ/bunăvoinţă. Făcând aceasta El Se supune pe Sine la durerea, mâhnirea şi ispitele obişnuite ale omului, ajungând până la pătimirea şi moartea pe o cruce.
Patima lui Hristos din Săptămâna Mare este numită de creştinii ortodocşi „umilinţa cea mare a lui Hristos". Intrarea lui Hristos în Ierusalim în Duminica Floriilor a stabilit orânduiala pentru Săptămâna Mare: „Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: «Spuneţi fiicei Sionului: Iată împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de subjug»" (Matei 21,4-5).
Smerenia lui Hristos nu este considerată de creştini drept o slăbiciune morală, ci o putere morală. Smerenia lui Dumnezeu nu este expresia unei vine sau a vreunei incompatibilităţi, ci este o manifestare a desăvârşirii.

Dumnezeu nu încetează să fie smerit după înviere, ca şi cum smerenia nu ar avea o realitate veşnică - ca şi cum nu ar avea decât o valoare creată, utilitară, temporară necesară pentru mântuirea omului. După înviere! Hristos a continuat să poarte rănile Sale - Toma, apostolul „care se îndoia" chiar le-a pipăit urmele. Concepţia creştin ortodoxă este că Hristos S-a înălţat la ceruri cu omenitatea Sa slăvită dar îşi păstrează veşnic rănile Sale. De ce? Fiindcă rănile Sale sunt o mărturie şi o confirmare veşnică a iubirii Iui Dumnezeu, exprimată către noi în smerenie absolută. întruparea Sa nu a fost un simplu eveniment temporar; ea este veşnică fiindcă a fost înălţată întru veşnicie. Dumnezeu nu încetează niciodată să fie smerit fiindcă El ne iubeşte, hrăneşte şi susţine fără contenire. Această concepţie este specifică credinţei creştine şi este cel mai clar expusă şi înţeleasă în Ortodoxie.
* aici Părintele James Bernstein remarcă faptul că în engleză sunt trei traduceri ale acestei expresii, toate având aceeaşi semnificaţie: „made himself of no reputation", „made Himself nothing", „emptied Himself (n. tr.).







Chiar nu vrei să ne vedem faţă către faţă, ca să putem vorbi în şoaptă despre Dumnezeu? Eu vin Sâmbăta viitoare la Bucureşti. Nu ai vrea să ne vedem sau acum eşti prin înălţimile munţilor?

,,Diavolul si Bunul Dumnezeu"
 

Motto:,,Eu ma aflu acum foarte aproape de Dumnezeu si nu imi mai trebuie decat sa intind mana spre EL"(Constantin Brancusi).

Piesa bufa dupa situatii reale din viata sau cum de intamplarile lui Woland nu mai par chiar atat de imposibile.Nota autorului:piesa bufa=O piesa bufa este o piesa care te face sa razi, care are o logica (mai mult sau mai putin evidenta, dar are), nu te agreseaza nici vizual si nici auditiv. Nu te face sa-ti smulgi parul din cap de enervare cand vezi ca ceea ce se intampla pe scena in minutul 1 nu are nici o legatura cu ce se intampla in minutul 2.Pe scurt o buna definitie a vietii virtuale.Personaje:Sfantul Alexandru,pacatosul Scotian,maicuta Doua Fete,Diavolul,Bunul Dumnezeu.Restul personajelor sunt pura fictiune.

Actul I Scena I

Inchisoarea pacatelor.Mizera,intunecoasa,cu umbre mefistofelice napadind peretii.Vantul regretelor suiera amenintator prin geamul incadrat cu zabrele constiintei.Soarele aproape ca nu mai ajune pe paiele umede pe care Scotianul sta chircit.Se zbate,sufera,isi plange amarul.Amintirile il napadesc,il incoltesc.Isi da seama ca a gresit,ca a picat in erezie.Este un eretic,ce gand infricosator.Parca toti sfintii il privesc cu asprime.Scotianul tremura,isi infunda degetele in urechi,nu mai vrea sa auda acel glas care ii spune: ,,Am socotit totdeauna virtutea şi ştiinţa drept daruri mai mari decât nobleţea şi bogăţia.Reputaţia e o născocire proastă şi înşelătoare; dobândită adesea fără merit şi pierdută fără nicio vină.De coasa vremii n-ai apărători; doar prin urmaşi o-nfrunţi când o să mori!Glumind, bufonii - ades o nimeresc.Puţini sunt cei care ştiu cât de mult ar trebui să ştie, ca să ştie cât de puţin ştiu.Restul e tăcere."

Peretii parca se strag,lumea se dezintegreaza in zeci de particule intunecoase.Mici demoni,rai si perfizi,plini de propriile frustrari si inselaciuni,ii danseaza in fata ochilor: ,,Nu-i de mirare, stăpâne; cum să nu vorbească un leu, când sunt atâţia măgari care vorbesc?Oamenii ar trebui sa fie ce par; iar cei care nu sunt, n-ar trebui nici sa para.Glumeţii se dovedesc adesea profeţi."

Si totusi,el stie ce a simtit,stie ce a fost in sufletul lui.Si totusi ei nu stiu si vor sa il invete,sa il puna-n ordinea lor stramba,in care nici ei nu traiesc.Orice lumina o filtreaza,ii pun praf de stele moarte pe ea,o transforma in candela lor stinsa dar cu bec economic.Scotianul se uita pierdut in zare:

,,Mizeria mă face să primesc, şi nu voinţa mea.De-am fost crud, am fost pentru că am vrut să fiu şi milostiv.Prin dăruire te păstrezi de-a pururi,Şi-asa rămâi, cum ştii să-ţi dai contururi.Trecutul e-un prolog.Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc.Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.Înfrânge-ţi durerea, fii vesel de se poate, căci tot la zi ajunge şi cea mai lungă noapte.Noi când ne naştem plângem că intrăm... pe aceasta mare scenă de bufoni!"

Maicuta Doua Fete cere gardianului dogma sa-i deschida usa.Vrea sa vorbesca condamnatului,sa-l aline.Urmeaza apoi ca lumea sa afle trairea lui dar oare mai conteaza asta?Ea vrea sa il ajute,chiar si cu pretul raului ascuns caci cum se numestea acel bine care este doar izvorat din patima ta?: ,,Diavolul foloseşte şi Scriptura când vrea să-şi atingă scopul.Ai fost inselat.Aşteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă.Pocaieste-te si vino inapoi.Iadul este gol şi toţi diavolii sunt aici.Deşertăciune grea, voioasă jale! Haos diform de forme ideale! Avânt de plumb! Lumină, fum! Foc, Gheaţă! Bolnav, dar teafăr! Somn de-a pururi treaz!".Scotianul o priveste cu lacrimi in ochi,crede in cuvintele ei.Maicuta valseaza prin aer,
imponderabila si imateriala:

,,Observă-te-n oglindă şi spune-ntruchipării
Că-i vremea de-o redare a chipului din ramă;
A cărei nouă umbră, de nu-i schimbarea stării,
Ademeneşte lumea şi-aruncă-n chin o mamă.
Nu ar dori frumoasa-ţi neplugărită-n pântec
Ca brazdele să-i fie de plugul tău arate?
Sau cine e nebunul ce-ar trece dintr-un cântec
În sânul nefiinţei cu-a lui posteritate?
Tu eşti oglinda mamei şi ea revede-n tine
Trecuta primăvară din floarea vârstei sale;
Aşa că prin fereastra secundelor susţine
În ciuda-mbătrânirii comorile-ţi sacrale.
De-n viaţă vei rămâne, pălind în amintire,
Străin îţi vei conduce oglinda la pieire."

Diavolul,dintr-un colt,priveste la Cel de sta langa Scotian: ,,Crezi, oare, că noi n-am iubit omenirea, de vreme ce am înţeles cu atâta umilinţă slăbiciunile ei şi am căutat din toată inima să-i uşurăm povară, îngăduind firii sale nevolnice chiar şi păcatul, cu condiţia ca să fie săvârşit cu ştirea noastră? De ce atunci vii acum să ne tulburi? De ce mă priveşti în tăcere cu ochii tăi blânzi, convins că dreptatea e de partea ta? Mai curând aş vrea să te văd mânios, nu-mi trebuie dragostea ta, pentru că nici eu nu te iubesc. De ce aş încerca să mă prefac? Nu-mi dau seama, oare, cu cine vorbesc? Ştii dinainte tot ce aş avea să-ţi spun, o citesc în ochii tăi. Cum aş putea, oare, să ascund de tine taina noastră? Poate că vrei totuşi s-o auzi din gura mea. Atunci ascultă: noi nu suntem cu tine, ci cu El, asta este toată taina noastră! De mult nu mai suntem cu tine, ci cu El; au trecut opt veacuri între timp. S-au împlinit opt veacuri de când am primit din mâinile lui ceea ce tu ai lepădat cu indignare, darul din urmă, pe care el însuşi ţi l-a oferit atunci, când ţi-a înfăţişat împărăţiile pământeşti. Noi am primit de la el Roma şi spada cezarului, decretându-ne stăpânitorii pământului, singurii lui împăraţi."

In Scotian lupta ajunge la paroxism.Demonii maniei si ingerii blandetii se lupta intr-o inclestare cosmica,apocaliptica.Bietul suflet este sfasiat,cusut la loc,taiat si peticit,ridicat la cer si zdrobit de pamint.Isi pierde suflarea si o recastiga precum un inecat.Lividsi epuizat,cu transipratii reci si camasa plina de sangele regretelor Scotianul priveste la raza de lumina ce intra prin tavanul diform si had,tavan al lumii si a mersului ei: ,,Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie.Mă îndoiesc că stelele sunt de foc. Mă îndoiesc că soarele se mişcă. Mă îndoiesc că adevărul poate fi minciună. Dar nicioadată nu mă îndoiesc că iubesc.Ce iad! Cu ochii altuia s-alegi!Cel mai bun crainic al bucuriei este tăcerea. Aş fi prea puţin fericit dacă aş putea spune cât sunt.Şoaptele mizerabile şi înveninate se raspândesc totdeauna cu mare repeziciune.Prin foc se stinge focul şi-un chin de groaza altui chin s-alină."

Maicuta Doua Fete are acum doar una.Cea reala,in care nu mai este prefacatorie.Priveste cu ochi fixi si goi la zbaterea nefericitului.Adevarul trebuie sa triumfe,chiar peste cadavrul lui: ,,O, Dumnezeule! Să pună oamenii un duşman în gura lor, ca să le fure mintea! Să ne transformăm cu bucurie, chef, plăcere şi aplauze în animale.Virtutea-i frumuseţe! Omul rău e cel mai urât. Cu nimic nu se mai însoţeşte mai bine frumuseţea decât cu cinstea.Mult zgomot pentru nimic!Nu sunt ce sunt.

De ce-ai cărat, risipitoare undă,
O moştenire-a frumuseţii-n spate?
Când a naturii lege se afundă
În inimi dezgolite şi curate:
De ce-abuzezi, zgârcenie nebună,
De bogaţia ce n-ai dat-o încă?
De ce, zaraf netrebnic, cânţi în strună
Esenţelor ce-n moarte se aruncă?
Purta-vei singur sufletul şi fala
Şi-ţi vei minţi încântătorul sine:
Atunci când firea-ţi va chema răceala
Cum vei răspunde... dur sau cu ruşine?
Cu tine, frumuseţea-ţi, îngropată
Să fie-ar trebui ca niciodată."

Sfantul Alexandru,eliberat de pacat,salvat de zelotism,paseste curat si pur printre nemernicii mizerabili ce se tarasc pe lespezile reci ale podelelor,reci precum mormantul ce-i asteapta.Trebuie sa salveze suflete de la pieire,a auzit clar vocea care-i spunea asta: ,,Păcat că nebunilor nu li se îngăduie să spună cu înţelepciune ce-au de spus despre nebuniile înţelepţilor.Mai bine un nebun cuminte, decât un înţelept nerod."

Priveste cu mila si dragoste la epava umana din fata sa,cazut in necredinta,sufocat de erezie,prins cu lanturile amagirii: ,,Vai, sărmane Scotian! L-am cunoscut, Maicuta Doua Fete. Era un om plin de haz şi de o minunată fantezie. De mii de ori m-a dus în cârcă şi acum cât mi se îngrozeşte mintea! Îmi vine rău. Unde-ţi sunt poznele? Tumbele? Cântecele? Sclipirile acelea de veselie, care stârneau hohote la masă? N-a mai rămas nici una, ca să-şi râdă de strâmbătura ta de-acum? Stai cu fălcile încleştate?"

Il mangaie pe cap precum un parinte:,,Sunt doi stăpâni mereu în duşmănie:E bunul har, e crunta lăcomie.Şi când spre cer mai rău înclină sorţii,Atuncea vine negrul vierme al morţii..".In fundal Maicuta Doua Fete distribuie gratuit bilete la spectacolul din sufletul scotianului.Le-a scris pe paginile Bibliei lui eretice:

,,Cum valurile înspre ţărm se-mping,
Schimbându-şi locul val cu val din urmă,
Şi orele din noi se tot preling,
Minut peste minut se duc, se curmă.
Întâi ni-e naşterea luminător,
Apoi matură gloria irumpe;
Malefice eclipse ne-mpresor,
Şi Timpul, darnic ieri, azi daru-l rumpe.
Cea jună floare Timpul străpungând,
El trage brazde-n faţa cea frumoasă;
De al naturii miez mereu flămând,
Nimic nu cruţă crâncena sa coasă.
Dar versul meu i-o face, sper, în ciudă
Cântându-te, prin ani, în mâna-i crudă."

Scotianul priveste in sus,corus angelicus,marsaluind peste dracii invinsi si aruncati cu urlete-n focul iadului ii canta:,,Populaţia globului a ajuns la 6.666.666.666. de locuitori. O veste bună! Diavolul e depăşit numeric. S-ar putea să dea faliment.Am putea să fim geniali sau nebuni, în aceeaşi măsură. Depinde cine ne cântăreşte: Diavolul sau bunul Dumnezeu?"

Scotianul se taraste dupa sfat,il apuca cu mana de mantia lui ce se topeste precum fumul in noaptea constiintei noastre si ii spune:

,,Sătul de toate, moartea îmi invoc;
Văd vrednicul cerşind pentru mâncare,
Medalii pe distinsul dobitoc,
Credinţa răsplătită cu trădare;
Văd mantii aurite pe zălud,
Şi ţol de târfă pe virtutea pură,
Perfecţia o văd proscrisă crud,
Şi laşul văd puterea cum o fură;
Talentu-l văd de cenzori sufocat,
Ştiinţa uzurpată de prostie,
Dispreţuit ce e adevărat,
Şi rob la rău cel bun şi de-omenie.
Sătul de toate, toate le-aş lăsa
De n-ar fi-n lume ea - iubita mea."

Bunul Dumnezeu,undeva in coltul sau,uitat si incarcerat de folosirea corecta a numelui Sau,mediteaza trist: ,,A fi sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea!M-a intrebat azi sfantul meu: ,,Ce citeşti, Doamne?"si Eu i-am raspuns: ,,Vorbe, vorbe, vorbe.De-am fost crud, am fost pentru că am vrut să fiu şi milostiv.Dac-as cinsti pe fiecare după merit, cine ar mai scăpa de bici?Pe fiecare află-l ce gândeşte, dar nu-i destăinui ce cugeţi Tu."

Corus Angelicus ii poarta pe aripi pe Sfant si pe Maicuta Doua Fete-ntruna singura.Scotianul,luat de umeri de catre Diavol,care ii sopteste tandru la ureche,drumul catre Iad, priveste inaltarea celor doi si urla in nemernicia lui tacuta:

,,Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."

Actorii tristi dar corecti din punct de vedere religios va saluta la caderea cortinei.Nu vor schimba nimic si nici nu si-au dorit asta,altii schimba lumea dupa caricatura stramba a sufletului lor.Altii intuneca bucuria sub veninul urii lor,abia tinute-n frau,spumegand de patima si incrancenare.Dar ea,dragostea,batjocorita si violata de toti neghiobii,aruncata la cheremul intunericiului propriilor lor caderi si incadrari meschine,urata si urat mirositoare,abia mai rasufla.Dumnezeu,etern peste faptura trecatore ii tot spune ca auzind sa nu inteleaga:

,,In toate zilele Ma intreaba si vor sa afle caile Mele, ca un neam care ar fi infaptuit neprihanirea si n-ar fi parasit Legea Dumnezeului sau. Imi cer hotarari drepte, doresc sa se apropie de Dumnezeu. - "La ce ne foloseste sa postim" - zic ei - "daca Tu nu vezi? La ce sa ne chinuim sufletul, daca Tu nu tii seama de lucrul acesta?" - Pentru ca, zice Domnul, in ziua postului vostru, va lasati in voia pornirilor voastre si asupriti pe simbriasii vostri. Iata, postiti ca sa va ciorovaiti si sa va certati, ca sa bateti rautacios cu pumnul; nu postiti cum cere ziua aceea, ca sa vi se auda strigatul sus.

Oare acesta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o zi? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa? Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului? Iata postul placut Mie: dezleaga lanturile rautatii, deznoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug;imparte-ti painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol, acopera-l, si nu intoarce spatele semenului tau.
Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va incolti repede; neprihanirea ta iti va merge inainte, si slava Domnului te va insoti. Atunci tu vei chema, si Domnul va raspunde, vei striga, si El va zice: "Iata-Ma!" Daca vei indeparta jugul din mijlocul tau, amenintarile cu degetul si vorbele de ocara, daca vei da mancarea ta celui flamand, daca vei satura sufletul lipsit, atunci lumina ta va rasari peste intunecime, si intunericul tau va fi ca ziua in amiaza mare!

Domnul te va calauzi neincetat, iti va satura sufletul chiar in locuri fara apa si va da din nou putere madularelor tale; vei fi ca o gradina bine udata, ca un izvor ale carui ape nu seaca."

Iar Diavolul priveste scena,rece si nepasator,privind la sufletul Scotianului ce se indreapta spre el: ,,Cu ochi avizi şi totuşi puţin speriaţi. Aşa te uiţi la cineva despre care ai auzit multe, la care te-ai gândit mult şi care, în sfârşit, îşi face apariţia în carne şi oase.Cine ţi-a spus că nu există pe lume iubire adevărată, devotată, eternă? Să i se taie mincinosului scârnava-i limbă.Şi ce s-ar fi făcut binele tău dacă n-ar fi existat răul, şi cum ar fi arătat pământul văduvit de umbre? Căci umbrele vin de la lucruri şi oameni."

In loc de epilog:le mulumesc lui Dostoevski,Goethe,Cioran,Bulgakov Shakespeare pentru ca au scris ce au scris.Lui Dumnezeu ii multumesc pentru ca i-a creat.

Dies Irae.Scotianul,inaltat spre Rai si zdrobit in Iad priveste lumea de undeva de unde sunetele nu mai au nevoie de cuvinte ci de zambete-n prin ploaie: ,,Două suflete sălăşluiesc în trupul meu.Cine eşti tu, la urma urmei, spune? O parte din acea putere, ce veşnic răul îl voieşte şi veşnic face numai bine!Îl tutuieşti pe diavol şi te temi de-o flacără?Tu încă nu eşti omul să-l ţii pe diavol legat.Mi-am propus să cercetez elementele şi deoarece, după darurile care mi-au fost hărăzite de sus, n-am găsit în mintea mea îndemânarea trebuincioasă şi nici n-am putut-o învăţa de la oameni, am ales şi m-am dat în puterea spiritului infernal, pentru ca acesta să-mi vestească şi să mă instruiască în ştiinţa dorită.Viaţa e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu."