|
E-atat de simplu, Doamne, sa iubesti
Nu irosiți secundele tăcerii… E-atât de scurtă trecerea prin lut. Când ai ajuns la ceasurile serii Să nu pui întrebarea… ce-ai făcut? Nu înveli iubirea-n gânduri rele, Alege dor, când viața ta e goală, Să nu fii singur dincolo de stele Împovărat de propria-ți greșeală. Când timpul curge fără de oprire Nu ține ură-n viața ce-o trăiești. Numai iubind ajungi în nemurire. E-atât de simplu, Doamne, să iubești… Marin Bunget |
O amoeba
"Ce mai faci?" Într-o bună zi luna A întrebat pămîntul. De milioane de ani Îl tot vedea muncindu-se, Mutînd mările dintr-un continent Într-altul, Experimentînd ghețuri și vulcani Și stricînd zilnic o grămadă de munți. "Ce mai faci?" A repetat ea. Pămîntul a răspuns obosit și grav. "O amoebă." Atunci luna a încruntat din sprîncene, S-a făcut că înțelege Misterul creației și al vieții Și-a plecat mai departe gîndindu-se: "Fleacuri de-ale bărbaților." poezie de Marin Sorescu |
Antiteze de Radu Gyr
N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi;
surâd numai acei care suspină Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai cu mâna ta n-ai unge răni străine N-ai jindui după un colț de rai de n-ai purta un strop de iad în tine. Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazi cu fruntea grea în pulberea amară. Și dacă-nvii cu cântecul de azi e c-ai murit cu lacrima de-aseară. |
Marin Sorescu - un poet de la mine, din Oltenia
Dacă nu cer prea mult
de Marin Sorescu “- Ce-ai lua cu tine, Dacă s-ar pune problema Să faci zilnic naveta între rai și iad, Ca să ții niște cursuri? - O carte, o sticlă cu vin Și-o femeie, Doamne, Dacă nu-ți cer prea mult. - Ceri prea mult, îți tăiem femeia, Te-ar ține de vorbă, Ți-ar împuia capul cu fleacuri Și n-ai avea timp să-ți pregătești cursul. - Te implor, taie-mi cartea, O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine O sticlă de vin și-o femeie. Asta aș dori, dacă nu cer prea mult. - Ceri prea mult. Ce-ai dori să iei cu tine, Dacă s-ar pune problema Să faci zilnic naveta între rai și iad, Ca să ții niște cursuri? - O sticlă de vin și-o femeie, Dacă nu cer prea mult. - Ai mai cerut asta o data, de ce te încăpățânezi, E prea mult, ți-am spus, îți tăiem femeia. - Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană? Mai bine tăiați-mi vinul, Mă moleșește și n-aș mai putea să-mi pregătesc cursul, Inspirându-mă din ochii iubitei. Tăcere, minute lungi, Poate chiar vesnicii, Lăsându-mi-se timp pentru uitare. - Ce-ai dori sa iei cu tine, Dacă s-ar pune problema Să faci zilnic naveta între rai si iad, Ca să ții niște cursuri? - O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult. - Ceri prea mult, îti tăiem femeia. - Atunci taie-mi mai bine cursurile, Taie-mi iadul si raiul, Ori totul, ori nimic. Aș face drumul dintre rai si iad degeaba. Cum să-i sperii și să-i înfricoșez pe păcătoșii din iad, Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt? Cum să-i înalț pe drepții din rai, Dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc? Cum să suport eu drumul și diferențele De temperatură, luminozitate și presiune Dintre rai și iad, Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?” |
Strigând tăcere
de Lelia Mossora Nu, niciodată nu te-am urmat în vis! Deasupra ceru-nalt mă-mpovăra cu soare, când brațele, strigând tăcere, m-au încins pe-o margine de gând ca un parfum ce moare… Și-n agonia verii, sub dealuri de rugină, m-am închinat aievea petalelor de mac; de la izvoare încă îmi vei fi fost retină, să văd prin tine iarba, lumina s-o desfac și-n mii de candelabre să o așez pe cer cu fiecare gest voind să te cunosc, nicicând să te gasesc... țărânii să te cer, și vântului, și nopții, parfumului de mosc. Nu, niciodată nu te-am urmat în vis, ci doar în pribegia cuvintelor știute, dar nerostite încă; erai un fals abis, mult mai aproape chiar ca mările pierdute. https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...&sw=720&sh=720 |
|
Plouă peste noi cu gânduri
de Lelia Mossora Plouă trist și plouă rar, Plouă fără de hotar, Plouă veșnic peste noi Ca și cum am fi doar doi Deznădăjduite ploi Osândite la tăcere Și la mult, Prea mult… durere. Plouă peste noi cu gânduri Ostenite printre rânduri. Plouă des și plouă, plouă Dându-ni-se numai nouă Acel verde busuioc, Și iubire… mai deloc. Plouă trist și plouă rar, Plouă fără de hotar… https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...fs=1&upscale=1 |
Poemul esentelor
Treceau orele, treceau norii, treceau mamelucii, Iar eu am visat azi-noapte ca mi-am pierdut papucii... Desi stiam înca din lenesa tinerete Ca naratiunea, ironia, imaginile glumete N-au ce cauta în cadente: Ca poezia tine de esente. Eu însa, elev fiind, ca toti naucii, Îmi pierdusem - pe coridoare ori în sali – papucii Si-i cautam, desi era ora de fizica, Desi acuzat eram ca nu ma dedau la metafizica, De catre ceilalti versificatori din urbe, Ci ca tot umblam prin scaieti, grohotisuri si turbe. Îmi cautam, deci, papucii cu pompoane albastrii Pe sub banci, pe sub catedre, pe sub sepcarii (Adica sirurile de sepci atârnate de cuiere, Daca-mi îngaduiti aceasta putere De a da cuvântului o semnificatie Alta decât cea oferita spre consumatie), Stiind prea bine ca la o anumita etate Se poate cauta un nasture cazând în eternitate, Sa poti asa-ntr-o doara sa chemi pe Cineva, Prin candeluri o raza silind a furnica Si ca poti sari raiului ulucii Cautându-ti papucii, Noaptea prin sali de marmura multicolora, Cuprins de spaima ca n-ajungi la ora, Ca poti culege zilnic în geanta Câte-un bulgare ori piatra boanta, Precum a facut acel factor postal – (Cu numele piesei de sah numita cal) Ducând locuitorilor telegrama ori chitanta – Un palat de-a pus jos toata Franta. L. Dimov |
Unde sunt cei care nu mai sunt?
de Nichifor Crainic Intrebat-am vantul, zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vantul: Aripile lor Mă doboara nevazute-n zbor. Intrebat-am luminata ciocarlie, Candela ce legana-n tarie Untdelemnul cantecului sfant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocarlia: S-au ascuns In lumina celui nepatruns. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic, Oarba care vede-n intuneric Tainele necuprinse de cuvant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnita: Când va cadea Marele-ntuneric, vei vedea. https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...&sw=720&sh=720 |
Nostalgie
de Boris Ioachim O veche nostalgie, îmi picură pe gene, Venind din depărtare, dintr-un trecut uitat -- S-alerg, în miez de noapte, pe-un câmp cu sânziene, Unde, ferit de lume, să redevin curat. Măcar, pentru o noapte, să redevin copil, Să simt miros de iarbă, miros de flori de câmp... Să uit de toate cele -- de traiul meu umil -- Să fug în amintire, din veacul sterp și tâmp. Să mă așez, agale, pe-o margine de râu -- O salcie să-mi fie tovarăș de tăceri; Și-n clipocit de valuri, tristeții să-i pun frâu, Ca să ascult ce-mi spune, vânt cald, printre-adieri. Pierdut în reverie, să simt cum stă pe loc. A timpului mișcare, pentru o clipă, doar -- În vremurile-acelea, cu vise de noroc, Când toate păreau simple, când totul părea clar. Dar timpul -- timp nu are, de-a mele reverii, De viața mea, de mine -- ci-și face, nesmintit, Temeinic, rece, munca -- căci n-are datorii -- De-a preschimba în abur și vis și trai căznit. ...O veche nostalgie, îmi picură pe gene -- Din gene se prelinge o rouă caldă, grea -- S-alerg, în miez de noapte, pe-un câmp cu sânziene, Să mă întorc -- o clipă-n copilăria mea... https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...fs=1&upscale=1 |
Imn iubirii de Boris Ioachim
Viața, pân’ la urmă, e doar scrum, E, mai mult, cădere și-njosire… Poți trăi oriunde și oricum – Dar nu poți trăi fără iubire. Un copil privește-n viitor, Un bătrân scrutează-n amintire… Poți trăi plenar – sau fără spor – Dar nu poți trăi fără iubire. Anotimpurile-ți pot fi reci, Sau scăldate-n caldă strălucire… Poți trăi plângând, sau să petreci – Dar nu poți trăi fără iubire. În colibă viața poți să-ți duci, Ca un câine, poți lătra-n neștire… Pe cărări greșite poți s-apuci – Dar nu poți trăi fără iubire. Cine-i, oare, în lume acel om Să nu cadă, o dată-n rătăcire?! Poți fi mărăcine, poți fi pom – Dar nu poți trăi fără iubire. Poți trăi-n picioare – sau pe brânci, Laș sau brav poți fi-n nenorocire… Poți și din gunoaie să mănânci – Dar nu poți trăi fără iubire. Poți, cum crește iarba, să asculți, Sau, nepăsător fiind - din fire, Poți trăi în văi sau vârf de munți – Dar nu poți trăi fără iubire. S-ar putea, de nimenea dorit, Să trăiești în neagră părăsire… Dar, oricât ai fi de părăsit – Tot nu poți trăi fără iubire. Fericirea-i, cel mai des, un vis, Ce sfârșește în dezamăgire… Poți trăi pe nori sau în abis – Dar nu poți trăi fără iubire. Hei, prietene, privește-n sus, Cerul lumii, soarbe-l în privire… Poți fi răsărit, poți fi apus – Dar nu poți trăi fără iubire. Poți pleca, în viața de-apoi, Liniștit gândind la nemurire, Floare dac-ai fost – sau un gunoi – Doar o dată – de-ai simțit iubire. …Viața, pân’ la urmă, e doar scrum, E-un coșmar – sau albă nălucire… Poți păși pe drept sau silnic drum – Dar nu poți trăi fără iubire… https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...fs=1&upscale=1 |
https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...fs=1&upscale=1
Radu Beligan - Balada Chiriasului Grabit O interpretare de exceptie! |
În cinstea celei care a plecat
de Ion Minulescu Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă-n cinstea mea... O noapte plouă-n cinstea ei... Azi-noapte, însă, a plouat În cinstea celei care-a plecat! A plecat?... Cine-a plecat? N-am plecat nici eu, nici ea - A plecat altcineva!... Dar cine-a fost nu știm nici noi!... Știm doar c-am găzduit-o amândoi Și-am găzduit-o fiindcă ne-a plăcut. Pesemne Dumnezeu așa a vrut!... Că șase săptămâni în șir, Din ziua când ne-am întâlnit, O clipă nu ne-am despărțit... Și le-am trăit la fel tustrei. Sorbind doar din parfumul ei - Parfum de trandafir!... A stat cu noi, Și-am stat cu ea, Ca doi pantofi pe-o Buhar? , Ca două mâini într-un manșon. Ca două flori de crin pe un blazon!... Și totdeauna-am fost așa - Ea tot cu noi, Noi tot cu ea... Și totdeauna-am fost la fel - Un trio de violoncel. Cu care ea ne sincopa, Ne-ndepărta, Ne-apropia Și, mână-n mână cu-amândoi, Se destrăma Și se-ntregea Cu fiecare dintre noi!... Și totuși... Iat-o c-a plecat!... De ce-a plecat?... Nici Dumnezeu nu știe!... Știm doar atât - Că n-are să mai vie Chiar dac-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum!... Și norii plini și grei de-o ploaie nouă Au hotărât solemn să nu mai plouă În cinstea nimănuï de-acum!... https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...fs=1&upscale=1 |
William Blake - Durerea altuia
Pot să văd necazul tău Fără - a suferi și eu? Pot să văd tot al tău chin Fără-a vrea ca să-l alin ? Să văd oare plîngînd Durerea-ți ne`mpărtășind? Tatăl nu ar lăcrima Fiul lui de-ar suspina ? Mama chiar ar șovăi Pruncul ei de s-ar jeli? Asta , nu ,nu poate fi ! Nu, nicicînd , nu poate fi ! Cel ce tuturor zîmbește Ar putea-ndura cum crește Glas de păsări tînguit, Plîns de prunc neostoit ? Lîngă cuib n-ar alerga Alinarea să le-o dea ? Lîngă leagăn n-ar veni Plîns de prunc de-ar istovi ? N-ar veghea necontenit Să nu afle chip mîhnit ? Asta , nu , nu poate fi ! Nu,nicicînd, nu poate fi ! Bucuria-I la noi toată; Ca un prunc se face-ndată ; Al durerii om se face , Chinul nostru nu-i dă pace. Să nu crezi că e străin Domnului al tău suspin , Să nu crezi că Cel de sus E străin de al tău plîns. Bucuria Lui ne-o-mparte Ca să fim de plîns departe; Cînd la noi dureri se-adună , Cînt de leagăn ne îngînă . |
Citat:
|
Citat:
Bucurii !http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon7.gif |
Unde sunt cei care nu mai sunt?
de Nichifor Crainic Intrebat-am vantul, zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vantul: Aripile lor Mă doboara nevazute-n zbor. Intrebat-am luminata ciocarlie, Candela ce legana-n tarie Untdelemnul cantecului sfant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocarlia: S-au ascuns In lumina celui nepatruns. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic, Oarba care vede-n intuneric Tainele necuprinse de cuvant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnita: Când va cadea Marele-ntuneric, vei vedea. https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...&sw=720&sh=720 |
Iubind în taină...
de Mihai Eminescu Iubind în taină am păstrat tăcere, Găsind că astfel o să-ți placă ție, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. Dar nu mai pot. A dorului tărie Cuvinte dă duioaselor mistere; Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu știe. Nu vezi că gura-mi arsă e de sete Și-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, Copila mea cu lungi și blonde plete? Cu o suflare răcorești suspinu-mi, C-un zâmbet faci gândirea să se-mbete. Fă un sfârșit durerii - vin la sânu-mi. https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...&sw=360&sh=360 |
CÂND IUBIREA...
de Mugurel Pușcaș Când iubirea devine povară Și nimic, parcă, n-are vreun rost, Să oprim chinul trecerii vremii, Amintindu-ne ce-a fost frumos. Când iubirea devine povară Și privim înspre mâine tăcuți, Să renască în noi primăvara... Să ne-ntoarcem, iubit-o, în munți!... La cabana iubirii e soare, Focul arde-n cămin jucăuș, Ne așteaptă, cuminți, blânde fiare, Apă bând din al mâinii căuș. Noi!...Vom arde, în noi, ce-i povară, Renăscuți, răbufni-vom spre cer... Vom opri chinul trecerii vremii, Împletind nopți de-amor cu mister. |
Nu am moarte cu tine nimic
de Grigore Vieru Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc Cum te blestema unii, vreau să zic, La fel cum lumina pârăsc. Dar ce-ai face tu și cum ai trăi De-ai avea mamă și-ar muri, Ce-ai face tu și cum ar fi De-ai avea copii și-ar muri?! Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc. Vei fi mare tu, eu voi fi mic, Dar numai din propria-mi viață trăiesc. Nu frica, nu teamă, Milă de tine mi-i, Că n-ai avut niciodată mamă, Că n-ai avut niciodată copii. https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...&sw=360&sh=360 |
Romanță negativă
de Ion Minulescu N-a fost nimic din ce-a putut să fie, Și ce-a putut să fie s-a sfârșit... N-a fost decât o scurtă nebunie Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!... N-am fost decât doi călători cu trenul, Ce ne-am urcat în tren fără tichete Și fără nici un alt bagaj decât refrenul Semnalului de-alarmă din perete. Dar n-am putut călători-mpreună... Și fiecare-am coborât în câte-o gară, Ca două veverițe-nspăimântate de furtună- Furtuna primei noastre nopți de primăvară! Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie, N-a fost decât un searbăd început De simplu "fapt divers", ce nu se știe În care timp și-n care loc s-a petrecut!... https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...w=1080&sh=1080 |
L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere, Dar El m-a făcut slab Ca eu să învăț simplitatea și smerenia. L-am rugat să mă ajute Să fac fapte mari. Dar El m-a micșorat Ca eu să fac fapte bune. L-am rugat să-mi dea bogăția Ca eu să fiu fericit, Dar El m-a făcut sărac Ca să devin înțelept. L-am rugat toate lucrurile Ca să pot gusta viața. Dar El mi-a dat viața Ca să pot gusta toate lucrurile. Nu am primit nimic Din tot ce-am cerut, Dar am primit tot Ce-a fost bun pentru mine. Împotriva voinței mele Au fost ascultate rugămințile mele. Sunt printre oameni Un om binecuvântat. (Jalal ad-Din Muhammad Rumi- Rugăminte) |
Bine ai venit Octombrie – Brumarel!
Octombrie-a lăsat pe dealuri Covoare galbene și roșii. Trec nouri de argint în valuri Și cântă-a dragoste cocoșii. Mă uit mereu la barometru Și mă-nfior când scade-un pic, Căci soarele e tot mai mic În diametru. Dar pe sub cerul cald ca-n mai Trec zile albe după zile, Mai nestatornice și mai Subtile… Întârziată fără vreme Se plimbă Toamna prin grădini Cu faldurii hlamidei plini De crizanteme. Și cum abia plutește-n mers Ca o marchiză, De parcă-ntregul univers Privește-n urmă-i cu surpriză, – Un liliac nedumerit De-alura ei de domnișoară S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit Și de emoție-a-nflorit A doua oară… Octombrie – George Toparceanu |
Sf.Ioan Iacob Hozevitul
Imnul Românesc Acum, ca niciodata Treziti-va, români! Având credinta-n suflet Si arma sfânta-n mâini. În rodul nascocirii Sa nu nadajduiti, Ci arma mântuirii Mereu s-o mânuiti! Uniti-va în cuget Prin simturi crestinesti La sânul “Maicii voastre” Celei duhovnicesti! În pavaza credintei Fiind adapostiti, La vreme de razboaie Veti fi nebiruiti. Tot neamul de pe lume Si cel de sub pamânt De s-ar scula-mpotriva, Va fi de voi înfrânt. Plecati-va la Domnul Grumazul umilit, Sa va înalte fruntea În “plaiul” cel dorit. De somnul nesimtirii Sa nu mai dormitati, Ca “zorii mântuirii” Se-arata la Carpati Ca fratii petrecând, Sa nu stirbim onoarea Si graiul nostru sfânt! Trezindu-ne simtirea Din suflet crestinesc, Sa punem semnul Crucii Pe steagul românesc! Pe tronul cel din suflet S-avem necontenit Icoana preacinstita A Regelui Marit! De vom pazi unirea Si “Crezul din stramosi”, Vom fi si jos, în lume, Si-n ceruri gloriosi! În scumpa noastra tara Atunci vor creste iar Virtutile strabune Cu nume secular. Din groapa stricaciunii, Sapata de “tiran”, Se va scula cu slava “Rasadul lui Traian”. Deci azi, ca niciodata, Sa ne vadim crestini, Pastrând neprihanita Credinta, prin straini! |
Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu, dar seara grea de stele și de lut ardea pe străzi și nu l-am cunoscut. În felinarele cu iz de scrum ochi de pisică-mi licăreau în drum și pasul greu mi se-așternea nătâng ... și fluieram, așa, ca să nu plâng. Dar tot credeam că poate viermii moi nu cresc în ochii mai pustii și goi, nici în surâsul meu nedăruit și tot credeam că poate n-am murit. Ieșise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu dar nu l-am cunoscut și, gol de gând, trecui așa-nainte, fluierând. (Nichita Stănescu) |
Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!
Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie. Tânjesc ca pasărea ciripitoare Să se oprească-n drum, Să cânte-n mine și să zboare Prin umbra mea de fum. Aștept crâmpeie mici de gingășie, Cântece mici de vrăbii și lăstun Să mi se dea și mie, Ca pomilor de rod cu gustul bun. Nu am nectare roze de dulceață, Nici chiar aroma primei agurizi, Și prins adânc între vecii și ceață, Nu-mi stau pe coajă moile omizi. Nalt candelabru, strajă de hotare, Stelele vin și se aprind pe rând În ramurile-ntinse pe altare Și te slujesc; dar, Doamne, până când? De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte Și de-a rodi metale doar, pătruns De grele porunci și-nvățăminte, Poate că, Doamne, mi-este de ajuns. În rostul meu tu m-ai lăsat uitării Și mă muncesc din rădăcini și sânger. Trimite, Doamne, semnul depărtării, Din când în când, câte un pui de înger, Să bată alb din aripă la luna, Să-mi dea din nou povața ta mai bună. (Tudor Arghezi - Psalm) |
Târziu de tot Te-am iubit, O, Tu, Frumusețe atât de veche, și totuși atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit.
Și iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, și eu acolo, în afară, Te căutam și dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumusețe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă țineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat și m-ai strigat și ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat și ai strălucit, și ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă și eu am inspirat, și acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine și acum sunt înfometat și însetat după Tine; m-ai atins doar și m-am și aprins de dor după pacea Ta. (Fericitul Augustin) |
Pune inima
Pune inima să cânte Psalmul sfânt al regăsirii, Pe altarul de speranță Să-nflorească trandafirii. Pune ceasul să vegheze Timpul ce-n risipa lui A pierdut minute bune, Pe tărâmul nu știu cui... Pune lacrima să plângă În chilia unui gând, Eu de cer senin și soare Sunt atâta de flămând. Pune mugurii de floare Pe tărâmul meu de dor, Curcubeu de după ploaie VeÈnicia s-o măsor. Pune suflet în poeme Să dau paÈnic bucurii, Când gonit de întâmplare Pe tărâmul meu vei fi... Pune inima să cânte Într-o coardă de vioară De atâta frumusețe, Gândul bun se înfioară. Timpul să rămână-n loc Poate doar vreo trei secunde, Două inimi la un loc Bat acum pe nu știu unde... Camelia Cristea |
Ioan Danici :
Atât de mult iubesc iubirea,
Așa de mult ca nemurirea. Așa de mult iubesc și omul, Dar cel mai mult iubesc pe Domnul. Nu e nevoie să vă spun Cât Dumnezeu este de Bun, Sau câtă dragoste arată Pentru fiecare-n parte. Sau câtă iubire revarsă Atunci când viața ne e arsă. Sau cât e Dumnezeu de mare Când omul-l roagă cu ardoare. Sau Harul care Îl revarsă Când are omu' viața arsă. De necaz și de durere , Atunci primește mângâiere. Dar omul nemulțumitor Aduce înjurii uneori. Înjură chiar pe Dumnezeu Fără părere de rău. Ca și cum El a greșit De nu i-a împlinit un vis. Ca și cum ar fi dator Doamne ai milă de noi. Iartă-ne că suntem răi, Suntem plini de patimi grele Nu știm să ieșim din ele. Iar pe Tine te uităm, Până ajungem iar la greu. Hristos a Inviat! Bucuria noastră a tuturora! |
Traian Dorz:
„O, Doamne, ai milă de cei care-i chemi
Să vină pe urmele Tale, Ajută-i în lupta din grele vremi Nimic să nu-i frângă pe cale. Ajută-l pe acel care-n urmă-a lăsat Prea mari prietenii sau păcate, Să nu-l mai întoarcă din drumul curat Dorința spre cele lăsate. Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pământ Iubiri prea adânci și prea grele, Să nu-Ți lase calea cu sufletul frânt Și inima-ntoarsă spre ele. Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi Și scapă-l de orice robie, Ca, slobod de-a’ lumii deșarte poveri, Să-Ți poată urma numai Ție. Ajută-l pe-acela cu suflet bogat, Ce-ascunse păcate mai ține, Pe-acel care Tu nu-l desparți de păcat Păcatu-l desparte de Tine. Ajută-l pe cel ce, plecând, lasă tot, Pe veci să se rupă de toate. Să n-ajungă stâlp ca femeia lui Lot Privind blestemata cetate. Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe Altar Și nu-i pregătit de junghiere, Să nu-l prindă frica de-al morții hotar, Pierind la un pas de-nviere. Ajută-i pe toți, când e clipa cea grea, Să biruie tot ce-i mai leagă, Ca, dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta, Să afle-a Ta dragoste-ntreagă”. „Ca, dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta, Să afle-a Ta dragoste-ntreagă.” |
Antiteze
de Radu Gyr
N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi; surâd numai acei care suspină Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai cu mâna ta n-ai unge răni străine N-ai jindui după un colț de rai de n-ai purta un strop de iad în tine. Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazi cu fruntea grea în pulberea amară. Și dacă-nvii cu cântecul de azi e c-ai murit cu lacrima de-aseară. |
Iti multumesc,prieten drag
de Liuba Sarbu
Iti multumesc,prieten drag, ca-mi dai vise,sperante. Te-astept,sfios,pe prag, sa te mai strang in brate. Si-a sufletului descuiata portita-i pentru tine. Te-astepta de fiece data,... doar tie iti apartine. Flori pentru tine-n glastra cresc,... sa-ti bucure privirea. Parfumul lor ti-l daruiesc cu tot cu fericirea. Sa stii ca-mi esti nespus de scump ca ceru-l cu-a lui stele. Induplec tainicul vazduh de rele sa te spele. Iti multumesc,prieten drag, ca-mi darui vis,speranta Si iti sarut sufletul larg cu versu-n alianta. |
Rugăciune
Ratăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stăpâne, În fața strălucirii Tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Și-n negură se-mbracă zarea. Eu în genunchi spre tine caut: Părinte, orânduie-mi cărarea! În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapă. Din valul lumii lor mă smulge Și cu povața ta-nțeleaptă, În veci spre cei rămași în urmă, Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă. Dezleagă minții mele taina Și legea farmecelor firii. Sădește-n brațul meu de-a pururi Tăria urii și-a iubirii. Dă-mi cântecul și dă-mi lumina Și zvonul firi-ndrăgostite, Dă-i raza soarelui de vară Pleoapei mele obosite. Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge, Și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge. Nu rostul meu, de-a pururi pradă Ursitei naștere și rele, Ci jalea unei lumi, părinte, Să plângă-n lacrimile mele. Dă-mi tot amarul, toată truda Atâtor doruri fără leacuri, Dă-mi viforul în care urlă Și gem robiile de veacuri. De mult gem umiliții-n umbră, Cu umeri gârbovi de povară... Durerea lor înfricoșată În inimă tu mi-o coboară. În suflet seamănă-mi furtuna, Să-l simt în matca-i cum se zbate, Cum tot amarul se revarsă Pe strunele înfiorate; Și cum, sub bolta lui aprinsă, În smalț de fulgere albastre, Încheagă-și glasul de aramă: Cântarea pătimirii noastre. (Octavian Goga) |
Lucian Blaga
Lauda suferinței
Atâția dintre semeni nu prea știu ce să înceapă-n zori cu suferința. Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul chemat să-nalțe mersul, cunoștința. Suferința poate fi întuneric, tăciune în inimă, pe frunți albastru ger, pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier, în bulgăre de țărână o lacrimă sau sâmbure de cer. Nu mai calcă pe pământ cine calcă-n suferință. Ea schimbă la față argila, o schimbă în duh ce poate fi pipăit, duios, cu stiință. Tată, carele ești și vei fi, nu ne despoia, nu ne sărăci, nu alunga de pe tărâmuri orice suferință. Alungă pe aceea doar care destramă, dar nu pe-aceea care întărește ființa-ntru ființă. Fă ca semenii noștri, de la oameni la albine, de la-nvingători la biruiți, de la-ncoronați la răstigniți, să ia aminte că există pretutindeni și această suferință, până astăzi și de-acum înainte singura legătură între noi și tine. |
„Hristos a înviat”, Ce vorbă sfântă,
Îți simți de lacrimi calde ochii uzi, Și-n suflet parcă Serafimi îți cântă, De câte ori, creștine, îl auzi? Hristos a înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în adevăr, În poienița-n care zburdă cerbii, În florile de piersic și de măr. În stupii de albine fără greș, În vântul care suflă mângâios, În ramura-nflorită de cireș. Dar vai, în suflet ți-a-nviat Hristos? Ai cântărit cu mintea ta, creștine, Cât bine ai făcut sub cer umblând? Te simți măcar acum pornit spre bine, Măcar acum te simți mai bun, mai blând? Simți tu topită-n suflet vechea-ți ură? Mai vrei pieirea celui plin de har? Ți-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ți gură? Iubirea pentru semeni o simți jar? O, dacă aceste legi de-a pururi sfinte, În aur măcar azi te-au îmbrăcat, Cu Serafimi în suflet imn fierbinte, Ai drept să cânți „Hristos a înviat!” (Vasile Militaru - Hristos a înviat) |
LUPTA VIEȚII
Nu lăsa sufletul să moară, Oricâte ți s-ar ȋntâmpla! Tinde spre lumea cea reală, Dar nici la vis nu renunța! Un amalgam ne este viața, De sentimente și nevoi; Omul n-a fost trimis pe lume Să aibă ochii reci și goi. Luptă cu dragoste de oameni, Și poate că vei câștiga, Iar dacă pierzi, tu să fii mândru Că n-ai știut a-ngenunchea. Neȋnțelegeri, interese… Totul se-ngroapă ȋn pământ. Adevăratele victorii Doar ale sufletului sunt! (Octavian Petrescu) |
Mare e moartea, peste masura.
Suntem ai ei cu rasul in gura. Cand arzatoare , viata ne-o credem in toi Moartea in miezul fiintei, plange in noi R.M. Rilke |
Las-să dorm... să nu știu lumea ce dureri îmi mai păstrează.
Îmbătat de-un cântec vecinic, îndrăgit de-o sfântă rază, Eu să văd numai dulceață unde alții văd necaz, Căci ș-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine; De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne Și nimic nu-mi folosește de-oi cerca să rămân treaz. Eminescu |
O, Sfânt Cântec vino- de Traian Dorz
Sfânt Cântec vino spre Cer sã alergãm ia-mi duhul și mâna și hai sã zburãm. Mã nalțã cu tine mai sus și mai sus pe norul luminii rãmas de Iisus. Spre forma cereascã în care doresc sã cânt bucuria pe care-o trãiesc… – E-atâta luminã pe unde plutim Iisuse, Iisuse ce haruri trãim! Mai sus, mai departe hai imnule sfânt spre veșnica formã a altui cuvânt. |
Doar prin Tine
Autor: Maria Șopț Țipă răni adâncite, ca un spin Înfipt în mâna neînțeleasă, Peste pământ vâltoarea apasă, Doar prin Tine Iisuse biruim. Norii negri vuiesc dinspre deal, Tunetul străbate mișelește, Și cåt de frumos el strălucește, Pe cerul lumii ce plânge amar. Tu privești cu fața-ndurerată, Marea furtună din al Tău hotar, Dreptatea lumii se-ncaieră iar, Din ambiții și poftă stricată. Din mal în mal valul greu se-nalță, Steagul alb flutură pacea cerșind, Pentru pământul pe care trăim. Doar într-o singură barcă-i speranță. Acolo ești Tu Iisuse -n cununi, Pe ape tulburi pășești ca pe drum, Cu dor te așteaptă ai Tăi acum Pe norii cerului să-i aduni. Oprește Iisuse furtuna Ce prinde-n horă întregul pământ, Revarsă lumina din Cuvânt, Și pacea pentru întotdeauna. Amin! Maria Șopț, Arad. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 07:33:15. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.