Sa ajuns si pentru ca s-a renuntat la indemnul de a te spovedi inainte de impartasanie . Undeva s-a pierdut pe drum acest indemn sanatos , si nu cred ca este ok. Nu cred ca exista vreun om care sa nu aiba pacat , si nu cred ca exista altceva care sa poata curati un om ,in afara de harul lui Hristos insusi,prin taina spovedaniei ,cu puterea data preotului.
Consecinta negativa mi se pare a fi ca omul nu mai constientizeaza ca totul ii vine prin har,, ca el lasat singur e neputincios , astfel incat crede ca daca el nu isi aminyteste nici un pacat ,este curat si demn sa guste din ospatul mai presus de fire .

Pai, spuneati mai la deal ca ar fi bine ca fiecare sa se impartaseasca saptamanal, daca nu chiar zilnic.

Din cele doua afirmatii pe care le sustineti, reiese ca sustineti ca fiecare sa se spovedeasca mai intai, apoi sa se impartaseasca zilnic indiferent de pacatele de care eventual nu-si aminteste nimic.

Asta presupune macar 5 minute pentru fiecare credincios. Pana se fac niste rugaciuni inceptoare, pana ce preotul pune 2-3 intrebari, pana ce da un sfat, apoi un canon penitential, apoi absolvirea. Nu are cum sa o faca toate acestea in mai putin de 5 minute in medie.

Presupunand acum o parohie de 1000 de credinciosi activi (definiti ca cei care, acum, se spovedesc si se impartasesc macar o data pe an), ceea ce nu e deloc mult pentru Bucuresti, asta inseamna 5000 de minute pe care preotul trebuie sa le acorde, zilnic, fiecarui credincios. 5000 de minute impartit la 60 inseamna ca, de-a lungul a 24 de ore, preotul confesor trebuie sa stea...83.33 de ore la spovedit si impartasit.

Preupunand ca intreaga munca de 8 ore pe zi a preotilor ar fi numai la spovedit si impartasit, rezulta ca o parohie trebuie sa aiba 8.33 preoti confesori, care sa nu faca altceva. Lor li se audauga macar 2 preoti care sa se ocupe de Liturghii, Masluri, cateheze, casatorii, mers la bolnavi, mers la protoierie cu registrele si banii, etc. Si asa ajungem la un necesar de 10 preoti per parohie, dintre care 8 blocati in confesional.

Sunteti sigur ca e realist ce propuneti ?

In manastiri da,se poate .
Nimic cantitativ nu poate justifica o asa mare abatere calitativa de la credinta .
Mai bine sa nu te impartasesti ,asa cum zice si apostolul decat sa iti bei si mananci singur osanda

Parintele Calciu despre DEASA IMPARTASANIE FARA SPOVEDANIE si “CERBERII POTIRULUI”
 

Poate ca in foarte marile manastiri sa fie cel putin zece ieromonahi. Presupun ca realizati ca nu orice calugar poate face spovezi, ci numai ieromonahii special hirotesiti.

Si cam cate astfel de manastiri sunt in Romania ? Si ce sa faca un credincios care e impiegat de miscare in gara Bicaz, sa mearga zilnic la Manastirea Neamt la spovedit si impartasit ? Si nevasta-sa, postarita, la fel ? Si fiul lor cel mare, care e la liceu, sa mearga zilnic cu ei sau separat ?

Pai, si asa se inchide bucla si ajungem la practica de acum, in care un credincios practicant se spovedeste si se impartaseste o data sau de 2 ori pe an. Intelesesem ca sustineti altceva, ma scuzati.

Dar, poate ne spun cum o rezolva traitorii aceia ortodocsi de aici, de pe forum, care se spovedesc si se impartasesc zilnic, cum spuneti. De exemplu, dv cum faceti ? Puteti furniza datele de contact ale duhovnicului care va spovedeste si va impartaseste zilnic (fie: accept si saptamanal) ? Nu de alta, dar se pare, de pe alte topicuri, ca oamenii au dificultati de gasire a unui duhovnic chiar si in conditiile practicii actuale, in care il viziteaza poate o data la mai multe luni.

Concrect, ai vreun canon în acest sens de obligativitate a spovedaniei înainte de împărtăşanie? Nu veni cu argumente de genul că multe practici din Biserică nu au fost prinse în canoane. Nu cred că un lucru atât de important a ptut fi omis.

Practica asta a existat şi există. Ţi-am dat atâtea exemple vii pe care le refuzi să le vezi.

Faptul că există icoane cu influenţă catolică în Biserică, asta nu înseamnă că nu sunt eretice. În zadar Mihailc şi eu ţi-am adus argumente, le-ai făcut praf cu interpretările tale. Dacă nici preotul nu a reuşit să-ţi scoată cuiele din cap e clar că eu nu am nici o şansă.

Sf. Apostol Pavel se împărtăşea zilnic, însă ne atenţionează că nu merge oricum, ci doar cu pregătire. Să vedem ce spune şi Sf. Ioan Gură de Aur: "În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi... Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici."

"Intarzierea si amanarea impartasirii - care vin de fapt din relaxare , lene , nepasare si refuzul pregatirii adecvate - expun sufletele la grave vatamari venite atat din partea atacului demonilor , cat si din pricina privarii lor de har si de bunurile ceresti . Asa cum ne hranim zilnic , asa trebuie sa ne invingem indolenta si comoditatea , si sa ne pregatim si , aprinsi de inflacararea ravnei , sa ne impartasim frecvent , daca nu in fiecare zi , macar in fiecare duminica si sarbatoare . Hristos ni se da la fiecare Liturghie , iar crestinii raman nepasatori fata de primirea lui cuviincioasa si alearga in schimb cu multe cheltuieli si primejdii in pelerinaje dupa icoane , moaste sau la Ierusalim" (Împărtăşirea continuă Sfintele Taine. Dosarul unei controverse, marturiile Traditiei - Traducere şi studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr)

Au legătură, numai că trebuie să şi vrei să vezi. Trecând peste canoane, pe care văd că le-ai făcut una cu pământul, merge mai departe.

"Sfinții Părinți, fără excepții, au văzut drept prim scop al Liturghiei împărtășirea clerului și a credincioșilor mireni cu Trupul și Sângele Domnului." (Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii, pag. 94)

"Văd că se face multă neorânduială la Împărtășire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtășiți chiar dacă adeseori sunteți curați [adică nu aveți păcate opritoare – n.n.], iar când vin Paștile (și alte sărbători), chiar dacă ați făcut ceva rău, îndrăzniți să vă împărtășiți?! Vai de nepriceperea voastră și de răul vostru obicei! În zadar se săvârșește Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtășiți… Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor – n.n.] nu ești vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei…" (Sf. Ioan Gură de Aur - Omilia III la Efeseni)

"Îndepărtându‑ne de Sfânta Împărtășanie, ne facem vrăjmași ai lui Dumnezeu și prieteni ai diavolului." (Sf. Chiril al Alexandriei)

"Niciodată să nu neglijezi a merge la biserica lui Dumnezeu și a te împărtăși cu Tainele lui Hristos Domnul! Aceasta [demonizarea] ți s‑a întâmplat pentru că timp de cinci săptămâni [35 de zile – n.n.] nu te‑ai apropiat de Preacuratele Taine." (Sf. Macarie Egipteanul)

"Împărtășirea zilnică și hotărârea de a primi zilnic Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos e un lucru bun și folositor, căci El Însuși o spune limpede: „cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică” (Ioan 6:54)… Cu toate acestea, noi [cei din Capadocia – n.n.] ne împărtășim numai de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea și sâmbăta, precum și în alte zile când se face pomenirea vreunui sfânt." (Sf. Vasile cel Mare)

Sfântul Grigorie Palama consideră împărtășirea duminicală ca pe o datorie a fiecărui creștin. (Dialog al legiuirii celei după Hris*tos)

„Este cu neputință să ajungă cineva la desăvârșire fără deasa împărtășire cu Sfintele Taine. Pentru că fără de aceasta, nici dragostea nu o poate dobândi, fără dragoste nici ascultarea de stăpâneștile porunci, iar fără ascultare nici desăvârșirea. De aceea, Sfinții Părinți nu cer desăvârșirea de la cei ce se împărtășesc, ci îndreptarea vieții prin pocăință” (Sf. Nicodim Aghioritul)

„Atât monahii, cât și mirenii, fiecare după puterea lor, să se împărtășească la fiecare Liturghie sau și mai rar, dar nu după un număr fix de zile, ci așa cum recomandă fiecăruia duhovnicul” (Sinod de la Constantinopol - 1819)

Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea din paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat față de Trupul și Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți au și murit(I Corinteni 11:27‑30)

Normal că NU este "ok" pentru cineva care citeşte doar printre rânduri şi trage concluzii trunchiate.

"Pentru a nu se ajunge la tot felul de excese, pentru ca cineva să se poată împărtăși (după Sfântul Simeon Noul Teolog), este obligatoriu să aibă și binecuvântarea duhovnicului, iar dacă, din anumite pricini legate de timp sau distanță, nu se poate obține binecuvântarea, este important ca respectivul măcar să nu fie oprit pentru vreo perioadă de la primirea Sfintelor Taine. Dacă nu vor fi încălcate rânduielile stabilite de Biserică pentru primirea Împărtășaniei (împăcarea cu toți, spovedania, pravila de rugăciune, postul etc.), nu se va ajunge la nici o extremă.
Ca o concluzie referitor la cele două probleme care apar atunci când se vorbește despre deasa împărtășire ( adică spovedanie și post), putem spune că nu greșește cu nimic cel care vrea să se împărtășească o dată sau de două ori pe săptămână sau chiar zilnic, ba, dimpotrivă, mult bine duhovnicesc își face. În acest caz, mirenii, dar mai ales monahii, dacă sunt sârguincioși în împlinirea cuvintelor Evangheliei și nu au impedimente pentru a se împărtăși, se pot spovedi și o dată la câteva săptămâni (clericii inclusiv) și este suficient să postească doar miercuri și vineri (monahii și lunea), atunci când nu este un post din cele patru posturi de durată. Acest sfat însă, așa cum cred că s a înțeles deja, nu este valabil pentru toți, căci majoritatea „ortodocșilor” nu prea fac cele ale Ortodoxiei. Sfatul sau, mai bine zis, îndemnul este valabil doar pentru cei care merg regulat la biserică, țin toate posturile (inclusiv miercurile și vinerile), au un canon stabil de rugăciune, fac ascultare de un duhovnic, se feresc de păcat și lucrează virtuțile. Creștini din aceștia sunt relativ puțini, dar suficienți pentru a putea împărtăși în fiecare duminică măcar câte 20 30 de credincioși (adulți), iar la mănăstiri chiar întreaga obște." (Când și cum să ne împărtășim - Ierom. Petru Prutean)

Toate acestea mă întăresc şi mai mult în convingerea pe care o exprimam în postarea 160, de la pag. 16 a topicului.
Găsesc potrivit să repet gândul:

Când mijlocul pe care l-am considerat a fi Sfânta Împărtăşanie este prezent şi ca motivaţie centrală, cred că avem cea mai bună şi sigură motivaţie. Să am nevoie de Împărtăşanie, ca de aer, să îmi fie foame şi sete de Trupul şi Sângele Domnului cred că este cea mai sigură îmboldire spre o viaţă mai curată, spre un efort mai sănătos de asceză. Ce te poate motiva mai mult, pe tine cel ce porţi dorul de Dumnezeu, decât să te împărtăşeşti de Hristos în cel mai concret mod cu putinţă, fie şi uneori, ca pe o pregustare a bucuriilor Veşnicei cu El?
Făcându-Se temei energizor al vieţii noastre, Domnul ne împinge pe Cale, precum ne şi cheamă, atrage. Ne este deopotrivă Imbold şi Îndrumător, precum şi Ţintă. Nicăieri psihologia noastră omenească nu este mai uimitoare decât în relaţia concretă cu Dumnezeul nostru, al creştinilor, Hristos.