Dupa faptele legii, enumerate aici: I Corinteni, cap. 6 "Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, 10.Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu."
Dupa toata invatatura revelata, nu dupa pasaje care sunt intereptate ca sa fie la fel cu invatatura cuiva (cum fac unii protestanti). Ortodocsii tin toata Sfanta Scriptura, protestantii care ne acuza (si tu spui ca sunt peste noi in privinta Bibliei) iau doar pasajele care le convin lor si le interpreteaza. Legea contine zece porunci, nu sapte sau sase.
la Judecata finala unora li se adauga si roadele faptelor lor care s-au facut dupa ce au murit (asa am citit). De exemplu daca rudele s-au rugat pentru el, sau un alt exemplu, daca a scris o carte si aceea a influentat spre credinta multi oameni, etc.
De fiecare data spui doar ce intelegi tu, dar pe mine sau pe altii nu ne intereseaza rationamentul tau personal, trebuie sa dai si exemple si citate. De caeea in ortodoxie se pune pret pe spusele sfintilor, nu pe ce se gandeste un vecin si i se pare lui ca e bine.

Draga Catalin, eu nu am zis ca impartaseste aceleasi conceptii ca si mine, nici vorba de asa ceva. Asta nu ma impiedica sa imi placa ceea ce scrie. Imi place cum scriu multi de pe site, chiar daca eu gandesc mai mult saau mai putin diferit. Nu este numai ideea comunicata, ci si modul in care este comunicata. In ceea ce te priveste am fost intru totul deacord cu observatia: daca ar fi ca cineva sa creada dupa ce te-a ascultat pe tine, ar face-o din frica si nu de dragul adevarului continut in cuvintele tale. Ceea ce pentru mine evoca motivul pentru care te-ai convertit tu...

Tie ti se pare asa pentru ca tu ai o viziune laxa, modernista asupra crestinismului si iti place acelasi discurs. Nu-ti plac ingradirile, invataturile fixe, ascultarea. Dar ortodoxia tocmai asa este, e conservatoare in privinta asta, dar tocmai asta inseamna libertate de fapt. Invatatura, dogmele, nu se discuta, nu se negociaza, nu e democratie. Sunt revelate, noi ni le insusim. Ele tin de porunca sa iubesti pe Dumnezeu, cum il iubeste cineva daca nu asculta si spune ca Domnul a gresit? Tu ai preluat din ecumenism (adica din protestantismul liberal) axarea doar pe cealalta porunca, mai mica, sa iubesti pe aproapele tau. Dar tu nu poti vedea deocamdata ca aceasta porunca e legata de prima, care e esentiala, nu poate fi doar a doua. La fel, si mie imi place doar discursul care marturiseste dreapta credinta, nu cel ce te atrage pe tine, cel care nu pune pe planul secund asta.
In cartea cu regizorul convertit acesta povesteste ca tocmai de laxitatea asta protestanta a fugit, e a venit la ortodoxie pentru adevar, pentru invatatura ortodoxa, nu pentru ca ii placea cum arata bisericile. A mai scris ca nimeni nu s-a convertit la ortodoxie din cauza ecumenismului, poate foarte putini, toti vin pentru ca aici e adevarul. Si ca protestantismul a devenit mai mult un fel de psihoterapie, eu am mai spus ca e cam la fel ca in grupurile acelea de genul AA. Discursul protestant nu atrage pe nimeni la ortodoxie, din moment ce spune ca toate cultele sunt la fel de ce si-ar parasi cultul? Cultele protestante pun pret pe atragerea exterioara, comunitate, ca omul sa se simta cat mai bine si sa aleaga cultul lor. Cine se coverteste la ortodoxie marturiseste inainte de botez credinta ortodoxa, e primul pas pe care trebuie sa-l faca. Despre asta vorbim noi aici, despre primul pas.

Cătălin, pentru că după cum mărturiseşti consideri că cel mai mare pericol care ameninţă Ortodoxia este ecumenismul, aş vrea să-ţi pun nişte întrebări, mai ales având în vedere că citezi îndeosebi din anumiţi autori, la care sper să răspunzi deschis.
Ce părere ai despre Părintele Stăniloae? Ai citit dogmatica sa? sau altceva din opera sfinţiei sale. Face parte dintre scriitorii tăi preferaţi? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
Aceleaşi întrebări în legătură cu alţi teologi contemporani: Losky, Schmemann, Evdokimov. I-ai citit?
Cum îi priveşti din perspectiva ecumenismului?
Pun întrebările astea şi din cauza nedumeririi pe care o am cu privire la faptul că ştiu că Teologia dogmatică a părintelui Stăniloae nu se studiază la facultatea de teologie din Bucureşti. Mă întreb dacă lucrul ăsta se întâmplă din cauză că există nişte semne de întrebare cu privire la opera sa.

Alambicata explicatie si problematica doar ca sa demonstrezi de ce sunt mantuiti si necrestini sau doar de dragul de a sprijini multidisputata ta teorie despre mantuirea universala prin jerfa lui Hristos?

Daca se doreste a fi a doua, pai nu se poate demonstra o teorie printr-o alta teorie.
Ar trebui sa stii macar atata lucru.

Ceea ce ai scris tu mai sus se vrea tot o dogma.

Invoci Scriptura dar ai o vasta structura dogmatica care e 90% fantezi proprie, e drept, pe marginea Scripturii, dar asta nu o face (mult) mai putin fantezista.

Deci cum functioneaza asta practic?
In care moment omul este absolvit de pacate mai exact?

Moment dupa care, omul nu mai pacatuieste deloc?
Daca pacatuieste este iertat instant?
Este iertat dupa o mica pocainta? Medie? Mare? In functie de pacate?

De ce unii fac fapte bune mai putine, altii mai multe?
Nu primesc acelasi har?

Cătăline, de unde ştii care-i comportamentul meu că nu m-ai văzut niciodată?
Ce numeşti tu jigniri sunt opiniile mele despre opiniile tale. Asta e părerea mea despre tine, aşa cum te manifeşti în spaţiul digital. Am toată convingerea că în realitatea care contează eşti un băiat de treabă!
Sunt păcatele mele şi mi le asum, însă sunt lucruri care ar trebui să te îngrijoreze şi pe tine, dacă-ţi analizezi onest propriile reacţii.

Hai să te ajut puţin....

1. În altă parte mă acuzai de "corectitudine politică" (fară să ai habar ce înseamnă aia) iar acum îmi ceri realmente să fiu "corect politic" cu tine şi să mă prefac că te simpatizez, că nu văd reducţionismul smintitor conţinut în informaţiile pe care le plantezi pe forum cu o iresponsabilitate vecină cu patologia duhovnicească, ca nu cumva să te răneşti la orgoliu.

2. Tu tot repeţi pe-aici că spui ce spun sfinţii. Ţi-ai pus vreodată întrebarea dacă nu cumva doar spui ce crezi că spun sfinţii, iar sfinţii s-ar putea să spună mai mult decât pricepi tu în faza asta a înţelegerii tale? Sfinţii sunt infailibili? Tu eşti infailibil?

3.Un indiciu care mă determină să te suspectez de ipocrizie mai mult sau mai puţin conştientă în "mărturisirea ta". Dacă vezi că eu sunt ticălos şi irascibil, de ce nu-i imiţi pe sfinţi şi mă imiţi pe mine? Eu fiind un un om rău, iar tu un om bun de vreme ce mărturiseşti de pe palierul sfinţilor, de ce te străduieşti aşa de tare să ţii pasul cu răutatea mea. Din moment ce spui ce spun sfinţii, de ce nu şi faci ce-au făcut ei pentru a ajunge să spună lucruri îndeobşte folositoare şi credibile, adică să mărturisească în primul rând cu ceea ce sunt şi abia apoi cu ceea ce spun.

Iată cum a mărturisit credinţa adevărată Sfântul Macarie cel Mare:

"Pe când avva Macarie trăia în singurătate într-o colibă de la marginea unui oraş, a fost acuzat de părinţii unei tinere că abuzase de ea. Aceştia l-au legat cu o funie de gât şi l-au târât aşa prin tot oraşul, strigând: "Iată un aşa-zis "pustnic" care ne-a violat fata!". Drept care i-au cerut satisfacţie şi plata unei pensii alimentare pentru copilul ce avea să vie pe lume.
Sfântul nicidecum n-a căutat să se dezvinovăţească. A primit necinstirea din partea lor şi s-a întors în colibă. A început să lucreze de două ori mai mult ca până atunci, împletind rogojini şi coşuri, zicându-şi: "Macarie, acum ai nevastă. Trebuie să munceşti mai mult, ca s-o întreţii.". În fiecare zi se prezenta acasă la tânăra fată, aducând toţi banii câştigaţi astfel. În schimbul lor, primea înjurături şi lovituri. Situaţia a ţinut până în ziua când, muncită de durerile facerii, fata a mărturisit nevinovăţia călugărului, şi cine-i adevăratul tată. Dar atunci Macarie a fugit în pustiu ca să nu fie cinstit ca un sfânt.

În atitudinea asta omul vede, panoramic, all inclusive, cuvântul adevărului făcut trup, Evanghelie în act, scopul dogmelor, a imnografiei, a Sfintelor Taine, a rugăciunii şi propovăduirii Bisericii: biruinţa vieţii asupra morţii.

Că un sfânt, dacă e sfânt adevărat, rabdă cu seninătate ocările altora şi nu răspunde cu un croşeu de dreapta unui picior în fund. Oare credinţa adevărată se mărturiseşte numai cu o nesfârşită pălăvrăgeală sau şi printr-o atitudine diferită care convinge la un nivel mult mai profund decât simpla verbalizare? (o întrebare valabilă şi pentru mine!)

4. O rugăminte mai personală: poţi să faci un rezumat al "învăţăturii" mele dacă tot m-ai procopsit cu o asemenea responsabilitate de care mă simt străin?

Problema in ortodoxie mai e si secularimsul, dar si ecumenismul, pentru ca aduce invataturi gresite fata de invatatura ortodoxa. Cum vezi sinoadele s-au tinut cand aparea o invatatura gresita, deci era ceva deosebit de important acest lucru.
Imi place foarte mult parintele Staniloae, ma uit si la video chiar daca le-am mai vazut ce cateva ori.
In rest luam de la teologi tot ce e in concordanta cu invatatura Bisericii, pentru ca au fost si teologi care au mai sustinut si pareri personale. DE exemplu au fost teologi rusi care au afirmat o invatatura asemantoare Filioque, sau care au spsu ca nu e o erezie (pe la sfarsitul sec. XIX). Unii teologi vin din filozofie, dar adevarii teologi sunt sfintii, care imbina si sfintenia cu teologia. De aceea acestia sunt pe primul loc.
In legatura cu teologii rusi enumerati, am gasit un articol interesant, care ma ajuta sa inteles si ce am citit pe forum despre Yannaras: http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...emica-moderna/
Scrie ca unii rusi plecati din cauza bolsevicilor au luat contactul cu spirtualitatea catolica si protestanta in Franta si au incercat o renastere patristica, cum catolicii aveau si ei o reintoarcere la izvoare. Dar preocupati de inlaturarea influentelor catolice au alunecat putin spre protestantism, adoptand un modernism teologic. "Aceasta, după părerea Părintelui Serafim, descria însuşi modul de abordare al moderniştilor purtători de cuvânt ai ortodoxiei: ei nu readuceau ortodoxia la o presupusă puritate pierdută, ci o „renovau” conform concepţiei moderne. "
"Desi dezavuează roadele Reformei, ei fac de fapt exact ceea ce spusese Guenon ca face protestantismul."

Asta nu inseamna ca nu trebuie sa luam tot ce este bun, dar pentru asta trebuie sa stim ce este bun, adica sa cunoastem invatatura Bisericii. Si adevarul este ca e mia placut sa citesti scrierile unor sfinti, stiind ca acestia au fost apoi canonizati.

M-ai omorit la faza cu Sfantul Macarie Cel Mare... Saru'mana!...

Slava lui Dumnezeu!

Ba se studiaza, Cristiane, cum sa nu se studieze?!...
Si toti autorii enumerati se studiaza. Mai ales la admiterea la Master, vei gasi lista bibilografica (intra pe www.ftoub si te convingi cu ochii tai, chiar acum de voiesti). Ca sa nu mai zic mai departe, la doctorate...
Necazul e ca parintii profesori pun de obicei "stacheta" mai jos, intrucat nivelul de pregatire al studentilor, indeosebi in primii ani, este incalificabil de slab. Astia suntem!

In concluzie: Parintele Dumitru Staniloae se preda chiar in amfiteatrul principal (care ii poarta numele!) si nu numai...

(Vezi la cine mai pleci urechea, inocenta voastra...:))