Citat:
În prealabil postat de maria32
(Post 452753)
mentalitatea populara e complet opusa. si anume: daca a trecut de 30 de ani si e inca singur sigur are defecte, hibe, vicii si d-aia saracu nu l-a luat niciuna de barbat :21:
|
Da,este o convingere bazata pe generalizare,evident ca nu se aplica la toata lumea,insa,totusi,trebuie sa recunosc ca un sambure de adevar exista in toata aceasta istorie.
Datorita unor conjuncturi de viata,m-am vazut in situatia ca dupa varsta de 30 de ani sa fiu singura,desi,evident imi doresc si eu ca o mare parte din oamenii de pe acest pamant si incadrati in societate sa imi gasesc un partener de viata impreuna cu care sa ne construim o familie.
Usor de spus,insa mai greu de facut,mai ales,ca dupa cum spunea cineva intr-o postare anterioara,nu mai avem varsta adolescentei sa ne orientam doar spre aspectul fizic al cuiva,mai sunt multe alte lucruri extrem de importante,care,daca nu exista in omul respectiv,mai bine ramai celibatar.Personal nu sunt adepta unei relatii sau casatorii doar de dragul de a nu ramane in singuratate,pentru ca,din experienta mea proprie,singuratatea uneori este o binecuvintare in comparatie cu o relatie toxica.
Revenind,insa,fiind singura de cam aproximativ 1 an de zile,evident ca am lasat deschisa posibilitatea de a cunoaste alti oameni,insa am constatat ca persoanele care depasisera o anumita varsta si speram eu sa fie ceva mai mature,nu erau neaparat si asa: foarte multe curtari din partea unor oameni insurati,extrem de multe,iar faptul ca aveau si copii,iar modul de a relationa in viata de familie pe care mi-o descriau (doi straini care practic imparteau niste interese si niste copii,in rest,fiecare cu viata proprie) m-au facut sa caut sa deschid ochii si mai bine la ce este in jurul meu.Nu inteleg sensul pentru a ramane intr-o relatie de complezenta,dependenta,o afacere de familie numita casatorie,dar in care pe parte sufleteasca nu mai exista nimic sau in tot cazul nu ceea ce ar fi firesc sa fie intre doi oameni casatoriti.Si atunci,incerci sa iti cumperi cu bani iubirea,romantismul si pasiunea,tot ceea ce in caminul tau conjugal lipseste.Este trist,insa o realitate a multor cupluri din zilele noastre...
Apoi o gama variata de persoane care au serioase probleme de relationare,adaptare la societate,tulburari de personalitate sau oameni singuri sau divortati,separati care nu se mai implica decat superficial din cauza faptul ca undeva,candva au fost raniti,iar ei nu au putut depasi durerea acelor momente sau chiar emotional vorbind,sunt inca prinsi si legati de o persoana cu care nu mai au nimic de impartit,poate de ani.
De ceva timp,am multe alte prioritati,asa ca am lasat problema asta pe un plan secund,poate nici nu este momentul in prezent,insa,din planul observatorului nu pot sa nu urmaresc ce se petrece in aceasta societate.Nu cred ca varsta este un impediment,ci faptul ca oamenii devin din ce in ce mai inautentici,din ce in ce mai putin doritori sa se implice cu adevarat,chiar si atunci cand sunt in relatii de cuplu de ani de zile,asist la un adevarat spectacol al falsitatii nu doar fata de ceilalti,ci fata de sine in primul rand,spectacol al carui actor principal este frica...frica de a mai iubi,frica de a mai darui,frica de a mai oferi incredere,frica de a te arata celorlalti asa cum esti,iar pe acest altar al fricii ne jertfim intreaga noastra viata.
