Uităm mereu că omul, omul creştin, are înlăuntrul inimii lui o fiinţă tainică numită om lăuntric sau om duhovnicesc. Acesta nu am auzit să aibă organe genitale dar am auzit că este hărăzit nemuririi şi fericirii din împreună-şederea cu Dumnezeu.
Eu cred că în general, atunci când gândim şi vorbim ceva, o facem strict din punctul de vedere al omului exterior, cu oarecare cultură teologică şi orizonturi mintale, însă omul duhovnicesc nu prea transpare în dialogurile noastre.
De ce?
Mai întâi pentru că îl cunoaştem foarte puţin, avem un contact extrem de prost cu el, fiecare îşi dezvoltă de fapt religiozitatea iar nu duhovnicia.
Oamenii duhovniceşti însă, atunci când au de-a face cu un om natural, cum cred că suntem mai toţi, au ceva dificultăţi de adresare. Ei trebuie să selecteze doar anumite informaţii, cât de cât pe înţelesul nostru (deşi le înţelegem de obicei prost, extrem de grosolan şi pocit, reducîndu-le la ordinea noastră întrucât nu suntem capabili să ne acomodăm mintea şi inima la ordinea lor) şi să opereze un fel de traducere, ca dintr-o limbă în alta...
De aici mult talmeş-balmeş precum şi o latură comică a dialogului cu aceşti "extratereştri" binevoitori care locuiesc nu în altă parte decât în noi înşine, în noi-înşile din persoana lor...

P.S. Apropos, de mult voiam să scriu asta, ca unul care am îndrăgit mult SF-ul în adolescenţă: dezvoltarea impresionantă a literaturii SF, ducînd uneori la cărţi absolut admirabile, delicioase, arată că mintea exterioară, neduhovnicească, tânjeşte în felul ei după Dumnezeu şi imginează splendid, uneori, ceea ce îi stă de fapt pregătit în original chiar sub frunte şi sub coaste. Cel mai bun SF, cel mai uluitor SF este contactul rugătorului (numesc doar rugăciunea, ca reprezentant, dar mă refer la omul îmbisericit în întregime, ca fel de-a fi) cu propriul univers lăuntric dincolo de care începe să se întrezărească lumea pe care nici mama lui Asimov n-a bănuit-o vreodată...
Dar oamenii nu cred în Hristos şi nu se roagă. Ce fac atunci? Printre altele, imaginează lumi SF, aşa de consolare, de singurătate, de plictiseală... Surogate, mari ratări ale unor lucruri simple pe care le avem în noi şi în jurul nostru dar pe care nu le voim.

ok! Cu ce argumentezi afirmatiile tale?
PS:sa inteleg ca Dumnezeu a creeat ceva de la inceput cu "defectiuni" cum ar fi aparatul reproducator pentru ca este pus pentru nasterea trupurilor destinate mortii? Biblia spune ca: "Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau BUNE FOARTE. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea" (Geneza 1:31). Cred ca stii ca in ziua a 6-a Dumnezeu l-a creeat pe om. A fost adaugat aparatul reproducator dupa cadere sau inainte? Iar daca aparatul reproducator a fost de la inceput pus la om de Dumnezeu (asa cum spune Biblia ca: "Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa"-Geneza 2:2 ) a fost bun sau rau? Raspunsul il ai in versetul de mai sus. Iar daca aparatul reproducator a fost BUN FOARTE inca de la inceput, cum poti tu sa spui ca a fost pus de Dumnezeu pentru nasterea trupurilor destinate mortii? A fost omul destinat mortii inca de la creearea lui?

Dovedeşti contrariul şi nu e prima dată (nu e doar părerea, ci şi a altor useri). Cezar ţi-a răspuns pe subiect, nu ae sens să mai intervin.

foarte frumos mai cuvantezi frate Cezar! Numai ca omul este destinat vietuirii cu Dumnezeu, omul cu trup si suflet si nu doar omul launtric si duhovnicesc. Si actul sexual tot Dumnezeu l-a lasat. Chiar si placerea pe care o produce actul sexual, tot bunul Dumnezeu a lasat-o. Doar nu ai sa spui ca acesta placere a pus-o in om vrajmasul, iar ceea ce a lasat Dumnezeu la om este "bun foarte" asa cum spune Geneza, chiar daca cu timpul s-a alterat datorita caderii primilor oameni

amice, tu vii cu parerile tale, eu vin cu versete biblice. Cine are dreptate?

Aiurea, poate rectifici "alte măsuri medicale" şi pe viitor încerci să citeşti tot topicul şi să nu mai deformezi realitatea (ceea ce susţin).

Neamul se stinge tocmai prin faptul că noi capitulăm în faţa unui sistem fals (fără de Dumnezeu) care încearcă să imite Adevărul şi prin acesta să ne depărteze de Adevăr.

Din nou te invit să studiezi catehismul ortodox: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=17

17. Cine poate sa talcuiasca fara greseala Sfanta Scriptura?

Numai Biserica poate sa talcuiasca fara greseala Sfanta Scriptura, pentru ca numai Biserica este pazitoarea, talcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti. .... Asadar numai aceia care au primit putere, incuviintare si insarcinare de la Biserica si numai in numele Bisericii pot si au dreptul sa talcuiasca izvoarele Descoperirii dumnezeiesti, adica Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.

ps: Deci cine emite păreri propii? :39:

Tu ai dreptate, atâta timp cât te bazezi numai pe versetele bilblice sfidând Sf Tradiţie şi sfinţii părinţi. Sunt atâtea confensiuni care ştiu pe de rost Biblia şi citează din Biblie. Te întreb dacă le este de folos?

ai dreptate partial. Intradevar, doar Biserica are dreptul si poate sa talcuiasca corect Biblia. Insa eu nu neg ca exista o Sfanta Traditie. In schimb am dubii cu unii din parintii Bisericii (mai bine spus invataturile lor). Sa-ti dau un exemplu: vamile vazduhului. Unii parinti zic ca exista, altii nu.Asa ca cine din acesti "sfinti" parinti au dreptate pentru ca ceea ce sustin ei se bat cap in cap? Cum mai pot eu sa am incredere in invataturile lor, care nu au argumente biblice?



nu, pentru ca au anulat Sfintele Taine, interpretand eronat versetele biblice

Care Sfânt Părinte zice că nu există?

a spus cumva Sf. Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul sau Sf. Nicolaie de aceste vami ale Vazdului?