Ei normal ca nu ma referam la scris, formularea corecta era ce a ramas fixat in scris din cuvintele lui Iisus.Dar acum ca tot ai aadus discutia,care profetie de la Ieremia a fost implinita ?

Pai nu am zis sa o talcuiesc eu . Am zis unde gasesc concret ori talcuiri ale Scripturii , ori integrari ale Scripturii in invatatura orotodoxa ? Si daca se poate sa fie si pe intelesul tuturor ar fi si mai de apreciat .Deci am cerut ajutorul pentru a fi indrumat spre astfel de lecturi.
Si in plus m-ar interesa si reactia cui recomanda ceva care sa fie citit,ce a inteles,ce nelamuriri a avut . E totusi un forum ,si principalul sau rost e sa ne ajutam unii pe altii ,fiecare la nivelul la care suntem.Degeaba mi se recomanda nu stiu ce lectura greoaie care nici cel care o recomanda nu a inteleso ,sau a avut probleme. Nu zic aici despre catehism .catehismul il stiu si eu .Dar acolo sunt enunturi generale . Vroiam mai la concret anumiti scriitori pe aceasta tema


.Revelatia da,dar Traditia a continuat .Scrierile sfintilor nu fac parte din Tarditie,din zestrea Bisericii ? Odata cu apostolii s-a incheiat revelatia dar nu Traditia . Talcuirea Scripturii a mai continuat,apoi cu sinoadele ,apoi fixarea cultului.Pe la 800 cred ca s-a inchiat cu adevart acest proces.

.Okei , ai si tu dreptate ,poate am ceva germeni protestanti in mine,si un interes prea mare pentru Scriptura. Recunosc ,nu atat ca vreau sa o inteleg,cat sa vad macar pe alti ca o inteleg. Mi-a placut asa mult,ca as vrea sa regasesc in Ortodoxie cat mai multe lucruri legate de Scriptura. Catehismul l-am citit , ideatic mi l-am insusit ,dar eu vreau sa regasesc fiorul care mi-l transmitea direct Cuvantul lui Dumnezeu. De aceea simt nevoia sa citesc mai mult ,nu doar catehismul ,si asta nu inseamna neaparat ca ,contrazic catehismul ,prin faptul ca pun intrebari. Chiar as invidia o persoana care nu pune deloc intrebari.
Uite,de exemplu din dialogurile de aici ,cu Mihnea si inclusiv cu tine ,m-au ajutat sa vad continuitatea Cuvantului scripturii in Biserica prin Taine .Ulterior am cautat sa aprofundez acest subiect si in scrierile parintilor.

Inteleg,probabil initial nu am inteles bine :) Cu privire la acel gest era o exemplificare a celor scrise in Ieremia 17.13, in raport de cei veniti sa-L ispiteasca sub masca corectitudinii religioase.Dar, dupa cum este scris in alta parte, Fiul Omului nu avea trebuinta sa-i faca cineva marturisiri despre nici un om fiindca EL insusi ,,stia ce este in om"(Ioan 2.25).Si a implinit cele spuse de profet.Numai bine.

Porunca lui Dumnezeu este să iubeşti mai întâi pe Dumnezeu. Orice altă iubire mai presus de iubirea lui Dumnezeu fiind idolatrie, adică ruptură în relaţia noastră cu Creatorul şi Mântuitorul nostru. Vezi aşadar, te rog, că nu ai exprimat tocmai precis "mesajul creştinismului".
Acum, din iubirea lui Dumnezeu, care ni se porunceşte (adică nu-i tocmeală, e chemare fermă, e calea unică a omului, conformă cu menirea lui dintâi, dintotdeauna), decurg şi celelalte, de care te îndoieşti şi pe care le respingi.

*
Astfel, tu vezi postul ca pe o impunere străină, ca pe un fel de abuz pe care îl face Biserica. Din păcate, omiţi faptul decisiv că Biserica e Spitalul pe care Iisus l-a instituit pentru înzdrăvenirea noastră iar postul face parte dintre leacurile de bază. O spune Domnul Însuşi (găsim în câteva locuri în Evanghelie) şi o făceau Apostolii şi prima comunitate întocmai, precum găsim în "Fapte". Iar acum, dacă doctorul tău îţi spune să nu mănânci cutare aliment sau să nu faci cutare activitate, spre însănătoşirea ta, vei zice oare că el îţi impune gratuit şi abuziv un mod de a te comporta? Nu mai degrabă îi vei mulţumi pentru că ţi-a arătat calea prin care să te înzdrăveneşti? Îl vei critica şi dispreţui pentru că te-a readus la o viaţă sănătoasă, aşa încât să te bucuri că trăieşti?
Nu se cuvine aşadar să iubim pe Dumnezeu (prima poruncă) pentru că ne-a arătat calea însănătoşirii şi a recăpătării puterii noastre prin postire?

*
Tot din iubirea lui Dumnezeu vine şi "puparea moaştelor, icoanelor şi mâinilor preoţeşti", precum zici dispreţuitor.
Din iubirea noastră pentru El şi din iubirea Lui pentru noi.
Din iubirea Lui pentru noi pentru ca noi să nu ne simţim depărtaţi şi rătăciţi în abstract, ci să avem un contact concret, în exprimare emoţională firească, cu ceea ce iubim al Celui iubit - pe Dumnezeu în materie omenească (moaştele pline de Har), în lemnul care ne aduce re-prezentarea Lui înaintea ochilor iar prin aceasta în tainiţele sufletului, stabilind o comunicare vie cu Persoana reprezentată sau cu cei care sunt casnici ai Lui, sfinţii (icoane), în carne şi oase cu purtătorul Harului de a ne dezlega din moarte prin iertarea păcatelor, prin Botez şi prin toate Sfintele Taine precum şi prin păstorirea duhovnicească (preotul, părintele nostru duhovnicesc de pe pământ).
Din porunca dintâi a iubirii lui Dumnezeu vine şi imboldul nostru de a săruta tot ce ţine de El. Omul, dacă iubeşte din inimă, tinde să se exprime emoţional şi prin sărut, aşa cum e firesc. Precum noi ne sărutăm părinţii pământeşti, aşa şi încă mai mult simţim imboldul să Îi sărutăm şi pe Părinţii Cereşti. Deoarece iubirea lui Dumnezeu este vie în inimile noastre, cel mai firesc lucru pe care îl putem face este să sărutăm pe Cel iubit, prin tot ce Îl exprimă. La o adică putem săruta şi pământul, când vedem în acesta un mijloc de legătură între noi şi Dumnezeu. Putem săruta, ca poetul, şi umbra trecerii unei comete, dacă prin aceasta vedem o geană de lumină din clipirea Dumnezeirii către pământeni...

*
Facem semnul Sfintei Cruci când trecem pe lângă o biserică (sau chiar când ne amintim de o biserică) deoarece prin acesta reînnodăm gândul nostru şi toată starea sufletească de rodul Jertfei Mântuitorului pe Cruce. Acest rod este credinţa noastră şi tot darul primit de la Hristos, toată viaţa noastră şi calea mântuirii şi desăvârşirii deschise nouă în dar.
Este tot un gest de iubire, de recunoştinţă. În nici un caz nu poate fi o silire, ci o spontană exprimare a iubirii fireşti faţă de Dumnezeul nostru Milostiv şi Atotputernic.
Apoi ştim că în biserici sunt "ferestrele" noastre spre Cer - icoanele sfinţilor şi Persoanelor Dumnezeirii, icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, moaştele sfinţilor şi Însuşi Preacuratul Trup şi Sânge al Mântuitorului aflat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar. Ştiind noi acestea, ai voi să trecem căscînd pe lângă biserică?... Ne este cu neputinţă.

*
Toate acestea, precum sper că vezi acum, nu sunt lucruri de formă. Ci sunt lucruri de miez, anume din iubire. Ceea ce îţi pare habotnicie este de fapt exerciţiul constant al iubirii creştinului pentru Dumnezeu. Gestul dragostei noastre pentru Hristos şi Biserica Lui din care facem şi noi parte, ca mădulare vii.

*
Toată Scriptura este Scrisoarea de Dragoste a lui Dumnezeu către noi. Nu e nimic învechit în Vechiul Testament întrucât Legământul mereu repetat al Dumnezeirii cu oamenii nu poate îmbătrâni, nu poate fi anacronic. Domnul nu lucrează nimic anacronic, Domnul nu este perisabil. El Este. Veşnic. Dimpreună cu fiecare din lucrările Lui. Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, exprimată în scris încă sub forma Vechiului Testament, nu poate îmbătrâni.

Voi încheia cu un link către un cuvânt duhovnicesc, nu înainte de a-mi cere iertare pentru modul prost în care am încercat să exprim ecoul meu la afirmaţia ta care, mărturisesc, m-a rănit sau, mai exact spus, a rănit prietenia dintre noi.
http://www.youblisher.com/p/241307-S...ilii-la-Matei/ Paginile 15-16, dacă eşti bun.
"Cu vremea, însă, oamenii s-au abătut de la drumul cel drept;
unii din pricina învăţăturilor greşite,
iar alţii din pricina vieţii şi a purtărilor lor;
de aceea a fost nevoie să fie însemnate iarăşi în scris faptele şi cuvintele lui Dumnezeu.
Gândeşte-te cât de rău am ajuns!
Noi, care eram datori să vieţuim atât de curat, încât să nu mai fi avut nevoie de Sfintele Scripturi, ci în loc de hârtie să fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele, am pierdut cinstea aceasta şi am ajuns să avem nevoie de scrieri.
Şi cu toate acestea nici de acest al doilea leac, de Sfintele Scripturi, nu ne-am folosit cum trebuie.
.........
dispreţuim Scripturile, socotindu-le zadarnice şi fără de rost!"

Mie, de un imens folos imi este Lantul de Aur (=Catena Aurea). Este o opera de compilatie a Sf Toma din Aquino pe care el a facut-o pentru uzul lui propriu, ca instrument de lucru, fiindca simtea ca se pierde printre atatea interpretari ale Sfintilor Parinti si invatatilor de pana la el.

Inzestrat de Dumnezeu cu o forta fizica herculeana, aceasta era depasita, totusi, de o minte avand o memorie si o capabilitate de prelucrare a datelor care ieseau din comun si nu au fost nicicand depasite. Deci, daca Doctor Angelicus a simtit ca se pierde in interpretarile Bibliei, sa nu ne rusinam ca si noi patim la fel.

Fiindca o carte obisnuita este asemenea unei baltoace: intri in ea, si pe urma imediat iesi prin cealalta parte de unde ai intrat. Ai, in privinta asta, o singura posibilitate.

O lucrare de geniu, precum "Luceafarul" lui Eminescu, de exemplu, este asemenea unei mari. Intri in ea si te simti acoperit cu totul de ea. Pe urma, dupa mult timp, cand simti ca ar fi cazul sa iesi la un liman te intrebi pe unde anume, existand mai multe posibilitati de iesire.

Iar o carte supranaturala este asemenea unui ocean. In care, odata intrat, nici nu mai iesi, nici nu mai vrei sa o faci. Adica, pe de o parte, o viata nu iti ajunge. Iar, pe de alta parte, realizezi ca ACEASTA este o viata implinita.

Cercetati, asadar, pe net dupa cuvintele cheie "Catena Aurea". Si veti gasi intrarea intr-un ocean. Din pacate, opera se limiteaza la Evanghelii. Cum spuneam, pentru toata Biblia o viata nu ajunge. Nici chiar o viata ca a Doctorului Angelic.

Aici poate găsi şi Iustin "tâlcuiri ale Scripturii".
Opera Sfântului Ioan Gură de Aur menţionată mai sus este considerată cea mai minunată tâlcuire a Evangheliei după Matei.

Sfintii au talcuit Sfanta Scriptura, nu sunt scriitori mai mari decat sfintii.
Una este Sfanta Traditie si alta traditia bisericeasca sau alte traditii.
Sfanta Traditie e ceea ce Mantuitorul a propovaduit iar Apostolii au transmis mai departe. O sa intelegi mai bine din urmaotrul citat din Sfantul Vasile cel Mare:
"Unele dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica le avem din invatatura scrisa, pe altele insa le-am primit din Traditia apostolica transmisa in taina. Amandoua aceste categorii au aceeasi autoritate pentru evlavie. Nimeni nu va spune cuvant impotriva acestora, pentru ca nimeni nu cunoaste cat de cat asezamintele bisericesti. Daca am incerca sa inlaturam obiceiurile nescrise, ca neavand mare importanta, nu ne-am da seama ca am pagubi Evanghelia in partile ei principale; mai mult, am restrange propovaduirea la numele ei gol. De pilda (ca sa pome*nesc lucrul cel dintai si foarte obstesc), cine a invatat prin scris, ca cei care nadajduiesc in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa se insemne cu semnul crucii? Ce scriere ne-a invatat sa ne intoarcem spre Rasarit atunci cand ne rugam? Ce sfant ne-a lasat in scris cuvintele de chemare a Sfan*tului Duh pentru prefacerea painii Euharistiei si a Paharului binecuvantarii? Nu ne multumim cu cele pe care le mentioneaza Apostolul sau Evanghelia, ci spunem unele lucruri inainte, altele pe urma, ca avand mare putere pentru taina si pe care le luam din invatatura nescrisa. Noi binecuvantam apa Botezului si untdelemnul Ungerii, inca si pe cel ce se bo*teaza. Din ce scrieri? Nu din Traditia tacuta si tainica? Ce cuvant scris ne-a invatat ungerea insasi cu untdelemn? Iar cufundarea omului de trei ori, de unde este? Celelalte cate sunt in legatura cu Botezul, lepadarea de satana si de ingerii lui, din ce scriere sunt? Nu sunt oare din aceasta invatatura nepublicata si secreta pe care Parintii nostri au pastrat-o sub ta*cere, fara iscodire, ca unii care invatasera bine acel lucru: pastrarea in tacere a maretiei sfinte a Tainelor" (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfantul Duh, Migne P. G. XXXII, col. 188-189, cit. Invatatura de credinta or*todoxa, Bucuresti, 1952, p. 34)

In niciun caz, Toma de Aquino are alta invatatura decat cea ortodoxa si un alt duh. Sunt o multime de sfinti si o multime de talcuiri ale sfintilor, nu i-ar ajunge unui om o viata sa le citesca, de ce ar trebui sa citeasca o carte neortodoxa despre invatatura de credinta? Biserica spune, pe buna dreptate, sa nu citim carti neortodoxe (sau eretice), mai ales pentru cei care nu inteleg bine invatatura, pentru ca au alt duh si aceasta ii va influenta si pe ei. Si odata il vezi pe ortodox cum incepe sa cugete ca in invatatura catolica. Unii chiar mai mult, incep sa aiba revelatia ca invatatura catolica e cea adevarata, nu cea ortodoxa. In Duhul Adevarului trebuie sa staruim, nu in alte duhuri.

Nici talcuirea Scripturii, nici opera Sinoadelor, nici liturgica nu putem spune ca s-au incheiat pe la 800, in alt an sau vreodata. Ceea ce s-a incheiat odata cu moartea Sf Ap Ioan a fost Revelatia Generala. Asta nu inseamna ca nu sunt posibile revelatii particulare, altfel spus comunicari punctuale, cu caracter de obicei evenimential ori de cult, de la Dumnezeu la oameni. Aceste revelatii particulare trebuie sa aiba cautiunea Bisericii, care le examineaza mai intai. Si primul aspect examinat este ca ele sa nu contrazica Revelatia Generala, fiindca ar fi de neimaginat ca Dumnezeu sa se contrazica singur, un asemnea lucru marcand inautenticitatea pretinsei revelatii.

Spre exemplu, cultul Sfintei Cruci este in urma unei revelatii particulare. Putem spune ca Apostolii au cunoscut importanta si semnificatia Crucii, dar nici pe departe cultul ei nu a avut in Biserica Primara ponderea pe care o are acum. Si nu ar fi avut aceasta pondere daca Dumnezeu nu ar fi indicat-o oamenilor, prin revelatie particulara ulterioara, care face parte din Sfanta Traditie.

Ar fi irespirabila atmosfera dintr-o "Biserica-muzeu", in care Traditia ar fi osificata. Traditia este vie, termenul are legatura cu comertul. Transmitem ceea ce am primit. Din Traditie (Predanie) fac parte nu numai hotararile dogmatice ale Bisericii, ci si tot felul de detalii, precum faptul ca Sf Fecioara a nascut fara dureri, ca Domnul nostru a primit 120 de lovituri de bici, ca avea barba si plete, ca parintii Sfintei Fecioare se numeau Ioachim si Ana si tot felul de alte lucruri pe care nu le gasim in Evangheliile Canonice (desi pe unele le gasim in Apocrife, care contin o parte de adevar). Tot din Traditie mai fac parte si lucruri intamplate DUPA perioada apostolica, precum descoperirea miraculoasa a Sfintei Cruci de catre Sf Elena si inca multe, multe altele. "Ceea ce a fost crezut tot timpul, de catre toti, din tot locul" suna o definitie a Sf Augustin.

Aceasta e invatatura catolica, diferita de cea ortodoxa. Un articol care explica mai amanuntit aceste invataturi: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ine-69112.html
Citez: " Asemenea atitudini fata de dezvoltarea Revelatiei le au unii indirect, practicand si justificand inovatiile doctrinare, iar altii direct, eliminind Traditia cres*tina, spre a-si legitima si justifica propriile lor invataturi prin revelatii particulare.
Mentinerea "Revelatiei deschise" este, astfel, neortodoxa; ea introduce instabilitatea revelationala, prin modificarea si transformarea sa calita*tiva si cantitativa, determina indepartarea de invatatura Mantuitorului si schimbarea acestei invataturi. Real si obiectiv, nu mai intervine nimic revelational, dupa Hristos, in cuprinsul Revelatiei di*vine; subiectiv insa intervin persoane nelegitimate prin inspi*ratie divina in acest cuprins si apar inovatii fara nici o valoare doctrinara, pe care mersul inainte al religiei crestine le elimina, dovada pozitia ferma a Ortodoxiei si nerecunoasterea lor ecumenica."
"O prima eroare, care se face frecvent, este confuzia intre dezvol*tarea doctrinara a Revelatiei divine pana la Hristos si dezvoltarea doctrinara a Revelatiei divine de dupa Hristos, adica dezvoltarea dogmatica. Dezvoltarea dogmatica se deosebeste structural de cealalta, deoarece ea nu mai aduce adevaruri noi, nu mareste fondul revelat supranatural; ea este numai o dezvoltare for*mala de explicare, de lamurire si de insusire a Revelatiei supranaturale, nu o innoire a acesteia, sau o transformare. "