Rar înseamnă rău. O spun Sfinții (nu Pruteanu sau Larchet), dacă ai parcurs citatele date de-a lungul topicului.

Prea multa prudență pe care o tot repeți e o forma subtilă de înșelare de la știi tu cine.

Harul preoției nu le dă automat voie să se și împărtășească dacă au comis păcate mari. Este scris în Canonul 8 apostolic:

Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon sau vreunul (altul) din catalogul clerului, aducându-se Sfânta Jertfă (săvârşindu-se Sfânta Liturghie), nu s-ar împărtăşi, să spună cauza. Şi dacă ea ar fi binecuvântată, să aibă iertare; iar de n-ar spune-o, să se afurisească ca unul ce s-a făcut vinovat de tulburarea poporului (sminteală) şi a făcut să se nască bănuială împotriva celui care a adus (sfânta jertfă) ca şi când acesta nu ar fi adus-o după rânduială (în mod valid).

Totuși preoții sînt și ei oameni cu neputințe și căderi, de aceea se roagă înainte de Liturghie și în timpul Liturghiei pentru curățire și iertare, ca să poată săvîrși Jertfa și ca să se poată împărtăși.

Spovedania nu se anulează din cel puțin două motive:

1. Se poate întîmpla ca un creștin să cadă în păcate grele care necesită obligatoriu Spovedania. Au fost călugări bătrîni îmbunătățiți care au ajuns pentru mîndria lor să cadă chiar în păcatul curviei - cred că în Pateric am citit asta.

2. Duhovnicul trebuie să te urmărească periodic, așa că toate păcatele trebuie să-i fie aduse la cunoștință. Chiar dacă ai trăit o viață de creștin model, tot trebuie să te spovedești din cînd în cînd, ca să nu aluneci în păcate mai subtile pe care poate nu le depistezi singur.

Cine e autorul articolului? Văd că nu e semnat.

Sfîntul Ioan Gură de Aur - Omiliile la Postul Mare

Despre Sfânta Cină

”Noi avem de gând a ne apropia de masa cea prea sfântă, care umple pe fiecare de o sfială cucernică. Să ne apropiem dară de ea cu o conştiinţă curată. Să nu fie aici vreun Iuda, care poartă în inimă înşelăciunea împotriva aproapelui său, să nu fie vreun înrăutăţit, care ascunde în sufletul său otrava prihanei.
Aici se află de faţă însuşi Hristos, spre a găti pentru noi această masă, căci nu omul a putut să prefacă pâinea şi vinul în trupul şi în sângele lui Hristos, ci preotul stă acolo numai spre a înfăţişa pe Hristos şi a săvârşi rugăciunea; numai harul şi puterea lui Dumnezeu lucrează acea prefacere. „Acesta este trupul Meu" (Lc. 22, 19). Aşa se rosteşte cuvântul, care aduce acea prefacere. Precum glasul acela, care a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul" (Fac. 1, 28), deşi era numai un cuvânt, dar a trecut în faptă, şi a înmulţit omenirea, aşa şi la Cina cea Sfântă glasul acesta al lui Dumnezeu înmulţeşte harul la toţi cei ce se împărtăşesc din ea cu vrednicie.
De aceea să nu fie părtaş la această sfântă masă nici un făţarnic, nici un înrăutăţit, nici un răpitor, nici un hulitor, nici un învrăjbit, nici un zgârcit, nici un beţiv, nici un lacom de avere, nici un desfrânat, nici un pizmăreţ, nici un fur, nici unul cu răutatea ascunsă în inimă, ca nu cumva el însuşi să-şi atragă judecata, adică hotărârea osândirii. Iată, Iuda s-a împărtăşit cu nevrednicie din Cina cea tainică, şi apoi de acolo s-a dus şi a vândut pe Domnul. De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare.
Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte. Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta! Aşa, să curăţim sufletele noastre, şi să facem aceasta curând.
Cum şi în ce chip ? - întrebi tu. Iată cum: dacă tu ai ceva împotriva vrăjmaşului tău, stârpeşte mânia şi curmă duşmănia, pentru ca la această masă să dobândeşti iertarea păcatelor tale. Tu te apropii de jertfa cea prea sfântă, cea înaltă. Hristos este aici Cel jertfit. Socoteşte, deci, pentru ce Hristos S-a adus pe Sine jertfă ? El a pătimit de bună voie [...]”

Iată cum ne învață Sfîntul Ioan Hrisostom să ne apromiem de Potir. Condițiile de bază nu sînt Spovedania obligatorie și lipsa totală a păcatelor - imposibil de realizat pentru orice om - ci împăcarea cu ceilalți, căința și lipsa păcatelor mari de genul desfrînare, furt, hulă, vrajbă, beție, zgîrcenie șamd. Celalte păcate mici sînt iertate prin însăși Taina Împărtășaniei, lucru de netăgăduit pentru orice creștin ortodox care are cunoștințe de bază privitoare la subiectul discutat.

Asadar de aici porneste neintelegerea, am precizat aceasta problema in mesajul meu. Din cate stiu tu esti din Timisoara, unde stim ce a facut chiar fostul Mitropolit, iar preotul din Chile este dintr-o tara majoritar catolica. Asadar e aproape sigur ca ambii preoti sunt influentati de practica de la catolici, parerea mea e ca e gresit, toti preotii spovedesc de fiecare data. Bineinteles, sunt tot felul de preoti, unii din ei atat de influentati de ideile ecumeniste ca impartaseau si catolici sau alte culte sau chiar ii indemnau pe credinciosi daca vor sa se impartseasca la catolici. Asta nu ineamna ca sunt doua feluri de practici si intelegeri, ci ca unii gresesc.
Parerea mea e ca ar trebui sa te spovedesti de fiecare data, roaga-l pe preot sa faca asta, sau daca nu cauta si tu un duhovnic care macar face ce fac toti preotii, nu dupa intelesul lui. Uite ce s-a intamplat cu Mitropolitul daca a facut cum s-a gandit el ca e mai bine.

Cătălin,

Influența poate fi și din zorii creștinismului, cînd se împărtășeau toți creștinii fără spovedanie înainte, cu excepția celor care făceau păcate opritoare ce necesitau intervenția preotului, adică Spovedania.

Eu am fost foarte sceptic la început. Degeaba mă tot bătea la cap duhovnicul din țară să mă împărtășesc mai des, că eu tot ce spuneți voi știam și nu concepeam altfel. Apoi, cu timpul, am început să citesc articole care abundau de citate din Sfinții Părinți privitoare la Împărtășanie și la condițiile ei. Încet-încet am început să-mi pun întrebări și să mai caut mai multe surse. Concluzia la care am ajuns este exact ceea ce-mi propunea duhovnicul mai demult: Împărtășania cît mai deasă, dacă se poate de fiecare dată. Niciodată nu mi-a refuzat Spovedania înainte de Liturghie dacă mă duceam la mănăstire dis de dimineață pentru mărturisire.

Deci Cătălin, dacă în Sfînta Tradiție nu aș fi găsit suport pentru ideea de Împărtășanie fără Spovedanie obligatorie imediat înainte, nu aș face-o. Crede-mă că nu mă împărtășesc automat, ci dacă mă lasă conștiința. Am mereu la îndemîna Taina Spovedaniei dacă am nevoie de ea. Și văd că este mult mai bine, duhovnicește vorbind, decît atunci cînd mă spovedeam și împărtășeam doar de vreo 3-4 ori pe an. Se simte ajutorul Lui Hristos și eu încerc să mențin linia de plutire încă o săptămînă fără să comit infracțiuni opritoare. Rezist mai ușor ispitelor care uneori sînt destul de dificile.

Ce să mai zic? Îți dau un sfat: caută și citește orice găsești pe tema asta și fii sincer cu tine. Roagă-te Lui Hristos să-ți descopere calea cea corectă de viețuire în duhul Sfinților Părinți care ne-au lăsat scris cum să procedăm. Discută cu duhovnicul tău despre ceea ce vorbim noi aici și prezintă-i studiul pe care l-ai făcut. Întreabă-l și trebuie să-ți clarifice toate dilemele, dacă ai dileme.

Doamne ajută!

Florin nu e vorba aici de impartasanie fara spovedanie, ci este vorba de nespovedirea anumitor pacate.

Poti sa te impartasesti in fiecare duminica daca asa spune duhovnicul tau, iar cand te spovedesti, mai rar, cum se poate, fiind vorba si de locul unde te afli, atunci spovedesti toate pacatele, nu omiti pe cele mai mici ca, gata sunt iertate. Nicaieri nu spune ca pacatele mici nu se mai spovedesc.

Florin, propun , sa discutam de aici strict pe ideea, nespovedire anumite pacate.

Unde este temei pentru a nu spovedi pacatele mici?
Unde scrie textual ca pacatele mai mici nu se mai spovedesc?

Te gandesti ca s--ar putea sa fie oameni care citesc aici si care vor decide sa nu mai spovedeasca anumite pacate?
Iti pui intrebarea daca vor alege ei binecand vor face aceasta sortare de pacate?

Te gandesti ca vor fi oameni, care nu au citit atatd e mult si care astfel se vor pierde?

Unde am scris eu să nu se mai spovedească păcatele mici? Am spus doar că nu sînt opritoare de la Împărtășania fără Spovedanie, în condițiile unei vieți creștine trăitoare de credință și cu binecuvîntare de la duhovnic. Cred că e a N+2 oară cînd subliniez lucrul ăsta, special pentru tine. Sper ca pe viitor să nu mai spui că eu au zis asta sau am încurajat oamenii să tăinuiască păcate.

Acei oameni, dacă sînt începători, să pună mîna pe carte, nu să să facă pe forumuri catehizare. Oricum, dacă sînt sau nu sînt începători, atunci să ceară sfat de la duhovnic pentru toate neclaritățile. Eu nu înucrajez pe nimeni să tăinuiască ceva preotului la care se mărturisesc, ci să-i facă totul cunoscut pentru ca preotul să știe unde au ajuns și ce le este mai de folos să facă pe viitor.

Oricum, dacă cineva spre exemplu omite să mărturisească păcatul mîndriei, sînt sigur că preotul va ști de acest păcat chiar dacă n-a fost menționat. De aceea e indicat să scriem tot de acasă pe hîrtie, ca să nu uităm ceva din grabă sau neatenție.