Aşa ar părea că scrie [repet: doar în versiunea Cornilescu], în realitate apostolul Pavel spune altceva:

"Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi." (Rom.8,11 NTR) --> conform cu originalul: http://www.scripture4all.org/OnlineI...NTpdf/rom8.pdf

Deci nici măcar acest unic verset nu foloseşte sintagma "învierea trupului". Şi mă întreb oare de ce-o mai folosim în vorbirea curentă?

Frate penticostal, ai remarcat bine. "Se pare" că e vorba de învierea trupului. În realitate, se vorbeşte şi despre duh şi despre suflet şi [mai mult] despre trup; dar omul când învie, în-vie adică devine viu - cu trup (schimbat în cazul învierii drepţilor) şi suflarea de viaţă - adică suflet viu în starea iniţială a lui Adam în Paradis. Acesta şi este marele obiectiv al jertfei lui Hristos să refacă "toate lucrurile noi". Din Paradis în Paradis ca un arc uriaş peste timp.

Problema se pune în următorii termeni: noi pe cine credem? Pe Dumnezeu care a spus că vor muri negreşit, ori pe diavol care a spus că "nu, nu veţi muri"?

În acea zi au început să moară. De fapt chiar din clipa în care au păcătuit le-au murit primele celule. Probabil odată cu teama (necunoscută până atunci) au murit primii neuroni ai creierului lor perfect.

Adam a fost creat nemuritor, necoruptibil... omul a fost nemuritor... Moartea a intrat prin hranirea cu pomul interzis.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Cap. 15

29. Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?

Il credem pe Dumnezeu cand zis ca Adam si Eva vor muri in ziua cand vor manca din pomul interzis(cu adevarat au murit).
Problema este cum intelegeti voi moartea in acel context din Facere. Voi intelegeti ca e vorba despre o moarte trupeasca lenta. Asta e marea voastra hiba.

Omul a fost nemuritor sau adam a fost nemuritor?
Pai daca el nu musca (oare credeti ca ar fi putut refuza?) am mai fi trait noi acum? Credeti ca se putea sa fie alta istoria? Credeti ca noi eram in rai si ca din cauza unuia am fost dati jos cu totii in ploaie si frig?
Sau este de fapt un simbol mai adinc al ratiuni exitentei noastre si a incapacitatii spiritului nostru sa se manifeste la adevarata lui valoare din lipsa de calitati aferente destul de cizelate.?

Da Adam a fost nemuritor.
Da 'istoria' ar fi fost alta.

Posibil să se refere şi la o moarte spirituală (pierderea inocenţei, a veşmântului de lumină, etc) însă e cert că se referă [şi] la moartea fizică. Apoi să nu uităm că Scriptura nu spune absolut nimic despre o desprindere a unei entităţi conştiente din trupul celui mort, ori despre "nemurirea sufletului". Această concepţie proprie tuturor religiilor păgâne este străină de teologia Scripturii.

Asta refuzati voi sa vedeti in Biblie. Pana acum ati refuzat toate argumentele biblice.

Argumentele acelea nu erau biblice, erau ortodoxe. Biblice erau dacă scria undeva în Scriptură negru pe alb "sufletul nemuritor" şi "desprinderea sufletului din corp la moarte". Măcar un singur verset, nu v-am cerut 2-3 (cum ar fi normal pentru stabilirea unei dogme)...