Se pare ca deocamdata am ramas multi (inclusiv preotii) la stadiul de "cu FRICA de Dumnezeu", sau de preot.
Spui f.frumos de cina si de gazda si sunt convinsa ca multa lume ar dori sa se infrupte, dar daca sunt atatea oprelisti...

Multe , foarte multe "oprelisti" cam singuri ni le facem :76: Singuri ne osandim , singuri ne complicam calea , singur ne complacem in cele nefolositoare , si tot singuri ne vaitam pana la moarte !:2:. . .

Tare ne mai plangem de oprelisti dar nu vrem sa schimbam nimic in viata noastra. Sophia pune inceput bun azi si lasa un pacat. Fie el si unul mic..atat cat poti. Straduieste-te in dreptul tau si schimba ceva. Fa ceva! Sa vada Hristos ca misti si tu ceva... Am mai spus asta..
Ajutorul/Harul/Bucuria/Pacea e ca la banca. Ca sa primesti trebuie sa depui tu intai ceva! Alta cale NU exista!

UIte Sophia, priveste viata ca pe o cursa. Pacatele ca pe niste obstacole. Ei bine, imagineaza-ti sa tu stai undeva in spatele lor si plangi sa sunt prea inalte...in timp ce altii inainteaza voiosi pe langa tine. Uite nu poti tu, dar macar incearca sa te apuci de poala unuia ( acela este DUHOVNICUL!!) capabil sa te treaca de ele. Iar cand ai apucat poala, pai striga asemenea femeii cu scurgerea de sange. DOAMNE TU POTI TAMADUIESTE-MA!!! MILUIESTE-MA! AJUTA-MA!


Intelege odata, caci din si cu iubire iti spunem, nu cu mustare, nu cu emfaza, nu cu rautate, ci ca unii care doresc sincer si dezinteresat sa te ajute sa pasesti mai departe!
Nu te incapatana Sophia...pentru ca incapatanarea aceasta te face sa ramaii in acelasi loc..nu Canoanele nu Duhovnicul Nu Hristos ci tu insuti.

Daca si aceste cuvinte te vor supara ca majoritatea povetelor primite de colegii de forum atunci..
Dumnezeu cu mila peste tine si peste noi toti. Amin!

In rest, pace si Bucurie!:6:

@Cristi, Eduardd
1. De ce va luati de mine? Spuneam ca sunt multi care ar vrea sa se impartaseasca mai des si nu pot.
2. De ce ma luati in ras si de ce vorbim in paralel?
Voi despre care oprelisti si obstacole vorbiti?
Eu vorbesc despre post, renuntare la sot/sotie si spovedanie. In fiecare saptamana.
Iar o luam de la capat si nu am gasit raspunsul.
Ce sa fac eu cu duhovnicul? Pot numai sa-i cer sa-mi dea dezlegare sa ma impartasesc dupa viata normala ( sa nu postesc, sa nu-mi abandonez sotul).
Altceva?
Sa ma duc asa la impartasanie? E mai bine?
Da, daca se da liber in felul asta, ati vedea ca toti s-ar duce la impartasanie.
De asta spun: venim cu drag la masa, dar deschideti-ne usa, lasati-ne sa venim si noi oamenii, laici, femei, casatoriti, bolnavi.

Nu are nimeni nimic cu tine, Sophia.
Fa cum iti spune duhovnicul.

Exact draga Sofia ! Sincer nimeni nu ar avea nici cea mai mica intentie sa te tulbure , dar tot atat de sincer iti spun sa te feresti de vorbele mieroase sau de "sfaturile" care sunt doar pe aceasi lungime cu ale tale ganduri . Vorba lui zaharia , in Ortodoxie nu putem si nu avem voie sa mergem cu PRESUPUSUL ! Nu exista Duhovnici osanditori , ci , doar Duhovnici indreptatori , si tot atat de adevarat este ca nimeni nu a murit din post , rugaciune si ascultare ! :1:

Vineri am fost in Bari unde am dormit la un camin. Acolo s-a intamplat :) ca in aceeasi camera s-a cazat pentru cateva nopti un calugar de la Muntele Athos. In varsta, cu barba alba si cu ochii blanzi. Mereu vesel si atent cu cei din jur. Isi zicea "novice la Sfantul Munte".

Am povestit putin cu el si l-am intrebat, bineinteles, cum e pravila la ei in privinta Sfintei Impartasanii. Mi-a raspuns ca ei se spovedesc de patru ori pe an si se impartasesc saptamanal, Duminica. In caz ca ii mustra constiinta pentru oarece pacat mai grav, se spovedesc si mai des, de cate ori e nevoie.

Sfanta Imprtasanie trebuie privita cu frica si cu cutremur, nu ca pe un dar care ni se cuvine. Este Trupul si Sangele Domnului.

Ma aplec pana la pamant in fata celor care duc o viata aleasa si se impartasesc saptamanal. Asta presupune sa fii calugar, sa ai duhovnicul aproape si sa fii pregatit in acest scop, adica sa duci o viata de post si rugaciune.

Noi ceilalti trebuie sa avem grija sa ne caim pentru pacatele savarsite si sa consideram ca nu suntem vrednici sa primim Sfanta Impartasanie nici macar la intervalul stabilit de duhovnic. Daca bagatelizam aceasta mare Taina, se poate sa se intoarca totul impotriva noastra. In schimb, daca ne spovedim curat si ne caim pentru pacate, putem sa simtim Ca Sfanta Impartasanie e un prilej de bucurie.

De aceea, e necesar postul de sapte zile inaintea Sfintei Impartasanii. Ne pregatim cu emotie sa-L primim pe Hristos in trupul nostru. Daca nu ne pregatim, avem parte doar de paine si vin, in cel mai fericit caz, caci Dumnezeu Isi retrage Harul. Sa nu uitam ca Sfanta Impartasanie ,,foc este si arde pe cei nevrednici." Aceste cuvinte se gasesc in Randuiala Sfintei Impartasiri care se citeste de credincios inainte aceasta Taina.

Mai inainte de bucuria Invierii a fost jertfa rastignirii. Si noua ni se cere sa ne rastignim macar pentru putin timp patimile si poftele pentru a-L putea primi pe Hristos.

Pentru a ne intalni cu niste colegi ne imbracam intr-un fel. Intr-o intalnire de afaceri - in alt fel. Se cuvine ca atunci cand ne intalnim cu un imparat lumesc sa avem o tinuta speciala. Trebuie sa constientizam ca, prin taina Sfintei Impartasanii, noi ne intalnim cu Insusi Imparatul Ceresc. Imparat fiind, S-a smerit luand chip de rob. Se cuvine ca si noi sa ne smerim si sa cautam sa fim cat mai curati cu prilejul acestei intalniri.

Fiecare se va impartasi dupa cum ii este dorinta.Insa fata de cele spuse de mai sus am unele amendamente.

1.Nu stiu daca este un dar care ni se cuvine sau nu,dar indemnul Mantuitorului,dupa cate l-am inteles eu,este sa ne impartasim la fiecare Liturghie la care participam.
2.In privinta postului,un crestin posteste ,daca respecta calendarul bisericesc,mai mult de jumatate de an.Deci,cel care respecta postul instituit de Biserica nu trebuie sa posteasca suplimentar.
3.Nu cred ca cel care se impartaseste mai rar se impartaseste mai cu evlavie decat cel care se impartaseste mai des.Dimpotriva,cel care se impartaseste des,prin experienta pe care o capata,poate fi mai pregatit pentru a primi Impartasania.
4.Focul care ii arde pe cei nevrednici care se impartasesc ,este numai in cazul acelora care au pacate mari,de moarte.In rest nu cred ca Dumnezeu arde pentru mai putina sau mai multa pocainta pe care o are crestinul in momentul impartasirii.
5.A ne rastigni patimile pentru Hristos este datoria zilnica a oricarui crestin,chiar daca nu se impartaseste sau se impartaseste.Daca insa te referi la legaturile trupesti,da,aceste trebuie sa fie foarte rare in cazul desei impartasiri.
6.Nu cred sa existe cineva care se impartaseste des care sa indrazneasca sa nu fie curat in ziua cand trebuie sa se cuminece.Dimpotriva,am vazut cazuri de oameni care se impartasesc in posturi,care nu sunt atat de pregatiti pentru impartasanie.
7.Nu trebuie criticat nici cel care se impartaseste des nici cel care se impartaseste rar.Pana la urma este o optiune individuala.Insa nu este nici un canon care sa spuna sa te impartasesti mai rar.Asa ca, crestinul sa respecte legile Bisericii,adica sa mearga la Liturghie si sa tina posturile,iar Sfanta Impartasanie sa o ia fiecare dupa ravna pe care o are,fara sa condamne pe cei care se impartasesc mai des sau mai rar.

Si as dori sa mai completez un lucru.La Liturghie,inainte de Impartasanie,se spune Tatal Nostru.Si in aceasta rugaciune ne rugam "Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi".
Aceasta cerere se refera tocmai la impartasanie,care este painea cea spre fiinta,painea cea cereasca.Cum sa cred ca facem aceasta cerere,dar dupa ce cerem ,si ni se da ceea ce cerem,noi refuzam?
Normal ar fi ca sa participam zilnic la Sfanta Liturghie si sa ne impartasim zilnic,asta ar fi idealul,dar pentru zilele saptamanii s-a randuit sa luam Anafura,ca un inlocuitor si ca o mangaiere ca nu putem lua Impartasania.
Deci asa stau lucrurile dupa parerea mea.

Impartasania nu se ia pentru vrednicie sau nevrednicia noastra,ci pentru iertarea pacatelor si tamaduirea sufletului si trupului.Daca ne vom impartasi regulat,peste un timp vom deveni si vrednici,nu de Impartasanie,ci de Imparatia cerurilor.

Sfanta Impartasanie este Painea Vietii data nou in dar, fara sa o primim pentru vreun merit.

Nu numai calugarii sunt chemati in Imparatie. Noi toti trebuie sa ne straduim sa ne curatim trupul tinand toate posturile si avand mare grija ce mancam, indiferent ca e mancare de post sau nu, si mare grija de unde luam apa pe care o bem. Adica trebuie sa ne ingrijim de trupul nostru care este construit sa fie templu al Duhului Sfant.

Nu uita ca Sfintii insisi s-au considerat pacatosi si nevrednici - asta nu din smerenie, ci ca o realitate, caci ei nu se considerau smeriti, evident ca nu - , dar s-au impartasit de fiecare data. Deci nimeni nu este vrednic sa se apropie, dar totusi suntem invitati sa o facem la fiecare Liturghie. Acesta este scopul participarii la Liturghia credinciosilor, nu numai sa ascultam predica sau sa ne rugam, eventual sa luam anafora la sfarsit cu mare evlavie. Si nu trebuie sa bagatelizam absolut nici o Taina, nici Botezul, nici Spovedania, nici una. Nici sa fim iertati mereu si mereu la Spovedanie nu meritam, dar Dumnezeu a randuit-o pentru ca suntem slabi si cadem frecvent.

Sa ne arati unde scrie de cele sapte zile de post inainte. Eu stiu de Canonul 9 apostolic care afuriseste daca NU ne impartasim la fiecare Liturghie, afara de oprire de la duhovnic sau afara de motive serioase. Deci ar trebui sa posim tot timpul daca Traditia ar fi adaugat si aceasta regula.

Oricine se Impartaseste o face cu Trupul si Sangele Lui Hristos. Harul nu se retrage in cazul celor ignoranti sau inconstienti, ci ii arde dupa cum scrie in Scriptura. Afirmatia ta, despre paine si vin, este straina de ortodoxie (parca asa cred catolicii).

Parintele Galeriu le cerea celor care vin la impartasit o stare de jertfa. Adevarat. Inainte, dupa si tot timpul, nu numai in anumite perioade.

Cum zice duhovnicul meu, trebuie sa ne altoim pe Hristos. Fara ajutorul Lui nemijlocit nu vom razbi singuri prin lume catre Ceruri, ci vom cadea in cele mai de jos ale adancului.

impartasirea numai in posturi e prea rara ... dar saptamanal e dificil pentru cei care sunt in lume (cu exceptia posturilor, atunci se poate si saptamanal)

practic cum procedezi tu? daca tii post 7 zile inainte si 3 dupa impartasire si te impartasesti saptamanal ... inseamna ca tii post continuu

daca insa nu tii post ... poti sambata sa nu tii post si duminica sa te impartasesti?

Cred ca ti-a dat raspunsul mai sus undeva.. plus pe alte threaduri, daca esti familiarizat cu forumul.
Sa stii ca in general (sunt si exceptii. nu stiu de Daniel777, dar banuiesc, din alte postari ca este onest cu el insusi - rara calitate.. mai bine il intrebi pe el cum face) cei ce vorbesc de impartasirea saptamanala NU sunt mari postitori, nu se opresc de la relatii conjugale in zilele acelea inainte/dupa impartasanie si.. mare atentie, NU se spovedesc inainte de fiecare impartasanie.

Trebuie sa ai mult discernamant.

Eu sunt un mare postitor, pentru ca am mare grija ce mananc chiar si cand nu este post. :) E si acesta un fel de a posti, nemancand otrava si toxinele pe care marea majoritate le ignora sub motivul ca "asta e, nu avem de ales, asta ni se ofera". Reclama: au aparut oua ecologice cu ZERO la Auchan si la Billa. :D


Despre relatiile conjugale: depinde cu cine esti casatorit. Oricum, in Duminica in care te impartasesti, ajunezi pana in momentul impartasirii de la mancare si de la orice altceva. Dupa aia, iarasi, depinde cum te-ai inteles cu partenerul conjugal. Daca esti casatorit cu cineva care nu e crestin, atunci mergi pe indemnul lui Pavel care este cat se poate de clar:

1 Corinteni 7:
12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.

Daca esti casatorit cu un ortodox, atunci nu cred ca vei avea probleme in a face abstinenta de comun acord si in alte zile decat numai Duminica.


Cat despre spovedania inainte de impartasanie, este in functie de gravitatea pacatelor si de ceea ce iti spune duhovnicul. Normal ar trebui sa ne spovedim de fiecare data cand ne impartasim, insa in viata concreta a anului 2010, nu putem sa ne intalnim saptamanal cu preotul. Nici nu ar reusi sa-i spovedeasca pe toti in fiecare sambata. Dar, daca nu ne impartasim in fiecare Duminica, atunci incalcam Canonul 9 Apostolic si ne facem din ortodocsi eterodocsi.

1 Corinteni 11:
27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.

Daca cineva are un partener necredincios, inseamna ca nu mai are voie sa se apropie? Nicidecum, caci este chemat la sfintenie, pentru ca prin el sa se sfinteasca si familia lui. Putin curaj, doamnelor si domnilor, nu fiti speriati!

Nu cred ca acesta este post dimpotriva.
Si eu manac bio.. mancarea mea preferata este salata de rosii galbene cu avocado (fara gluma, cam asta manac zilnic).. Dar faptull ca acele rosii galbene bio costa intre patru si opt dolari pe kg + 1-2 dolari una bucata de avocado (nu traiesc in Romania).. transforma masa mea nu in post ci in patima a burtii.
Pentru ca acesti bani i-as putea da pomana si as putea manca paine.. si da, acesta ar fi post!

Cine cauta produsele bio in conditii in care cam 250 mii copii mor anual de foame potrivit statisticii unesco.. cred ca nu posteste. Parerea mea.

Nu pot dezvolta acum ,ma grabesc, dar am ajuns la concluzia ca cine se preocupa prea mult de calitatea alimentelor pe care le mananca isi face idol din asta si nu e post.. dimpotriva.

(spune rugaciune, fa o cruce pe mancare si o sa fie totul bine, indiferent ca e bio sau nu)

Eu traiesc in Romania si a manca sanatos nu este un lux. 10 oua eco cu codul "0" sunt 11 lei, comparativ cu alea care au codul "3" si costa 5 lei. Altfel, uneori le gasesc la tarani mult mai ieftine.

Trebuie sa avem grija de templul Lui Dumnezeu care cauta sa Se odihneasca in noi. Deci mare grija cu ce mancam, cat si cand.

Eu nu-mi fac nici un idol din calitatea mancarii. Am mai auzit argumentul asta ciudat. De fapt, depinde de constiinta fiecaruia. A mai zis cineva intr-o conferinta sa nu ne facem idoli din joburile noaste. Hai ma, fiti seriosi! Pastrati decenta ratiunii, ca altfel cadeti in extreme.

Ortodoxia are nevoie de o REGINDIRE MAJORA in privinta Impartasirii, si ca urmare trebuie sa deschida larg portile catre IMPARTASIREA IN MASA a credinciosilor si trebuie sa faca acest lucru pina nu o ia de tot pe aratura in acest sens unii preoti deja considerindu-se o palma mai sus ca Dumnezeu. Iubirea aproapelui nu-ti da acest drept. Deci la unii dintre ei lipseste ceva esential.
Vremurile s-au schimbat fundamental si este esential ca lumea in numar mare sa fie apropiata de Trupul si singele Domnului cit mai des indiferent daca s-au spovedit de doua sau de douazezi de ori in acel an!

Andrei,

Impartasania trebuie sa fie cat mai deasa, insa nu oricum. Daca ai pacate pe constiinta, mergi si cauta-l pe duhovnic. Toate cu aprobarea lui. Eu, de exemplu, am comis-o... asa ca ieri nu m-am impartasit pentru ca nu l-am gasit pe parintele, dar sper sa ma spovedesc saptamana asta si Duminica sa indraznesc sa ma apropii de Sfintele Taine.

Eu nu cred ca e ortodoxa parerea ta. Se stie ca trupul este templul Duhului Sfant, asadar suntem datori sa avem grija de el cum putem mai bine - nu il tatuam, nu bagam in el piercinguri dar nici hrana care il omoara incet dar sigur, nu?
A cauta calitatea hranei nu are nimic in comun cu imbuibarea, poti manca 2 rosii bio pe zi si-n rest sa postesti, in vreme ce o paine intreaga unsa cu margarina te umple pana la refuz si tot post se cheama c-ai tinut (calitate versus cantitate)...

Doamne ajuta!

inainte sa intru pe forum credeam ca toti ortodocsii au clare niste conditii minime pentru impartisire

post 7 zile (minim 3 in cazuri "de urgenta"), spovedanie obligatorie inainte de fiecare impartasire, ajunare Duminica, pana seara dupa impartasire, rugaciunile inainte si dupa impartasire, plus 3 zile de restrictii dupa impartasire (ultima parte e pentru cine vrea sa jertfesca mai mult)


acum vad ca exista si alte pareri


rog pe ci care au studii mai avansate sa ne lamureasca si pe noi, cei mai mici, ce spune Biserica


ps: stiu ca primii crestini se imparaseau zilnic ... dar avem noi trairea si viata lor?

Avem chiar mult mai multa ferire de pacate prin moralitatea si manifestarea sociala in limitele legii mult mai accentuate ca cei din trecut unde crimele si uciderile din mai nimic erau la ordinea zilei.

Am ghicit! Esti ateu!

poate nu am fost suficient de clar ... nu sunt impotriva impartasirii dese ... sunt impotriva impartasirii fara o temeinica pregatire;

am gasit un text din Parintele Rafail Noica; si el este de acord cu deasa imparatasire ... dar repectand anumite reguli:

"Părintele Rafail Noica: Întâi aș vrea să îndemn pe toți frații să nu împărțim Biserica, să nu se “polarizeze” Biserica. Nu trebuie să gândim ca doi poli. Eu aș zice că cel mai drept ar fi să gândim ca școli diferite, pentru nevoi diferite. Eu nu știu de ce este așa, și las în mâinile Domnului, Care Singur știe să mântuiască pe om; dar s-ar putea ca în jurul Părintelui Cleopa Ilie să se mântuiască un anumit fel de om, iar în jurul Părintelui Ioan de la Recea, un alt fel de om – într-adevăr, nevoi diferite!
...
Alt gând pe care l-aș împărtăși fără zăbavă este că niciodată, în legătură cu nici un subiect, nu trebuie să uităm contextul deplin din care face parte elementul pe care îl gândim. În cele de mai sus, m-am nevoit să răspund cât de strict la însăși întrebarea pusă; însă nu trebuie uitat tot restul contextului vieții mântuirii în Biserică: rugăciunea, postul, mult-discutata “pregătire,” pocăința, sufletul, vecinicia, Dumnezeu. Cugetul Bisericii este. “întreagă-cugetare,” ; “întreagă” – și în sensul de “sănătoasă” (“întreg la minte”), și în sensul de integritate a viziunii. Fără aceasta, riscăm să ne împărțim în diferite tabere, “mâiniștii” sau “picioriștii,” uitând că este vorba de întregul trup, unde nici mâna, nici piciorul nu pot fi disprețuite. Riscăm să uitam că ce este important, în final, este că toți să ne întâlnim “la Poarta Raiului,” cum ne zicea Părintele Cleopa."

Pentru ca spovedania manstuieste iar Sfanta Euharistie desavarseste!
 

ma doare iara capul...

Acum, dupa mintea mea putina..:18:imi zic asa:
Bun! dezbat subiectul, imi scriu aici parerea dar oare cat conteaza ea? Pentru ca decizia finala o ia duhovnicul! El hotaraste cat de des sau rar ma pot impartasi. Atunci daca decizia nu-i la mine...ce mai conteaza parerea mea? Numa asa sa ne dam cu parerea...nu cred ca-i benefic. Eu una am multe restante de dat la Stapana..ma tem ca voi ramane repetenta...si-i cam degeaba "parerea mea".. ca oricum nu ajung sa ma apropii de Sf. Euharistie..

Eu pot eventual, daca ma cred "in stare" sa dau sfat (celor ce-l cer!) cum sa vietuiasca pentru a "favoriza" impartasania deasa.
NU va suparati pe mine, nu fac pe desteapta..dar acum, spuneti si voi.. aceste dezbateri nu fac decat sa duca la topice precum " ce credeti voi despre BOR?" sau "Ce credeti despre preotul cutare"?. Sau poate nu inteleg eu bine rostul lor?..

Eu cred (VREAU SA CRED!!) ca tot ortodoxul stie ca Sfanta Euharistie se primeste in DAR! Nimeni nu-i vrednic de Ea. Dar Domnul ne face partasi de El daca noi avem bunavointa si ne spovedim curat! Nu asteapta Domnul multe de la noi, vrea doar sa fim sinceri. Nu cere sa facem minuni, vrea doar sa fim sinceri acolo la picioarele Lui. Atat! Nu vrea povesti despre pacatele altuia...nu vrea sa stim canoanele...nu vrea sa spunem cat bine am facut...vrea doar sa plecam capul cu inima cu tot si sa stim ca ce primim este IN DAR! Nu plata pentru "bunatatea si virtutea" noastra. Daca simtitm asta cu adevarat sant convinsa ca NU ne va lasa pe afara...
De aceea cred din toata fiinta mea, ca:
NU e important cat de des ci CUM te impartasesti.

Cred ca asa ar trebui sa punem accentul. Din acest punct trebuie plecat.. NU cat ci CUM! Pentru ca spovedania mantuieste iar Sfanta Euharistie desavarseste!

E numai parerea ta, care ii contrazice pe toti Sfintii Parinti care ne-au lasat in Sfanta Traditie canoanele si invataturile. Vezi Canonul 9 apostolic si Canonul 2 de la Antiohia si intelege ca nu este voie sa participi la Sfanta Liturghie fara sa te impartasesti! Afara daca nu ai dezlegare de la duhovnic sau daca ai pacate opritoare.

o parere
 

dupa parerea mea personala a unui tanar aflat la inceputul vietii duhovnicesti cred ca impartasirea o decide duhovnicul! daca ar fi sa luam dupa canoane nu stiu cati dintre noi am putem sa ne impartasim fiind cu prinsi de atatea pacate! in rugaciunea care se zice dupa se spune' TRUPUL TAU CEL SFANT DOAMNE SA FIE MIE SPRE IERTAREA PACATELOR" ! si precum zice siSFANTA SCRIPTURA ca IISUS a venit in lume pentru cei pacatosi nu pentru cei drepti! eu nu cred ca e bine sa ajunga cineva sa se considere vrednic de impartasanie! dar asta nu inseamna ca trebuie sa fim nepasatori! centru biserici e SFANTA IMPARTASANIE ar fi bine ca toti se ne impartasim cat mai multi in fiecare la fiecare SFANTA LITURGHIE! cu frica cu dragoste si cu credinta! ma iertati daca am simtit pe cineva! bunul DUMNEZEU sa ne ajute pe toti sa ajungem la dragostea SA cea mare!

Corect, totul se face sub ascultare de duhovnic. Dar aceasta ascultare trebuie sa se faca avand temei in Sfintele Scripturi si in Sfanta Traditie. Trebuie sa ne documentam, sa invatam si sa discutam cu preotul la spovedanie despre acest fapt foarte important. Daca el stie ca trebuie sa in impartasim numai in cele patru posturi, atunci tu trebuie sa-i aduci textele Sfintilor Parinti care au stabilit in mod clar ca impartasania trebuie sa fie cat mai deasa, de fiecare data daca se poate. Pentru ca, asa cum ne zice Sfantul Ioan Gura de Aur, cine nu este vrednic sa se impartaseasca des nu este vrednic sa o faca nici rar. Sa nu ne amagim.

Duhovnicul, stiind atat canoanele cat si starea noastra duhovniceasca, este cel mai in masura sa aprecieze.Sinceritatea, precum si dorinta de a lupta cu pacatele noastre, sunt aspecte care conteza mult in ridicarea cuiva din caderea in care se afla. Nu trebuie sa ne intristeze daca duhovnicul este mai aspru cu noi.Lupta cu pacatul nu este usoara,este aspra si trebuie sa fie permanenta.Altfel ne amagim singuri.

De Sfanta Euharistie trebuie sa ne apropiem cu smerenie, avand constiinta ca este un dar minunat pentru noi.Cati facem asta si cati credem ca ni se cuvine fara nici un efort sau dupa o truda usurateca? Rar facem ceva pentru a rasplati acest dar iar de traire duhovnicesca ortodoxa, in ziua de azi, aproape ca nu se mai poate vorbi decat daca incepem prin a constientiza cat de mult ne-am indepartat de ea. Părintele Arsenie Boca avea mare dreptate cand spunea:,,Creştinismul nu e doar o afacere de duminică, ci e o strădanie de toate zilele".

l-am citit deja; si am mai citit si altele;

e clar ca parerile sunt impartite ... ce incerc sa aflu eu este daca exista o pregatire "minima" inainte de te impartasi

si am aflat cu surprindere ca exista oameni care se impartasesc fara a se spovedi; la catolici am inteles ca e o regula ... dar la ortodocsi?!!!

cum sa te impartasesti fara spovedanie? sau sa te spovedesti astazi si te impartasesti si peste 1 luna? nu faci pacate in acest interval?


"Sfanta Impartasanie nu iarta pacatele. Sfanta Impartasanie desavarseste. Iertarea pacatelor o primim in Taina Pocaintei: "...te iert si te dezleg...". Deci nu se poate fara mergerea inainte la dezlegarea pacatelor, pentru ca Sfanta Impartasanie poate sa fie foc, sa te arda. "

"Dar acum se pune o problema cu aspect tehnic. Cand ne impartasim? Nu timpul decide. Asta-i o greseala. Decide intensitatea credintei tale, inima ta. Cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: Ani vrei sa-i dai? Vindeca-i rana! Acesta-i scopul duhovnicului. Si daca ii vindeci rana, il faci capabil de intalnirea cu Hristos, prin impartasire.
...
S-a discutat foarte mult in lumea traitorilor, a oamenilor de credinta si a duhovnicilor, cand sa te impartasesti. Unii spun ca la patruzeci de zile. Dar nu timpul decide, ci pregatirea ta interioara, pentru ca la un eveniment asa de mare, ca sa-L iei pe Dumnezeu, cu adevarat iti trebuie o pregatire. "

Parintele Arsenie - http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...nie-68442.html

Exista pacate mai usoare care se iarta si fara spovedanie. Tu de ce te mai rogi atunci pentru iertare daca parintele oricum iti dezleaga pacatele? Uite ca si pentru rugaciunile tale si pentru cainta ta sincera Dumnezeu iti iarta pacatele care nu sunt de moarte. Vezi mai jos pacatele grele care necesita spovedania si pe care presupun ca tu sau orice crestin ortodox autentic nu le comiteti frecvent. :)

Sfantul Nicolae Cabasila spune asa:

Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică – Trupul tai*nic al Său –, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? „Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi”, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5,17). Prin urmare credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos).

Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate: trufia, iu*birea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adul*ter, sodomie, gomorie etc.), mânia şi răzbunarea, lăco*mia, za*vistia şi lenevirea spre faptele cele bune.[62] La acestea se ada*ugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) şi care, de asemenea, opresc automat de la Împărtăşanie. Acestea sunt: minciuna şi mărturia falsă, des*cântecul şi vrăjitoria (atât cel care face, cât şi cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia şi omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderenţă la o idee sectară (eretică) sau antieclesială, furtul de cele sfinte şi nerespectarea rânduielilor bisericeşti (suprimarea sa*mo*vol*nică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniu*nea eu*ha*ris*tică cu eterodocşii; încălcarea gravă a Canoanelor bi*se*ri*ceşti etc.), hula împotriva lui Dumnezeu şi negarea exis*tenţei Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creştinism + yoga, credinţa în reîncarnare, meditaţia transcendentală etc.)[63]. Toate aceste păcate (şi altele înrudite cu ele) sunt grave sau de*o*sebit de grave şi de aceea nici un duhovnic nu le poate dez*le*ga fără a da vreun canon (epitimie), cât de mic, dar şi în aceste cazuri se pot admite şi excepţii.Iar creştinii care au fă*cut măcar unul dintre aceste păcate (indi*ferent de treapta ie*rar*hi*că) trebuie să meargă neapărat la du*hovnic să se spove*deas*că, să‑şi facă canonul şi abia după aceea să îndrăznească să se apropie de Sfintele Taine.

O data ce te impartasesti constient si cu credinta, ti se iarta pacatele. Dupa care urmeaza o saptamana in care te straduiesti sa nu mai comiti pacate mari sau mici - pe cat posibil. Daca nu ai facut pacate de moarte, atunci te impartasesti si Duminica urmatoare, moment in care ti se iarta din nou pacatele facute intre timp. Primesti in dar un moment de sfintenie pe care te straduiesti sa-l pastrezi cat mai mult. Si tot asa, pana ce apare pe constiinta vreun pacat mai greu, pentru care trebuie sa-l cauti pe duhovnic si sa i te spovedesti.

Sper ca stii care este diferenta intre pacate (voluntare, premeditate) si greseli (din neatentie, involuntare, omenesti).

Noi aici vorbim despre traitorii de credinta, care se silesc spre lepadarea de rau, care cauta mantuirea la modul sincer. Daca esti un ortodox autentic, vei cauta sa respecti canoanele Sfintilor Parinti si indemnurile lor de a te impartasi cat mai des cu putinta. Sfantul Vasile cel Mare ne sfatuieste sa ne impartasim de patru ori PE SAPTAMANA. Evident ca nu este posibil pentru noi, mirenii. Insa macare o data pe saptamana sa o facem, daca avem dezlegare de la duhovnic. Problema este ca multi duhovnici nu ii lasa pe fiii lor spirituali sa se impartaseasca des - ceea ce este o grava greseala, care trebuie indreptata cat mai curand.

Pentru toate pacatele ai nevoie de cainta puternica.. pe Dumnezeu nu-L pacalesti.
Si daca NU ai cainta, te rogi pentru ea, marturisesti la duhovnic ca nu o ai si asa mai departe.. ca si cainta este cu ajutorul lui Dumnezeu.

Deci chiar daca crestinul s-ar spovedi saptamanal.. daca o face cu in inima impietrita, daca nu si-a plans acele pacate, daca starea lui nu-l doare, NU SE VA CURATA DE PATIMI. Eu asa stiu.


Pentru toate pacatele (cu voie sau fara, mari, mici sau cum le mai imparti).. trebuie sa te doara inima, sa le plangi, sa stii ca esti vrednic de iad pentru ele.
Eu nu vad cum fara postire, fara oprire de la relatii conjugale etc.. ar putea omul sa-si planga pacatul. Pe mine cu greu ma misca o saptamana de post spre pocainta. De aceea mi se par foarte bune regulile bisericii noastre pe care le-a mentionat daniil96 anterior (referitoare la zilele e post inainte/dupa spovedanie si impartasanie).

Ca unele pacate sunt prea mici pentru a fi spovedite.. cred ca este o mare greseala! Cainta "temeinica" care ni se cere este impletita cu smerenia.. este sa ne vedem asa cum suntem: vrednici de iad.
Nu vezi iadul deschis inaintea ta? Inseamna ca nu ai cainta cat trebuie, ca aceea este masura.
Nu te amagi, Florin Ionut ca unele pacate sunt mici ca spre osanda te vei impartasi.
Ma doare sufletul sa vad cum ai ajuns sa te joci cu sfanta impartasanie.

Domnule Florin, va citez:

Sfantul Nicolae Cabasila spune asa:

"Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate:
-trufia,
-iubirea de argint,
-desfrânarea ,
-mânia şi răzbunarea,
-lăcomia,
-zavistia
-lenevirea spre faptele cele bune."

Eu am o foarte mare problema cu aceste pacate pentru ca sunt cele mai frecvente si IN TOT TIMPUL si IN TOATA VREMEA le infaptuiesc. De fiecare data cand ma spovedesc sunt ferm convinsa ca parintele duhovnic ma v-a opri de la Sf. Impartasanie si uimirea si bucuria si recunostinta mea sunt fara margini cand primesc dezlegare.

Eu citez din Sfantul Nicolae Cabasila care imparte pacatele in cauzatoare de moarte si celelalte. Vezi inca o data ca nu vin cu parerea mea.

La spovedanie e evident ca poti sa le spui pe toate, insa nu pentru orice greseala sau pacat minor trebuie sa deranjam preotul (spre exemplu, zilnic gresim cu cuvantul).

Te tot bati cu pumni-n piept ca tu crezi in Sfanta Traditie, insa de fapt te limitezi la lucrurile superficiale. Ignori esenta lucrurilor, ii ignori pe marii Sfinti Parinti. Nu vrei sa citesti si sa inveti, deci vei da socoteala pentru ignoranta.

Sfintii spun in cor ca este foarte riscant sa stai departe de Sfanta Impartasanie si tu ne dai lectii despre plangerea pacatelor. Pai fara a te impartasi NU poti sa ajungi la pocainta autentica! Este o conditie fara de care risti ca cazi de unde esti in cele mai de jos. Oare nu este de ajuns parerea de rau pentru pacate? Vrei lacrimi de pocainta? O sa ti se dea, dar nu cand vrei tu si, iarasi, acestea NU sunt o conditie pentru a te impartasi.

Eu nu ma joc de-a credinta ortodoxa. Ultima oara m-am impartasit pe 26 septembrie pentru ca am fost plecat din tara si, dupa ce m-am intors, nu l-am gasit imediat pe parintele meu duhovnic. Maine ma voi spovedi, deci sa nu ai impresia ca ma duc oricum la Liturghie sa primesc Sfintele Taine.

Dar tu si voi ceilalti, ce faceti? Cat de des cautati sa va apropiati cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste la indemnul preotului? Ati ramas la stadiul de frica si aveti senzatia ca asa este si normal. De canoanele ortodoxe nici ca va pasa. Sunt expirate sau ce?!

Vorba Sfantului Ioan Gura de Aur: cine este nevrednic sa se impartaseasca des nu este vrednic sa o faca nici rar. Cautati si documentati-va din Sfintii Parinti, nu va amagiti ca nu e de gluma!

Frate, ma dai gata... te-am intrebat cred ca trei ori pana acum: cum impaci impartasania saptamanala cu ferirea de prunci?
Ca esti pur si simplu oprit de canoane!
(Ai uitat ca esti initiatorul acelui thread in care cautai sfat pt asta?)
(ca sa nu mai amintesc chestia cu extraterestrii, evolutionism si alte abureli ce am citit la tine)


Frica versus curaj in ortodoxie: frica de pacat.. curajul de a te lepada de lume si a duce crucea. Nu am auzit de curajul de a te aropia de Sf. Impartasanie.

nu exista "pacate mici"

si daca sunt crestini care reusesc sa se pazeasca o luna fara a face pacate de moarte ... tot respectul

eu sigur ma lenevesc, ma manii si altele din aceeasi categorie

Oare chiar esti atat de trufasa? A ajuns egoismul tau asa departe? Ce insemna trufia pentru tine?
Chiar aduni bani la saltea, ti se intuneca mintea cand vezi euroii?
In ce fel te desfranezi zilnic? Cu gandul poate sau cum?
Chiar cauti cu orice prilej sa le faci rau celor care ti-au gresit? Iti sare tandara atat de usor?
Atat de mult mananci? Pana nu mai poti?
Le doresti rau celor carora le e bine?
Si chiar lasi sa treaca ziua fara sa spui o rugaciune, fara sa dai un ban saracului pe langa care treci, fara sa sfatuiesti pe cineva?

Vezi tu, Gabriela, ca nu prea te cred. :) Daca tu si Ana asteptati sa ajungeti la nepatimire si la desavarsire si abia apoi sa-L primiti pe Hristos, va inselati. Pentru ca El ni Se da in dar, nu pentru meritele noastre. Si a venit si vine inca pentru a-i ajuta pe cei pacatosi si cazuti sa se ridice, nu a venit pentru cei drepti. Stii bine asta, nu?