Cu adevărat, foarte important mi se pare postul de televizor; poate chiar mai important decât cel alimentar, pentru că răul pe care îl aduce, insidios, în om, e de natură spirituală. Mentalitatea pe care o cultivă mi se pare cu totul opusă celei bisericeşti, abătându-ne atenţia de la lucrurile cu adevărat importante către cele de consum, adică trecătoare, şi făcând din noi nişte fiinţe pasive, imbecilizate sub aspect duhovnicesc. Pentru că e mult mai tentant să zapezi televizorul decât să citeşti o carte bună sau să-ţi faci pravila.

Iar „roadele” lui sunt împrăştierea minţii, bârfa, cârcoteala, nemulţumirea, shoppingul, adoptarea stilului de viaţă şi moda vedetelor.

Apoi, dacă vrei şi să fii creştin, te vei găsi într-o contradicţie cu tine însuţi şi vei începe să faci compromisuri, încercând să împaci lumescul cu dumnezeiescul.

Din nefericire, asa este. Cu totul potrivit este insa acest verset deoarece cu adevarat televizorul, poate fara a baga de seama, a devenit ca unul din "ochii" nostri. De fapt, noi am facut din el un asemenea "ochi".

Televizorul nu ne poate mijloci intr-un chip sanatos contactul cu realitatea. Din contra, prin intermediul sau ne putem rupe de realitate, ajungand a ne raporta la ea in chip deformat.

Televizorul este asemenea unui combustibil care nu face altceva decat sa aprinda si sa intretina "focul" patimilor noastre. Daca gaseste in noi deja flacari, le face si mai mari, daca gaseste carbuni incinsi, reaprinde focul. Televizorul nu mai poate face nimic insa in omul in care focul patimilor este stins de "ploaia" lacrimilor pocaintei neincetate.

da cu adevărat tv-ul este o unealtă de-a vrăjmașului...!

însă depinde și în scop îl utilizezi...!

când de fapt lăuntrul tău mistuie de dorul Domnului...! atunci el se dovedește a fi zadarnic în a te vrăji...!

el poate fi atât de folos cât și contrar...!
toate gadgeturile/tabletele etc sunt create prin voia Domnului...!

PreaSfântă treime slavă ție...!

Mai demult aveam patima privitului la televizor. Parintii mei sunt si ei impatimiti. Eu am scapat de aceasta patima mutand tv-ul din camera si astfel nu mai sunt tentata. Mai bine citesti o carte.

E uimitor cat de usor trecem de la o placere la alta, considerand totusi ca facem bine, ca doar am renuntat la "ceva". Aceeasi parere o am si cu postul in sine cand renuntam la carne si lactate, dar poftele raman mai departe satisfacute cu "surogat" gen salam de post, pate de post, cascaval de post, prajituri de post, cozonac de post etc. Cum ramane cu "taierea voii", daca eu continui sa-mi fac toate poftele. Daca si cafeaua naturala ar fi considerata "de dulce", desigur am inlocui-o cu naut, pentru ca tabietul nostru sa nu aiba de suferit (asta va spune un om care bea zilnic cafeaua cu caimacul pe partea dreapta...)
Cat despre televizor, am toata convingerea ca este unul dintre "balaurii" din "Apocalipsa lui Ioan". Nici nu ne dam seama cu cata naivitate ne supunem voii lui, in timp ce spunem cu toata convingerea: "Eu n-am sa accept niciodata CIP-ul." Iar balaurul rade si te mangaie pe crestet: "Sigur, sigur, asa e... Sa nu te lasi prostit... Zi-le si celorlalti ca sa se destepte si ei asa cum te-ai "desteptat" tu..."
STIU puterea tv-ului asupra mea. Odata deschis, e greu sa renunt. De aceea, daca ar fi dupa mine, nu l-as deschide cu saptamanile. De doua seri "m-a prins". Intamplarea a facut sa fie deschis pentru un motiv anume, si tocmai urma sa inceapa, nici nu stiu ce episod din Spartacus. Si... n-am rezistat. Nu stiu cat este fictiune si cat e istorie, dar imi starneste interesul, mai ales fiindca se pare ca facea parte din strabunii acestui neam, fapt pentru care i se spunea "tracul". Si astfel rugaciunea de noapte este usor amanata, si poate nici gandurile nu mai sunt tocmai cele pe care ni le dorim...
Adevarul este ca tare greu se mai mantuieste omul cu atatea tentatii in jur...

Sa nu-mi fie spre lauda,dar am reusit sa scap de TV. Am renuntat atat la televiziunea prin cablu cat si la aparatul propriu-zis. Doar ca se compenseaza cu internetul. Am mai spus eu mai demult: ce iei pe mere dai pe pere! E viclean diavolul asta...

Nu renunţarea la televizor te mântuieşte, nici privitul la televizor nu te osândeşte; precum nici privitul la anumite programe (gen Trinitas) nu te mântuieşte, ci cum ai sufletul tău faţă de ceea ce priveşti. Bineînţeles că renunţarea la televizor sau selectarea unor anumite programe este tocmai rezultatul stării şi evoluţiei noastre spirituale. Valabil este şi pentru internet.

Tocmai de asta, pentru că nu ne-am deprins încă să facem alegeri bune, e nociv. Pe de altă parte, nu prea mai ai ce să alegi bun. Trebuie să fii foarte selectiv, iar de reclame tot nu scapi fără să le vezi măcar un pic, până schimbi canalul. În afară de Trinitas nu ştiu la ce te mai poţi uita fără să te vatămi: Dacă vrei să vezi un film bun, rar mai găseşti unul fără sex sau violenţă, ca să nu mai spun de mentalităţile pe care le promovează. În plus, sunt atât de fragmentate de reclame, care şi ele, cele mai multe, sunt făcute pe ideea că „sexul vinde” şi, prin urmare sunt îmbibate de aluzii erotice. Dacă dai pe ştiri, în afară de TVR ai parte de bârfe, de prezentări tendenţioase şi incitante, de subiecte alese pentru a produce nelinişte. Chiar şi dacă stai numai pe Trinitas şi Animal Planet, până la urmă te complaci într-o stare de pasivitate, de spectator la vieţile altora, ratând-o, poate, pe a ta; netrăind-o, adică.

Internetul e mai puţin nociv dacă ai ajuns să-l şi să te stăpâneşti. Nu eşti atât de pasiv; ai posibilitatea să alegi tu, să cauţi ceea ce vrei să ştii sau să vezi. Îţi pui nişte filtre şi ai scăpat de reclame sau de saituri nedorite. E adevărat că dă şi el dependenţă, însă.

Edit: Apropo de mentalităţile promovate: Dacă ai copii, cum ai să le poţi vorbi de feciorie la vârsta adolescenţei, când tot ce-i înconjoară le arată că e bine să-ţi începi viaţa sexuală devreme şi că schimbarea partenerilor e ceva normal?

Mai degrabă închizând ochii la scenele horor sau porno sau la reclamele cu mâncăruri, alcol, ţigări sau goliciuni... şi la dezbaterile politice absurde:76:

...adică să ne uităm la televizor cu ochii închişi. Subscriu.

Nu cred că asta ar trebui să fie principala noastră preocupare. Preocuparea noastră ar trebui să fie aceea de ne împăca cu Dumnezeu. “În copiii veniţi dintr-o veţuire curată a căsătoriei, precumpănesc înclinările bune şi nu-i biruie împrejurările rele ale mediului, pe care eventual l-ar găsi şi, poate că, chiar împotriva acestui mediu sunt rânduiţi. Ei sunt de mici mai străvezii spre Dumnezeu şi prin asta se vede că au chemare să-I fie ucenici, iar dacă vremea le-o va cere îi vor fi şi mucenici”.

Părintele Arsenie ne explică foarte clar despre cauzele sexualității precoce:
„Unui tată care se plângea de căderea fiului său în desfrânare şi care i-a adresat întrebarea: ‹‹Cum s-a putut ca să ajungă fiul meu un aşa desfrânat prăpădit?››, Părintele i-a răspuns: ‹‹Dacă ai curajul să asculţi, acultă: - Animalele dau pace femelei în timpul sarcinii şi nu o tulbură. Oamenii însă nu. Bărbaţii cred că au drepturi nelimitate şi profită de sarcina femeii spre o sexualitate care o tulbură şi pe ea şi pe copilul ce prinde viaţă. Acum au loc şi bune şi rele: toate impresiile biologice şi artificiale, nenaturale, se înscriu ca posibilităţi în pruncul care are să vină în lume. Copilul se trezeşte de mic cu preocupări sexuale, care se maturizează mai repede decât posibilităţile de frânare ale creierului şi deci iată cine e vinovat”.››

"Sa postim, inchizand televizorul ! "

La cate dispute citesc aici pe forum -chiar si intre ortodocsi- mai ales acum, si bine-ar fi de-ar inceta macar in timpul postului, poate ar trebui sa inchidem si calculatorul........

Iar cei care vin musafiri in casa cuiva- indeosebi daca si ei au locuit in acea casa candva, alegand s-o paraseasca (e problema lor de ce au facut-o! nu e loc de reprosuri in alegere)- ar trebui sa se abtina de a-i tulbura linistea.......

Adevarat, cand privim lumea prin "ochiul" televizorului, nu avem decat sa ne instrainam si mai mult de realitate.

Asa este, televizorul este nociv in functie de curatia inimii noastre.
Ma intreb insa, daca am avea o inima curata, am mai dori sa deschidem televizorul?!

Same here...

http://www.crestinortodox.ro/diverse...rne-69705.html

http://www.crestinortodox.ro/editori...ica-70213.html

http://www.crestinortodox.ro/editori...ios-70197.html

Articole ale lui Virgiliu Gheorghe. De asemenea exista o sectiune audio pe acest site, bazata pe cercetarile lui Virgiliu Gheorghe privind efectele televiziunii.

Citat din linkul al doilea:
Televiziunea constituie in lumea de astazi mecanismul ideal impatimirii omului, al vrajirii acestuia cu fantasmele placerii si, prin aceasta, a manipularii constiintei umane in sensul dorit de putere. Omul patimas este cel mai usor de manipulat si, totodata, este cel mai bun consumator.

Ce discernamant mai poate avea telespectatorul fidel comandamentelor nihilismului mediatic si al culturii de consum, victima, cu voie si fara de voie, a globalizarii constiintei? Ce tarie in credinta sau constiinta dogmatica mai pot fi oare asteptate atunci cand gandurile patimase insamantate de televiziune abia mai lasa locul desfasurarii unei vieti normale, a unui om care sa nu fie aprins atat de puternic de dorinta trupeasca, incat sa cada in desfranare sau in adulter, care sa nu fie atat de irascibil si manios, incat sa se certe incontinuu cu ceilalti sau care sa nu fie atat de orbit de slava desarta, de mandrie, incat sa se creada centrul pamantului in conditiile in care televiziunea si publicitatea l-au redus la conditia de consumator?

@anna21 Agresiunea virtuala - Influenta televizorului, calculatorului asupra copilului (tradus in romana) documentar rusesc. Poate l-ai vazut.

Nu, nu l-am vazut. Multumesc.

Privind in jurul meu, pot spune: Ce mare diferenta intre copiii care se uita la TV de prea mici si cei care il descopera mai tarziu !
Chiar si desenele animate, aseara ma gandeam, este bine sa fie date copiilor mai tarziu.
Cand copilul nu urmareste desene pana spre doi ani, are toate sansele sa fie mai linistit decat ceilalti.
In fiecare zi, copilul prinde drag de alt lucru din jurul sau. Lumea digitala are puterea de a inlocui acest lucru, creand dependenta.

Eu nu am avut cablu decat dupa ce am terminat clasa a8a si am intrat la liceu cu bine. Apoi, calculator am avut de mica, insa aveam program strict la el, nu zilnic, si cand era doar o ora-2 maxim.

Tin minte ca eram toata ziua afara cu prietenii. Eram o "satra" de copiii pe care ii intalneai zilnic afara, vara mai ales. De cand rasarea soarele, 8-9 dimineata, pana seara. Numai noi stiam cum de inventeam atatea jocuri si activitati. Role, bicicleta, sarit coarda, mers la plimbari,elastic etc. Erau dati cand eram juliti in coate si in genunchi.

Amu insa, sunt din ce in ce mai putin copiii afara. Prea mult stau in lumea virtuala, si prea putin timp se petrece afara, cunoscand lumea si oamenii din jur. Ii vezi din cls I cu telefoane mobile si alte jocuri electronice.
Fete de 10-12 ani sa fei julite in coate si genunchi? Noo, cum sa isi strice manichiura,cuafura si machiajul. Sa rada baietii mai mari de ele? Nununu. Pe vremea mea, desi nu e chiar asa demult, imediat dupa comunism, parca copilaria era copilarie. In sfarsit, asa vad eu lucrurile, poate nici nu trebuia sa postez aceste ganduri.:39:

Vorbeam cu un prieten, ieri, si imi zicea cum era satul bunicilor pe vremea lui, cand nu intrau in casa decat la vremea mesei, fata de acum, cand nu mai ies din casa decat pentru scoala si alte urgente. Tot impreuna stau copiii din sat, insa nu pe ulite, ci pe internet. Tot televizorul este calea prin care multi s'au instrainat de lucruri atat de profunde, ajungand la forme goale de vietuire.

Si ce e de facut dl.Windorin?

Sa avem grija de noi si de copiii nostri. Vom da seama de ce am facut cu noi si cu copiii nostri, nu de ce fac cei din jurul nostru. Suntem datori sa petrecem cat mai mult timp impreuna cu copiii; sa avem o comunicare cat mai buna cu ei si cu Dumnezeu (rugaciune), precum si sa iesim cat mai des din casa. Facand asa, copiii nu se vor instraina usor de noi si de Dumnezeu.

In rest, mila lui Dumnezeu.

e problema mare cu copii.
si cum zici si tu comunicarea este cea mai importanta, dar din pacate cam lipseste.
sau nu este deplina. asta pentru ca increderea nu este deplina.

Era asa si nu altfel,deoarece nu aveau TV sau televiziunea nu oferea atatea ore de transmisie si programe.
Pe unchiul meu(care s-a nascut taran)nu-l mai poti dezlipi acum de ecran.
Isi face treburile in functie de grila programelor,treburi care sunt intotdeauna intarziate.
Banuiesc ca unchiul meu nu este un caz izolat printre alti tarani...

Corect,de asta am intrebat cum facem sa scapam acum de televizor.

Pacat, ar fi cumplit sa vina vremea cand trebuie sa stai la poarta ca bunicul sa-si vada telenovela si apoi sa vina sa-ti deschida.

Vremea asta a si venit.

Noi avem Radio Renasterea...
Acum vorbeste IPS Bartolomeu...una din cuvantarile sale.

Pai ce este de facut?!?!
Primul pas este sa realizam ca este o adictie care ne consuma cam 3 sferturi din timpul petrecut acasa.Timp pierdut,timp in care esti absent din viata;treburile treneaza de pe o zi pe alta,pana cand se ajunge la o totala stagnare a activitatilor:parinti prea ocupati cu TV-ul ca sa mai petreaca timp de calitate cu copiii,sotii care nu mai comunica,nu mai au o discutie seara pe banca din curte;fiecare se uita in ecranul lui si traieste intr-o alta dimensiune data de "cutia" respectiva:ecranul telefonului,TV-ului,computerului.Se ajunge la intrainare in cadrul aceleiasi familii.

Imi aduc aminte ca seara dupa ce veneam de la job nici nu aveam cum sa vb cu parintii mei,caci erau instalati la tv si nu aveam timp de discutii:mi-ar fi placut sa vb cu ei despre ziua mea infernala la job si intamplarile de peste zi.Noroc ca aveam niste prietene bune care nu consumau tv si eram toate serile la ele,pt conversatii si socializare.

Din nou ce este de facut?Nu prea stiu cum pot fi indrumati altii care nu vor sa priveasca lucrurile din latura negativa a indobitocirii prin tv...Cu forta nu pot fi ajutati.Cine are copii,poate limita de acum expunerea la tv si internet,pt a avea mai tarziu un copil ce poate folosi un limbaj coerent si inteligent,nu doar unul monosilabic.

Dar la ce va uitati mai frate la televizor? Doar filme comerciale,stiri contrafacute ,si spectacole care se repeta mereu.Eu nu mai am de vreo 3 luni ,si parca nu ar fi existat niciodata . Cine nu e fericit chiar cand e singur,nu poate fi fericit nici cu ajutorul televizorului . Plictiseala nu se trateaza cu televizorul ,caci acesta e o hrana prea slaba pentru suflet. Ea doar indica o problema in interiorul noistru ,ca nu suntem capabili sa vedem frumusetea lumii ,si prezenta lui Dumnezeu in toate lucrurile,si avem nevoie de acest surogat numit TV .Pentru ca sufletul nostru nu traieste,ci vegeteaza.

Cunosc. Asa face si mama. Vine de la servici se schimba si la TV pana se culca. Dimineata, se trezeste si la TV pana pleaca la servici. Daca o deranjez se enerveaza si nici nu prea e atenta la ce vb cu ea. Eu cu tata chiar am vrut sa renuntam la abonamentul de la televizor, dar nu a vrut mama. E aiurea. Creaza dependenta TV-ul asta, si cum a zis si iustin mai sus, numai porcarii gasesti la TV. Ne axam prea mult pe tehnologia asta. In sfarsit.

Ar trebui sa vorbiti mai intai cu ea, ce ii lipseste, ce gaseste la tv, ce temeri are..
Nu e o dependenta ca de nicotina pur si simplu..

O data problemele de ordin psihologic, sufletesc, spiritual(!?) rezolvate, se poate pune problema si renuntarii la tv.

Subscriu. Ai punctat esentialul.

Daca postul nu este doar abtinerea de la mancarea de origine animala ci renuntarea la anumite placeri, o perioada de intensificare a rugaciunii si vreme prielnica pentru hranirea si intarirea sufletului, putem spune ca televizorul este fara dar si poate de dulce.

Pentru cei dependent de TV cred ca cea mai buna solutie este renuntarea la el caci altfel ajungem la ceea ce ne-a spus flying
Televizorul creeaza dependenta, ca orice patima si din acest lucru putem sa intelegem cat de nociv este. Cred ca omul renunta sa se mai uite la televizor, sau cel putin limiteaza numarul de ore, cand intelege cat de pretios este timpul si cand simte golul interior ca o consecinta a privitului la TV.

... asta pentru ca dragostea nu este deplina.
Comunirea este direct proportionala cu increderea si cu dragostea.
Parintii sunt principalii vinovati pentru caderile si dependentele copiilor.

Ai dreptate. Nadajduiesc insa in puterea exemplului si in harul lui Dumnezeu.
Daca parintii se iubesc, nu fumeaza, nu se rastesc, nu stau la TV ore intregi zilnic, copiii au sanse mai mici sa dezvolte dependete.
Cum sa nu se uite copilul numai la TV, daca eu insumi inchid greu televizorul ?!
Cum sa nu ceara copilul telefon mobil, daca eu vorbesc la el toata ziua sau chiar am mai multe ?!

in sfarsit gasesc pe cineva ce gandeste ca mine, in relatia parinte-copil :)
de cate ori nu auzim: eu l-am invatat doar de bine, sau eu nu l-am invatat asa ceva.
dar uitam ca educatia nu inseamna "fa asa" sau "nu fa asta" .

Am aceeasi parere.

din pacate "boala" asta e foarte contagioasa ("fa asa" sau "nu fa asta"). As putea spune ca este epidemie. O aud aproape zilnic la locul meu de munca. Doamne ajuta!

Este dureroasa trezirea parintelui la o anumita varsta, cand isi da seama ca este strain de copilul pe care l'a crescut.
Mai mult chiar, sa mai si creada ca a facut totul, iar copilul este vinovat pentru necomunicarea dintre ei.
Atunci, este foarte grea recunoasterea patimilor proprii... desfranare, mandrie, televizor etc.
Parintele este cu adevarat parinte, atunci cand are puterea sufleteasca de a se smeri inaintea copilului (cand e nevoie).

Televizorul este, poate, cel mai mare dusman al familiei si al comunicarii vii dintre oameni.
Acesta ar trebui limitat sever in tot timpul anului, iar nu numai in vremea postului.

Cunosc preoti si profesori universitari care nu au in casa televizor.
Acestia sunt mai minunati si mai constienti de lumea din jurul lor decat cei care au televizor.
Sa nu mai spun de parintii monahi care n-au vazut TV de zeci de ani si sunt mai actuali decat toti cei din lume.

din pacate ai dreptate.
cati parinti au puterea sa recunoasca in fata copilului ca a gresit?
ieri mergeam pe bicicleta si am vazut o mamica, de vreo 23 de ani, cu copilul in carucior.
ce-l mai plesnea peste fata pentru ca plangea.
imi venea sa ma duc la ea si sa-i arat ce inseamna sa iei bataie.