Exact asta simt si eu. Si mie imi place singuratatea si o administrez foarte bine si cu o mare satisfactie... imi da prilejul sa meditez, sa creez.
Mi se intampla sa ma plictisec langa ceilalti, dar cand sunt singura nu ma plictisesc niciodata. ....am atatea de facut, si cu o imensa voluptate..

mie nu-mi place singuratatea deloc...cand stau singura devin nervoasa,pesimista,dar daca stau cu oamenii,fie ei si doar membrii familiei mele simt mai optimista,mai binedispusa

singuratatea e o boala sufleteasca f grea .....
cu ajutorul lui Dumnezeu si cu muta rugaciune vom trece si peste aceasta patima

Dumnezeu sa ne ajute pe toti !!!

Singuratatea e o boala datorata faptului ca te simti incompleta. Nimeni nu este singur cand il are pe Dumnezeu cu el si este inconjurat de viata, de semenii lui, indiferent de neam, functie, sex, cultura, rasa.

Ce m-as bucura sa vina cat mai repede si ziua in care vei spune - am iesit impreuna cu prietena prin herastaru, am fost impreuna cu ea pe la rude, cu ea la biserica, ...

Siguratatea devine si o consecinta a pacatului. Ca si in cazul slabanogului, care nu avea nici macar rude care sa-l arunce in Scaldatoare, iar Hristos se face fratele sau intru umanitate. Poate ni se pare greu sau teoretic, dar acolo unde este rugaciune, acolo este comuniune, ca in cazul pustnicilor care desi traiau in locuri izolate erau in comuniune cu Dumnezeu si Sfintii-purtand lumea in rugaciunile lor, iar noi care traim ca niste indivizi in marile orase, parca ne scufundam intr-o masa de oameni si ne simtim singuri -pentru ca ne lipseste rugacinea si comuniunea.

Ce fel de crestin esti tu ,mai omule, cu pseudonimele astea ? " Sf. asteapta "..."pastele cailor "...si alte cuvinte, cam ciudate si care suna a batjocura la adresa celor sfinte !
As putea sa mai inteleg ,daca ai zice ca esti o persoana cu mult umor, dar...si asa, e un umor cam...pagubos, nu crezi???

Eu cred ca oamenii au grade diferite de suportabilitate a singuratatii, ca si a durerii fizice dealtfel !
E adevarat, ca dupa moarte si ,boala, singuratatea e pe locul trei ca un lucru sau fenomen rau, indezirabil !
Am putea-o privi ca pe o anticamera a mortii daca., pt cei cu adevarat singuri si care au reusit cat de cat sa o suporte acceptabil (fara sa cada in depresii grele si boli psihice),nu s-a ivit un alt sens al ei ,maret,acela de agent al unei transmutatii a spiritului,a fiintei interioare hegeliene(a da-sein-ului ) !
Alaturi de momentele socante ale vietii (de ex, sa-ti vezi moartea cu ochii,dar sa scapi ! ),momente care te modifica foarte tare in plan spiritual, si singuratatea are acest dar, de a-ti modifica spiritul in sensul unei cresteri !
Eu cred ca singuratatea e data oamenilor superiori si nu oamenilor comuni ! De aceea exista foarte multe exemple in arta si literatura,sau filosofie, de artisti ,scriitori, care au beneficiat in planul creatiei de pe urma singuratatii lor !
Ca si concluzie : nu recomand singuratatea oamenilor slabi,pt ca-i va distruge intr-un fel sau altul,dar o crecomand celor indeajuns de tari ca sa se lupte cu ea !

Singuratatea nu trebuie recomandata nimanui. Si sa nu uitam, un pustinc nu e singur. A nu vedea langa el alte persoane, nu inseamna ca e singur. Lumea e in inima sa.

...si Dumnezeu in permanenta cu el!

pai daca toate fetele stau pe net in loc sa iasa din casa sa cunoasca baieti ca mine de exemplu de aceea sunt singure.

toti suntem singuri.

Because you are afraid to love, I am alone.

(nu eu, desigur, dar mi-am adus aminte de asta citind ce ai scris :)

Ai mare dreptate! Internetul ne invadeaza:2:

Nu inteleg de ce esti singura. Totusi, daca este asa, poti sa-ti gasesti o prietena-prieten bun, care sa aiba afinitati cu tine, poti face voluntariat, gaseste-ti o indeletnicire in afara serviciului care sa-ti placa...SI FII OPTIMISTA!

Cred ca noi suntem autorii propriilor noastre stari iar starile noastre depind de alegerile facute in fiecare moment.

Cu Dumnezeu nu suntem niciodata singuri! e Imposibil!
 

Ma Dianuca daca revine sentimentul ala urat Roaga-te si mai mult , roaga-te in continuu, si vorbeste cu Dumnezeu incontinuu, oriunde (in casa, afara..) si multumeste-i pt toate binefacerile vazute si nevazute, multumeste-i pt ca esti sanatoasa , multumeste-i pt bucatele alese chiar si cand mananaci un covrig pe strada, multumeste-i pt fiecare imagine frumoasa care-ti incanta sufletul si spune-i : "Frumoasa-i Lucrarea Ta Doamne!" si mai ales
trimite mai multe acatiste la mai multe manastiri (cu niste banutzi inauntru ca asa e frumos)
si roaga-te sa-ti gasesti sufletul pereche,roaga-te sa-ti scoata Pronia Cereasca persoanele potrivite care sa te ajute sa razbati mai ushor si in profesie si in viatza particulara! Cand se roaga Calugarii de la 4- 5 manastiri ...wow ... duduie pamantul si se cutremura aia rai si altfel primeste Bunul Dumnezeu ruga ta!

Epistola 1 catre Tesaloniceni a Sf Ap Pavel Cap 5 :
16. Bucuraţi-vă pururea.
17. Rugaţi-vă neîncetat.
18. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.


si o sugestie lumeasca (care e banala comparand-o cu ce-am spus mai sus) socializeaza mai mult si mai divers...
apuca-te de dans ...tango argentinian sau salsa ,merenghe , ... sunt atatea scoli prin Bucuresti ,inoata, fa jogging , du-te la aerobic fitness, si peste tot I-al si Dumnezeu cu tine !
Doamne Ajuta!

Unul din lucrurile cele mai grave din ziua de astazi e ca omul se simte singur si in Biserica. Sunt persoane care nu vorbesc cu ceilalti, stau doar cu ei insisi. Iar daca postesc si se impartasesc, tot singure raman. Uitam ca unirea cu Hristos nu e doar unire cu El, ci si cu toti cei ce s-au unit cu El. Asa ca cel ce are sentimentul de singuratate si dupa ce s-a impartasit, nu e pe calea cea buna.

Cu siguranta nu suntem singuri, chiar daca ne afisam asa....Dumnezeu e cu noi si lucreaza in subconstient...cel putin asa mi se intampla...cand fac ceva gresit, primesc...o lovitura....si ma trezesc...nu ne lasa El...Ne iubeste, cu toate rautatile noastre...sa fim mai buni, mai omenosi....Doamne ajuta!...Om gasi perechea potrivita, dac nu vom trai cum vom putea, neparasindu-l pe Cel de Sus...

Cu siguranta nu suntem singuri, daca suntem constienti de prezenta Lui Dumnezeu. Sa cautam in jurul nostru si vom vedea oameni cu preocupari similare cu ale noastre, oameni care au nevoie de ajutorul nostru, chiar simplul fapt ca ai intalnit in drumul tau o privire, un gest... Singuratatea vine uneori din plictiseala. Sfat:: omoara plictiseala cu o preocupare utila si frumoasa!
Ma gandesc totusi ca sufera de singuratate foarte mult batranii- de regula sunt uitati, parerile lor ni se par depasite, ii vedem sacaitori, bolnaviciosi, insistenti- dar macar o singura data daca ne-am gandi ca vom ajunge la fel, ca au mai multa nevoie de companie decat de alt ajutor,... si mai ales sa ne amintim vorba aceea inteleapta din batrani"Cine nu are un batran, sa si-l cumpere."- atunci ne-am revizui atitudinea si le-am acorda atentia pe care o asteapta si o merita pentru ceea ce ne-au fost ei noua: parinti, bunici, invatatori, profesori, binefacatori sau simple cunostinte. Sa-i cinstim pe batranii nostri!

adevarul e ca traim intr-o societate demoralizata (ceea ce conteaza cu adevarat nu mai este pretuit) ........ de aici poate se trag multe ........

Cu Dumnezeu langa tine poti alunga singuratatea
 

Multa lume crede ca a te simtii singur este din cauza ca esti singur, ca nu ai familie, sau prieteni, activitati. Oameni buni, te poti simtii singur in mijlocul celei mai mari familii si celor mai active grupuri. Este o stare sufleteasca. Am trecut si eu prin asta. Raul ne incearca pe toti in diferite feluri, si m-am incercat si pe mine, ca si uit cite piedici mi-a pus.
Cu Dumnezeu, cu Iisus, cu Duhul Sfant, cu ingerii si arhanghelii, la toti trebuie sa ne rugam sa ne ajute, la orice impas, ca Raul acestei lumi ne pune atatea piedici.

De cate ori sintem incercati, sa luam Biblia si sa ne rugam. Rugaciunea e foarte puternica, dar trebuie rostita mereu. Nu santem singuri, mereu santem cu Dumnezeu, doar trebuie sa-l chemam.
Amin

Foarte, foarte bine spus Stefan, se pare ca ai mai crescut. Imi place !
Si, bine ai revenit ! m-am uitat in mod expres la data in care ai postat, am crezut ca nu vad bine cum de este atat de recenta...

Singuratatea este foarte grea nu atunci cand esti singur in singuratate, ci cand, desi esti prezent printre multi oameni, te simti singur. Asta este cea mai dureroasa parte a singuratatii: sa fii singur intre oameni.

"Ceea ce face ca oamenii să fie sociabili este incapacitatea lor de a suporta singurătatea."
"Singurătatea e soarta spiritelor superioare." Arthur Schopenhauer

Singuratatea este inceputul iadului ca stare. Dostoievski numea iadul "vesnicia singuratatii". Singuratatea este si lipsa rugaciunii.

singuratatea
 

Singuratatea este grea , dar intotdeauna sa te gindesti ca nu esti singur Dumnezeu este alaturi de noi toti nu sintem singuri niciodata si daca staruio in rugaciune ai sa vezi ca totul va fi bine .Doamne Ajuta

singuratatea
 

De ce ati gasit chiar acest citat din Dostoievski "vesnicia singuratati" sau singuratatea este inceputul Iadului ,imi permit sa dau replica cu tot respectul cuvenit ,nu prea pareti a fi un bun crestin nu prea incurajati pe cei aflati in suferinta si in singuratate !Un om care se afla in singuratate si cere sprijin si sfat pai nu veniti cu asemenea replici .

Constat ca nu am gresit. Poate ca am fost prea dur si nu am avut calmul si echilibrul dumneavoastra,insa asta nu inseamna ca nu incerc sa fiu un bun crestin. Cred ca postarea mea nu este atat de dura pe cat este singuratatea.

Cel care gandeste frumos si este impacat cu sine insusi, se simte bine si printre oameni si in singuratate. Asa ca sa nu plecam cu ideea preconceputa ca pentru toti singuratatea e un iad! Si cand afirmam asta sa ne gandim la pustnicii care au ales sa-si dedice viata complet lui Dumnezeu si care au gustat raiul inca de aici de pe pamant. Pentru ei singuratatea a fost o binecuvantare.
Unii sunt fameni, altii sunt singuratici, fiecare cu ce l-a inzestrat Dumnezeu. Nu mai condamnati ceea ce nu intelegeti!

PS. Sfantul Isaac Sirul are o carte speciala pentru singuratici.

Metoda Jurnalului

Consta in a scrie tot ceea ce ne trece prin minte referitor la o situatie de viata care ne afecteaza sau ne bucura excesiv,exact asa cum ne vine in minte.
Fara a o infrumuseta cu nimic.
Dupa care,citim tot ce am scris,preferabil inainte de culcare.


Metoda Jurnalului este o forma de exorcizare prin materializarea pe hartie a unui rau,trecut,prezent sau viitor.
Principiul de functionare este acela ca lucrurile spuse sau scrise isi pierd forta.Se devalorizeaza.
Facand asa,gasim resurse,idei care la momentul actual sunt acoperite de gandurile/trairile negative din noi.

Sau este o amagire draceasca, cine stie. Facand aluzia la un alt topic de pe forum, cei mai multi cred ca Satana nu ne poate citi gandurile. Astfel, tacerea noastra este cea mai urata de catre el.

Nu crezi ca dezvaluind trairile noastre interioare in scris, in acest jurnal, va putea vrajmasul nostru nevazut sa ne gaseasca mai usor slabiciunile si neputintele si sa profite de ele?

Vrei sa spui ca nu e bine sa tinem un jurnal de frica sa nu ne afle Satana slabiciunile?!
Te rog sa ma ierti, dar mi se pare absurd.
In plus, toate sunt cu voia Domnului. Parerea mea este ca daca ingaduie Dumnezeu, Satana poate afla slabiciunile tale fara ca sa le vada(?) scrise pe o fila de caiet. Daca nu - poti tipa in gura mare neputintele tale, ca nu va afla.

Voi ce credeti?


Eu personal tin jurnal. Imi place sa imi scriu gandurile. Si rasfoiesc uneori pagini scrise de mult. Ma amuza uneori. :)

Cam tarziu scriu, dar o metoda in a scapa de singuratate, sa mearga la ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi). Si eu de la un afis am aflat ca exista, dupa aceea am venit acasa am cautat pe google Ascor Oradea, si am gasit ca tine slujba la bisericuta din campusul universitatii de la ora 19:00 si m-am dus, la sfarsit am facut cunostinta cu cei de acolo si acum suntem prieteni. Si se merge din cand in cand pe la manastiri, e frumos. Incercati sa vedeti daca va ajuta, mai sunt si persoane care au terminat facultatea si mai vin pe acolo, nu doar studenti. Nu ma pricep sa explic, iertati-ma!
Slava lui Dumnezeu

Singuratetea este tipica adolescentei, dar poate persista si cand esti adult.
Cred ca sensul de singuratate pleaca de la neincrederea in sine, putina autostima si neexistenta unui scop precis dar si din cauza timideti.
Pot fi singuri si acele persoane care stau tot timpul printre lume.
Eu cred ca ai trebui sa cauti noi esperiente, distractie si sa stai atenta caci singuratatea poate duce la depresie.


@colaps
Chiar ma dezamagesti, te credeam un bun crestin, dar trasmiti niste senzatii pline de ura si de fanatism in jurul tau.
Identificandu-ma cu vreo 5 caracteristici/idei din firma ta, sper sa nu intalnesc in viata persoane ca tine.

Singuratatea se infrunta cu virtutile opuse ei.
Comunicare cu oamenii de aproape, comunicare cu Dumnezeu (rugaciune), comunicare cu marii parinti (carti, pelerinaje).

In momentele de singuratate, Domnul este mai aproape decat duhurile necurate ale deznadejdii si ale lipsei de rost.

Ai pace si nu deznadajdui.

Mi-a ramas in minte un cuvant duhovnicesc al parintelui Dumitru Staniloae in care adancea diverse aspecte ale singuratatii. Parintele a amintit o forma a singuratatii atat de subtila, dar totusi atat de evidenta: "singuratatea omului care n-a facut niciun bine".

Cred ca aceasta este singuratatea cea mai de temut. In fond iadul insusi nu este decat forma abisala a acestei singuratati pe care o simte omul aflat la hotar cu nefiinta. Un hotar insa pe care nu il poate niciodata trece, pentru ca Dumnezeu nu desfiinteaza persoana umana.

Singuratatea este o binecuvantare. In singuratate il putem foarte usor gasi pe Dumnezeu...si atunci cand L-am gasit pe Dumnezeu l-am gasit si pe aproapele, am gasit Biserica. Ca atare oamenii care sufera cel mai putin de singuratate sunt, in general, pustnicii.

''Ne nastem singuri, traim singuri, murim singuri. Doar prin intermediul dragostei si prieteniei ne putem crea pe moment iluzia ca nu suntem singuri’’.
Orson Welles

Nu cred in dragoste si prietenie ca datatoare de iluzii in acest sens. Din contra, ele ne ofera certitudinea nesinguratatii.

Singuratatea despre care pomeneste Orson Welles este cea a omului nihilist, materialist.

Tema de studiu !