Tu crezi ca eu nu am necazuri si probleme? Am si eu parte de ele, din plin! Ar trebui sa scriu un roman dupa viata mea. Dar nu m'ar crede nimeni ca e poveste reala! Pacat ca n'am sa apuc sa fac asta.

Si cati tineri de 21 de ani, cu doi copii frumosi, cu un job si o stare financiara buna, sunt catre finalul vietii?
Ma rog, irelevant! Aici nu e un topic despre viata mea personala. Doar ca afirmatia Mariei, cum ca eu nu as avea necazuri, m'a bulversat putin.

Da, ai dreptate, e o varsta frumoasa. Si chiar am multe! Am sa ma bucur de ele cat mai pot!

off... draga Ella Theodora de ce spui ca n-ai sa mai apuci sa faci asta? ce necaz a intristat asa tare sufletul tau frumos?

E irelevant, Korinna! Cum ziceam, asta nu e un topic despre viata mea personala si dramele ei. Gandeste'te doar ca am doi copii, un job stabil si o stare financiara buna. Adauga la asta faptul ca am 21 de ani si imagineaza'ti putin cum am ajuns sa am toate astea, la varsta pe care o am.
Nu mi'au picat din cer, nu mi'a venit nimic de'a gata! Si nu sunt nici "mare si tare", cum zicea Maria. Poate dau impresia asta fiindca am avut puterea de a iesi zambind din toate incercarile. Cine stie?

Draga mea nu stiu ce drame ai avut pana la anii tai in mod sigur tu stii mai bine, insa, cu zambetul pe buze nu te vad ca ai iesit din ele. Un om optimist si pozitiv este la fel si cu ceilalti, ori tu singura ai spus ca ai rautatea in tine. Un necaz te face mai uman si mai tolerabil fata de ceilalti. La toti ne e greu, dar, nu la fel!

Prin "boala desteptaciunii" se intelege aici mandria pe care o simti pentru ca ai anumite cunostinte, relativ mai multe decat alti semeni. Dar daca esti atent vei observa ca intotdeauna exista, sau vor exista oameni care stiu mai multe decat tine si poate nu se mandresc cu asta. "Boala desteptaciunii" poate cauza autosuficienta... Am incercat sa "ma hranesc" mental/ sufleteste cu satisfactia de a fi desteapta, dar nu tine. A fi destept este de fapt o datorie (v. Steinhardt) a crestinului, ca si aceea de a inmulti talantii. Si raportandu-ma la la aceste repere imi dau seama ca nu sunt "in grafic", mai ales din cauza lenei.

Stiu la ce s'a referit Korinna cu "boala desteptaciunii". Eram ironica, fiindca sintagma aia ma face sa rad.

Ce folos...
 

Mie imi place foarte mult o cantare bisericeasca. Va dau cateva versuri care se potrivesc topicului:

"De-as stii toata-ntelepciunea cata e sub soare
In zadar dac-o voi pierde pe cea mantuitoare.
Ce folos, ce folos minte fara de Hristos"

O stiu si eu asta! E exact "la tinta", vorba aia. Cand stateam la manastire, o maicuta de'acolo ma punea sa o ascult in fiecare zi. Timp de cateva luni. Am memorat'o, am extras si "morala", dar atat.
La mine nu se aplica, pentru ca eu nu il pun pe Iisus deasupra tuturor lucrurilor.

De ce, drama mea prietena? De ce esti atat de reticenta cu EL?
Dar sa sti, chiar daca tu inu-L pui deasupra tuturor lucrurilor, El tot acolo este. Cu voua sau fara voia noastra.

Am corectat!
Iarta-mi greseala !!!

Of... nu sunt reticenta! Discutia despre credinta mea ar fi una prea lunga si nu e locul potrivit pentru asa ceva. Ma refer la topic. Ne'am abate de la subiect.

OK. Cum vrei tu... :(

Se poate si mai si..
Probabil se referea la genul de necazuri care te duc pe culmile disperarii si te fac sa afli lucruri noi despre tine..

Si ce te face sa crezi ca eu nu am parte de ele? De ce eu nu as fi pe culmile disperarii acum?

Foarte nostim. Sunt pe jos de atata ras.

Spui că ai fost creştină cândva, dar nu mai eşti. Ce anume te-a făcut să-ţi schimbi convingerile? Sunt înclinat să cred fie că partea omenească a religiei, înţelegerea ei de către creştinii pe care i-ai întâlnit ar fi de vină, fie că suferinţa pe care o înduri te face să te revolţi împotriva lui Dumnezeu.

Nu vreau să mă bag în sufletul tău mai mult decât vrei tu, însă din răspunsurile date pe forum am văzut că eşti o persoană deschisă. Aş vrea să deschizi un topic în care să ne vorbeşti despre tine; numai dacă crezi că am putea să îţi fim de folos cu răspunsurile noastre.

;) Vezi sa nu te doara burtica!

Nu, nu. De la atata distractie se trag altfel de dureri.
Burtica mi-e calita.

That is a big "no no"! Nu imi place sa fiu in centrul atentiei. Ca sa nu mai spun ca un topic despre mine ar fi o uriasa dovada de egocentrism. Pana la urma, nu inteleg de ce ar trebui sa vorbim despre mine. Nu am o problema anume in care sa va cer ajutorul, asa cum au altii care scriu aici pe forum. Adica, ma rog, am una, dar nu ma puteti ajuta cu asta.

Nu pot sa identific un moment anume sau un motiv special pentru care nu mai cred. Eram copila cand mergeam la biserica, cand invatam rugaciunile ca pe niste poezii. Apoi da, la un moment dat m'am revoltat, cum zici tu, in urma unui eveniment traumatic. Nu pot sa spun ca mi'am schimbat total convingerile. Adevarul e ca mereu am avut indoieli si intrebari la care nu gaseam raspuns. Apoi am inceput sa nu'mi mai pun nadejdea in nimeni si in nimic altceva, in afara de mine si puterea mea de a merge mai departe. Doar asta m'a ajutat de'a lungul unei vieti scurte, dar zbuciumate. Poate de aceea ma "aprind" cand lumea zice "ai 21 de ani, nu stii tu ce'i aia suferinta"!

In momentul in care ai ajunge acolo, s-ar sti cu certitudine.
Tu ai sti.
Cei din jurul tau ar sti.

In orice caz, n-ai mai fi pe un topic din asta discutand "mondenintati intelectualicesti" atat de relaxat ci pe alt gen de topic.

Credinta nu se rezuma la asta.

Ati cautat la momentul respectiv cu disperare raspuns?
Sau credinta nu era o chestiune care sa fi meritat sa investiti atata energie?

Va intreb deoarece in general chestiunea e o problema existentiala, cei care ajung la ea si si-o insusesc cu adevarat fac din ea un pilon central al existentei lor.
Si de pilonul asta in general au grija, vad pe cineva ca vine si da cu ciocanul in el, atunci iau masuri, nu stau si asista pasiv cum cade o bucata de aici, de dincolo, etc. asteptand sa vina buldozerul sa-i dea lovitura de gratie.

Bun pana la un punct, Dumnezeu nu ne cere sa fim mamaligi, problema e ca tu te-ai inchis, te-ai autolimitat cumva si ai ajuns in punctul in care toata greutatea existentei tale se afla intr-un singur punct, unul cam fragil as zice desi tu ai alta parere.

Am mai cunoscut un astfel de caz, lovitura a venit cand se astepta mai putin, de unde se astepta mai putin si culmea, cand o ducea mai bine ca niciodata (zicea el), acum nu e nici mort, nici viu dar in mod sigur este foarte foarte singur..

Si de ce ar trebui sa se stie? Daca eu sufar acum si poate plang chiar in timp ce iti scriu asta, de ce ar trebui sa "ma laud" cu asta? De ce sa spun tuturor "hei, uitati'va la mine, sufar si plang si durerea devine tot mai greu de suportat"? Am durerea mea, o suferinta pe care numai o mama ar putea s'o inteleaga. Dar nu am sa o strig in toate cele patru zari. E a mea, eu am sa traiesc cu ea atat cat mai am de trait. Viata merge mai departe. Si aceste "mondenitati intelectualicesti" de care spui tu, impreuna cu alte lucruri marunte din viata, ma ajuta sa uit, macar temporar, de ce am de carat pe umeri. Ma'ntelegi?

Sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi sa cunosti culmile disperarii. Crede-ma ca n-ai mai spune: A, da, am o problema dar nu ma poate nimeni ajuta!
Cand esti pe culmile disperarii simti cum carnea de pe tine parca ti-o sfasie cineva, simti ca fiecare clipa fiecare minut este o durere continua. Esti ca intr-o masina de spalat unde centrifuga te tot invarte si te invarte....
Incerci asa cum poti sa mergi mai departe , dar, stii ca pentru tine nimic nu va mai fi la fel de acum inainte. Sa incerci sa dormi macar putin si sa-ti doresti ca sa faca Dumnezeu cumva o minune cu tine si sa nu te mai trezesti a doua zi.
Atunci la cine ti-ar fi speranta si nadejdea daca nu la bunul Dumnezeu? Eu daca nu era El as fi innebunit...la propriu.
Trebuie sa-mi iau crucea si sa-l urmez pe El.
Si mai trebuie sa raman intreaga la minte pentru fiul meu care e mai tanar ca tine doar cu trei ani, dar , pe care l-am invatat orice ar pati in viata asta pe Dumnezeu sa nu-l huleasca!
Orice lucru face sau oriunde s-ar duce la drum sa spuna inainte un Doamne ajuta!
Penntru ca esti atat de tanara ca ai putea fi fata mea atunci te sfatuiesc sa te schimbi si sa-l cauti pe Dumnezeu in sufletul tau chiar daca tu ai falsa impresie ca nu ai nevoie de El!
Sa nu crezi asta!

ba chiar striga in toate zarile si spune-o la toata lumea... spune-I-o si Domnului, chiar cearta-te cu El ca esti suparata si nu intelegi de ce ti-a dat tie povara asta. Asa ne spunea profesrul de religie din liceu, vorbiti cu Domnul neincetat, certati-va cu El ca si cu un prieten, puneti-I intrebari, revoltati-va, numai vorbiti cu El neincetat...

eu de exemplu cand sunt suparata ma plang la toata lumea si sun pe toata lumea, din 5 prietene foarte bune cate am, niciuna nu scapa de "problema" mea... nu fugi de comuniune, oamenii vor sa te inteleaga, oamenii vor sa te ajute cat pot cu putinta, sa-ti ofere ce poate fiecare, unul intelegere, altul ascultare, altul bani, altul timp, altul cunostinte si tot asa... cel mai frumos lucru e comuniunea si la orice problema cam "profit" de bunatatea oamenilor eu, "profita" si tu!

Si esti tu asa de sigura ca eu nu simt toate astea?:)

Stii ca este o vorba: "sa nu-ti dea Dumnezeu cat poti duce".
Poate duci lucrurile astea, dar poate e loc si de mai mult.

Stii, esti ca un om care la un moment dat a inchis usa camerei si a zis "nu conteaza cata apa o sa intre aici, eu stiu sa innot".
Ei bine, poti sa innoti atat timp cat camera nu se umple.
Si se va umple la un moment dat, ca usa e inchisa si nici macar geamuri deschise nu sunt.
Poate te-ai gandit si la asta si ai ti-ai spus deja "ei si, o sa ma duc la fund si gata".
Eu iti zic sa te mai gandesti, ca nu esti singura pe lume si daca tu te inneci, s-ar putea sa iei cu tine si pe altii care n-ai vrea sa-i iei.

Crede'ma, nu e loc de mai mult!

Nu trebuie să ne povesteşti mai mult; e de ajuns cât ai spus, ca, cine vrea, să înţeleagă. Sigur că nu trebuie să devenim melodramatici. Dar trebuie să ştii că, intrând şi postând aici, ne-ai devenit ca o soră şi ne dor şi pe noi durerile tale, cu atât mai mult cu cât eşti atât de tânără.
Mi se pare cu atât mai greu să înduri astfel de suferinţe, cu cât le înduri singură; nu mă refer la oamenii care te iubesc şi cu siguranţă te sprijină, ci la Dumnezeu.

Te-ai supărat pe El tocmai când aveai cea mai mare nevoie de sprijinul Lui. Sunt convins că e greu să nu te revolţi când eşti rău lovit. Dar ne supărăm pe Dumnezeu atunci când ni se pare că e nedrept. Când suferim o pierdere teribilă sau când suntem în situaţia de a pierde totul (chiar viaţa). Nu înţelegem de ce îngăduie Dumnezeu asta. Sau unde e El, când astea se întâmplă. De ce nu intervine, dacă e bun?

Gândim aşa din cauză că asta e imaginea pe care ne-am format-o despre El. Dacă, însă, vrem să înţelegem cum iubeşte şi cum lucrează Dumnezeu, trebuie să privim spre Hristos. Care a venit nu îndreptând lumea prin forţă, nu pedepsindu-i pe răi şi răsplătindu-i pe buni, ci a venit dăruind, vindecând, mângâind, suferind enorm, jertfindu-Se.
Iar după ce a înviat nu a scutit pe nimeni de suferinţă şi nici nu a promis asta. Din contră, cei care L-au iubit mai mult au suferit poate cel mai mult. N-a venit să ne scutească de dureri, ci să le poarte împreună cu noi, omeneşte, pentru ca noi să le ducem împreună cu El, dumnezeieşte. Nu ne-a scăpat de moarte, ci a trecut prin ea, pentru ca şi noi, dacă suntem uniţi cu El, să putem să o învingem şi să ajungem la înviere. Aşa au răzbit prin cele mai mari suferinţe - lagăre, închisorile comuniste - cei care au nădăjduit în El, pe când cei care s-au bazat doar pe ei înşişi cred că şi-au epuizat mult mai repede resursele morale.
Existenţa suferinţei, a durerilor în lume nu e vina lui Dumnezeu, ci a omului, care, neascultând, a adus moartea în lume, şi durerea.
Iată de ce e mai bine să fii „oiţă” decât „căpriţă”.

Ai vreun copil grav bolnav?

Nu, eu nu sunt asa. De ce sa ii impovarez pe altii? E problema mea, o duc eu.

Ti'am raspuns intr'un MP.

Heeeiii...ce va apuca???
 

Respectati decizia fetei( Lilith) de a nu vorbi despre problema ei si nu va mai chinuiti sa o trageti de limba!

off topic
 

Probleme cu tastatura ? sau se foloseste mai nou ' in loc de - ? Lumineaza-ne!

:)) :))
Penibila incercare! Nu e nicio problema cu tastatura. Ti'as explica, dar mi'e ca e prea complicat pentru tine.

Ce sa-i faci? Is mai grea eu de cap. Multumesc oricum doamna teacher.

Eu stiu pe cineva care foloseste / in loc de - sau de '... ;)

Este alegerea ta asta..

Nu s-a plans nimeni pana acum ca s-ar simti "impovarat" de problemele altora, si nu pentru ca ar fi indiferenti la ele, deci motivul insingurarii trebuie sa fie altul.

Dar sa stii ca problemele se pot duce si cu altii, oamenii se mai si roaga unii pentru altii..

Deci eu trebuie sa deschid un topic in care sa scriu tot ce am patit, tot prin ce trec acum, vor sari toti sa se roage pt mine [NIMENI nu ma va judeca, bineinteles] si asta ma va ajuta foarte mult?

Eu te-as mangaia si te-as lasa sa plangi pe umarul meu pana cand ti-ar trece supararea pe El...
Pe umarul meu sa-ti lasi lacrimile si pe umarul LUI necazurile. Numai sa vrei...