Ura lui Dumnezeu este ura pacatului,iubirea pacatosului si dispretuirea firii sale pacatoase...

Ura lui Dumnezeu este dispretuirea raului...

Ura lui Dumnezeu este dezaprecierea raului..

Ura lui Dumnezeu este aprecierea binelui...

Ura lui Dumnezeu este ura si nu este..

Greu este a vorbi despre ura lui Dumnezeu si a o incerca a definii..

Cum ar putea uri DUMNEZEU cind a dat pe FIUL spre jertfa pentru salvarea tuturor.

Da
 

Viata ne invata ca avem 2 optiuni: prima sa nu credem in Dumnezeu si a doua sa credem, dar atunci il vom uri pe Dumnezeu . Eu unul nu stiu cum e cel mai bine . Vreau sa cred in D-zeu si sa accept tot ce ofera acestei lumi , dar pur si simplu nu pot. De ce unii au noroc in viata si primesc tot? La noi in societate exemplele sunt evidente. Cretinul de Becali care a furat cat a putut se da cel mai mare credincios, se crede zeu si culmea parca Dumnezeu il iubeste. Trebuie sa furam toti statul(sa facem afaceri cu statul cum a facut el) si apoi sa dam 1% din ce-am furat la biserici si apoi Dumnezeu ne iubeste????? Si apoi sa ne credem Dumnezeu pe pamant? De ce D-zeu nu-i ajuta pe cei care muncesc o viata(invata) sa realizeze ceva si merg pe calea dreata(nu-si bat joc nici de valorile morale , nici de semenii lor si nici de ei insisi). Unde e Dumnezeu??????????????? Cum pot eu sa mai cred in El? As vrea din tot sufletul dar nu pot.

Il uram pentru ca nu intelegem negru pe alb:
- mai usor intra o camila prin urechile acului decat un bogat in Imparatia Cerurilor (acum ce vrei? sa decapitam toti bogatii ca sa ne asiguram?)
- in lume necazuri veti avea

Ambele le-a spus Hristos, care El Insusi a fost un exemplu de saracie (spunea ca nu are nici unde sa isi plece capul).
Tinand cont ca asta a fost petrecerea lui Dumnezeu pe pamant, in asa saracie incat trebuia sa franga spice si sa-si astampere foamea cu boabe de grau.... nu stiu ce vrei de fapt. Sa crape Becali ca sa ne satisfaca noua foamea de dreptate si echitate sociala? Daca nu ar exista Becali am fi mai fericiti?
Asta e pur si simplu invidie si judecarea aproapelui, lucru pentru care ne atragem noi insine osanda.

Edit, ca acum vad ca suntem pe sectiunea de VT: sa citesti la proroci cat se supara Dumnezeu pe judecatorii nedrepti ai Israelului, care nedreptateau orfanii si vaduvele si saracii.

Dumnezeu nu uraste omul, ca si specie. ci uraste oamenii care ii intorc spatele si care prefera pacatul. Uite la 2 versete din Psalmul 5, cat de clar e psalmistul:

"Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.
Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul".

Dupa cum vezi Dumnezeu uraste pe cei care lucreaza fara de lege.

Ce astepti tu de la viata aceasta? Bogatiile lui Becali? Ele vin la pachet impreuna cu hotiile lui.
Viata aceasta este doar un extemporal, un test pe care trebuie sa-l trecem. Este presarata cu incercari menite nu sa ne imbogateasca, ci sa ne arate drumul catre cerul lui Dumnezeu prin formarea unui caracter compatibil cu acest cer. Fiecarui om Dumnezeu ii ofera tot ce ii trebuie pentru a-L cunoaste si a se impaca cu El. Numai ca unii refuza sistematic sa o faca si merg din rau in mai rau. Este libertatea lor sa fuga de Dumnezeu, ii priveste si vor da socoteala. Eu trebuie sa ma asigur ca imi pazesc fiinta mea de caile lor si merg drept catre neprihanirea lui Dumnezeu , unde ma asteapta o mare rasplatire.

Din pacate pt acel om, Sf Scriptura este f clara:
"Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el".

Dumnezeu nu uraste, ci ingaduie- dar oamenii urasc- din pacate, suntem atat de departe de CALE...intr-o zi vom vedea cat am crescut, cat ne-am straduit sa tindem spre Cel Inalt, cat l-am necajit pe cel ce L-a cautat- in mod nedrept si iremediabil- in definitiv ce suntem fiecare dintre noi- oameni si atat, nimic mai mult, daca mai avem calitatea de OAMENI...sau credem ca ni se cuvine totul...

dc Sf Scriptura afirma ca Dumnezeu uraste de ce zici ca nu uraste? nu te mai pune in locul lui Dumnezeu ca sa faci afirmatii in locul Lui. dc Sf Scriptura zice ca El si uraste atunci asa e.
Oamenilor le-ar place un Dumnezeu care sa nu urasca deloc, ca sa pacatuiasca pana nu mai pot fara sa fie nici o pb.
E trist ca in loc sa caute oamenii sa devina asemenea chipului Fiului Sau, ei isi fac Dumnezeu dupa chipul si dupa dorintele lor.

Asa percep eu Scriptura... asa o inteleg din Biserica. Crezi ce vrei, pana la urma te vei lamuri .... cand va veni vremea.

Sa intelegem ca Hristos S-a rastignit din ura pentru acestia? Eu stiam ca din dragoste. Sau sa intelegem ca mantuirea nu li se adreseaza si celor ce savarsesc faradelegi?

Dumnezeu uraste pe cel pacatos... dar asta nu inseamna ca nu il mai iubeste... Dumnezeu iubeste tot ce El a facut, toata creatia Sa dar uraste ceea ce nu e din el, ce e separat de El si impotriva Lui.. uraste natura raului... De aceia scris este "Dumnezeu vrea ca tot omul sa se mantuiasca si la cunostiinta adevarului sa vina"

n-ai inteles ideea. Oamenii sunt pacatosi, si pt a fi iertati cineva trebuia sa plateasca pt pacatele lor, adica Hristos. Prin Hristos Dumnezeu si-a aratat dragostea fata de oameni.
Dar cei care nu vor sa se pocaiasca si il resping pe Hristos preferand sa traiasca in pacat practic resping dragostea lui Dumnezeu. Pe acestia Dumnezeu ii uraste.
Inainte de intruparea lui Hristos , Dumnezeu a dat niste legi care trebuiau ascultate. ori oamenii faceau la fel, preferau pacatul decat sa asculte de Dumnezeu astfel atragandu-si mania lui Dumnezeu asupra lor.

Dumnezeu nu uraste pacatosul, ci pacatul .

Ura reprezinta un sentiment al starii cazute. Este capabil de ura numai cel ce nu poate ierta. De aceea, ura este straina de Dumnezeu, care este Treime de Persoane si prin urmare, Iubire desavarsita. Oricat de pacatosi am fi, Dumnezeu nu ne intoarce niciodata spatele, ci toate le lucreaza cu iubire (chiar daca uneori ni se par pedepse) spre mantuirea noastra.

Macar de L-am iubi pe Dumnezeu cu aceeasi masura cu care El ne "uraste" pe fiecare dintre noi...

Cum ar putea sa urasca Dumnezeu, in timp ce ne noua ne pretinde sa-i iubim pe vrasmasi? Se contrazice oare Dumnezeu?

Dumnezeu are multe atribute umane. De ce n-ar avea-o si pe cea a contrazicerii?

Contrazicerea inseamna disputa ear DUMNEZEU nu lupta cu nimeni EL iubeste fara a cere ceva.
Atributele sint date de oameni nu le are DUMNEZEU .

parintel Rafail Noica spune urmatoarele: Dumnezeu nu se manie. aceasta este erezie, fratilor. gandim in termenii nostri nu in ai lui Dumnezeu, care cunoscand pe om mai bine decat se cunaoste acesta, a incercat prin toate mijloacele utile omului (frica, manie, pedeapsa, bunastare, iubire, razgandire de la pedeapsa etc) sa-l aduca inapoi in raiul din care cazuse. dar cum nimeni nu a fost in stare de o ascultare desavarsita pentru a rascumpara neascultarea din rai, a trebuit ca insusi Fiul Sau sa vina se ispaseasca canonul nostru si sa dobandeasca iertarea, deoarece platra pacatului este moartea - (si moartea vesnica, nu ceea ce numim noi acum moarte, iar moartea vesnica este necunoasterea lui Dumnezeu). murind cu ceea ce putea muri (omenescul din El), cu moartea pe care noi o meritam, dar neputand muri (cu divinul din El) pentru ca moartea nu avea nimic in el (nici pacat=rupere de Dumnezeu), Hristos a omorat moartea cea vesnica pentru noi toti, aducandu-ne din nou la unire/comuniune cu Dumnezeu (prin Sine insusi, care una fiind cu Tatal, ne face si pe noi una cu El prin Trupul si Sangele Sau).

cum putem vorbi de ura lui Dumnezeu, pe de alta parte, cand si noi insine, doar putin daca ne apropiem de El, suntem in stare sa ne rugam pentru toti pacatosii. daca noi, rai fiind, nu vrem sa ajunga cineva in iad, oare Dumnezeu are mai putina dragoste, frate eclesiast? nu e oare mai simplu sa consideram ca putina noastra intelegere ne face sa vedem ura si manie acolo unde poate e ceva ce mintea noastra nu poate concepe. caci daca imparatia lui Dumnezeu e ceea ce "ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit", cu ce masura judecam noi judecata lui Dumnezeu. incape oceanul lui Dumnezeu in oala noastra?

Dumnezeu sa lumineze intunericul din ochiul si din inima noastra! :77::77:

stim ca Dumnezeu se razgandeste, caci de multe ori a promis moartea pacatosului si nu s-a tinut de cuvant (cum am zice noi), adica s-a razgandit si a iertat. daca asta inseamna contrazicere, sper sa se contrazica din ce in ce mai des.

Neintelegerea provine din antropomorfizarea lui Dumnezeu. Asa cum bine
a aratat parintele Rafael Noica, noi nu trebuie sa conferim atribute omenesti
lui Dumnezeu. Aparenta manie a lui Dumnezeu se traduce in incompatibilitatea
dintre a face voia lui Dumnezeu si a face voia proprie. Prima inseamna jertfa,
si Mantuitorul ne-a dat propria pilda de jertfa nu numai pentru plata pacatelor
noastre ci si pentru a ne arata ca viata adevarata inseamna jertfa. Caci undeva
ne spune clar ca acela care va voi sa-si scape viata o va pierde, iar cel ce-o
va pierde in numele Sau, o va castiga. Altruismul, jertfa de sine, lepadarea
de sine sunt PRINCIPIUL VIETII. Viata adevarata nu suporta egoism pentru ca
egoismul anuleaza jertfa. Cel ce umbla in egoism se indeparteaza singur de
principiul vietii, Hristos, Jertfa cea SUBLIMA.
Har, smerenie si jertfa de sine.

"Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.
Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul."

Dupa cum vezi Domnul uraste, si nu o zic eu, ci Sf Scriptura o afirma. Filozofia asta ca Dumnezeu nu uraste nu e conforma cu realitatea. Dumnezeu iubeste, dar omul care ii intoarce spatele lui Dumnezeu va avea parte de mania Lui.

da cu ce masura judecam noi cuvintele lui Dumnezeu? Ne folosim de putina noastra intelegere ca scuza pt a modifica Cuvantul lui Dumnezeu.
Dc Sf Scriptura afirma ca Dumnezeu si uraste de ce venim noi si spunem ca de fapt nu uraste? Miile de evrei care s-au razvratit si au murit in pustie intr-o singura zi au avut parte numai de dragostea lui Dumnezeu? sau cumva au respins dragostea Lui astfel ramanand sub ura lui Dumnezeu?

subscriu si eu la acest punct de vedere
 

As mai adauga un singur aspect.Dumnezeu nu se schimba precum firea umana.EL este ,,Că Eu sunt Domnul şi nu M-am schimbat şi voi n-aţi încetat să fiţi fiii lui Iacov"(Maleahi 3:6) si mai mult decat atat ne arata ca ,,Nu ştii tu, sau n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic, Care a făcut marginile pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi sleieşte puterea? Că înţelepciunea Lui este nemărginit de adâncă?"(Isaia 40:28).In raport de noi Dumnezeu are o viziune incomparabila cu a noastra,,Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui."(Pildele lui Solomon 5:21) dar mai ales El este drept ,,El este tăria; desăvârşite sunt lucrurile Lui, căci toate căile Lui sunt drepte. Credincios este Dumnezeu şi nu este întru El nedreptate; drept şi adevărat este El"(Deuteronomul 32:4).Daca EL este drept fara limite atunci intelegem de ce in Geneza 16:13 numele evreiesc folosit pentru Dumnezeu era El Roi>,,Cel vede totul".

In Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel ni-se spune clar ca sa intelegem chintesenta dreptatii lui Dumnezeu :,,Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului.Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de prooroci.Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire.Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu ; Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus.Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute,Întru îngăduinţa lui Dumnezeu - ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus."(Romani 3:20-26)

Dumnezeu uraste ?
 

Cum sa ne urasca Dumnezeu , cind el si-a sacrificat propriul fiu pentru a ne curati pacatele noastre ,si aceasta este o dovada de o foarte mare iubire si nicidecum de ura .

"litera...ucide...DUHUL...DA VIATA..."
 

...as fi vrut sa va spun, mai intai ca va iubesc pe toti...apoi mi-am zis:ce-ar fi sa nu spun...noi, nu prea stim ce este IUBIREA...DUMNEZEU...avem asa o vaga idee (lectura, viata...)cuvintele Sfintei Scripturi nu trebuie taiate-n nu stiu cate...DUHUL DA VIATA, CREDINTA noastra este asa cum este...nici macar cat un bob de mustar...ca...am face toti minuni. Cel mai important este sa stim ca DUMNEZEU ESTE IUBIRE...VESNICA...cuvintele...sunt rezultatul unor ani...unor oameni...sa nu ne impiedicam in ele...DUMNEZEU NU URASTE.
DUMNEZEU ne vrea binele...fiecare va avea parte de ceea ce a cautat mai mult aici ...de ceea ce a dorit mai mult...daca in ultima clipa se pocaieste...DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE...DRAGOSTEA CARE SE JERFTESTE...ce stim noi...ce intelegem noi...sa incercam sa ne coboram in iad...in fiecare dintre noi este un iad...si sa IL chemam sa ne ajute! DUMNEZEU ESTE IUBIRE...L-A DAT PE SINGURUL SAU FIU PENTRU NOI...daca ii intoarcem saptele EL NU O FACE...asteapta...ne asteapta pe fiecare in parte...EL ARE INDELUNGA-RABDARE...noi...sa incercam sa nu filosofam...IUBIREA SFANTA este cuu totul altceva decat credem noi...cei mai multi...astazi "a iubi" este altceva...decat atunci cand Avraam il lasa pe Lot sa-si aleaga pamantul...si totusi...atunci cand au fostt distruse cele doua cetati, Sodoma si Gomora, mai intai a venit pucioasa care i-a asfixiat si apoi focul...DUMNEZEU ESTE IUBIRE...suferintele vin peste noi datorita alegerilor noastre...DUMNEZEU ingaduie celui rau sa ne ispiteasca fiindca...asa, unii se trezesc si IL CAUTA DIN TOATA INIMA GASINDU-L...ma iertati!...incerc sa iubesc...credeti ca vom sti vreodata, aici, ce este IUBIREA?

...cuvintele:
Sfânta Evanghelie după Ioan

Capitolul 1
1.La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. 2.Acesta era întru început la Dumnezeu. 3.Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. 4.Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. 5.Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE.

Spune psalmistul parca...si in NT ...poate dintr-un izvor sa tasneasca si apa buna si amara...citez din memorie...daca EL ESTE IUBIRE...ce legatura este intre IUBIRE si ura, intuneric si LUMINA, VIATA si moarte...spunea cineva ca intunericul nu exista...intuneric inseamna absenta LUMINII.
ura...nu este nimic altceva decat absenta IUBIRII!!!

Atunci?

Va rog frumos sa incercati sa cititi PLANSURILE SF.EFREM SIRUL...suntem atat de departe de ceea ce inseamna URMAS AL LUI HRISTOS...CRESTIN ADEVARAT; EL ESTE DRAGOSTE...AGAPE.
Noi suntem nascuti in pacat...educatia noastra este asa cum este...a fost asa cum a fost...sa incercam,ca autodidacti, sa ne apropiem de IUBIRE...pe EL=IUBIREA Il GASIM daca IL CAUTAM DIN TOATA INIMA...cine IL CAUTA DIN TOATA INIMA?


DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE.

uff, ca tare ne batem in citate si nu vrem sa lasam de la noi. Scriptura zice intr-adevar ca Dumnezeu uraste, dar vezi la ce persoana o zice. mie mi se pare ca e persoana a II-a si a III-a, ceea ce arata ca altcineva ii atribuie lui Dumnezeu aceste cuvinte. David ii uraste pe cei care-L urasc pe Dumnezeu, atat de mare e iubirea lui pentru El.

tu zici ca omul care ii intoarce spatele lui Dumnezeu va avea parte de mania Lui. dar Hristos zice ca pentru o oaie ratacita, va lasa 99 de oi drepte si daca o va gasi se va bucura de ea mai mult decat de cele 99 care n-au n-au ratacit.

in privinta miilor de evrei care au murit in desert, da cred ca au avut parte de o moarte usoara si ca Dumnezeu stie mai bine de ce a ales acea moarte pentru ei. parintele Cleopa comentand scena potopului, spune ca pana si atunci Dumnezeu si-a aratat marea Sa milostivire. pentru ca moartea prin inec nu e foarte rapida, oamenii au avut timp sa vada cum urca apa, sa fuga pe locuri mai inalte, sa se roage in acest timp, sa sa se pocaiasca, macar in ultimul ceas.

de ma insel, Dumnezeu sa ma ierte, caci nu dreptatea mea conteaza aici, care nu-i decat "o carpa lepadata", ci adevarul.

David a fost insuflat de Dumnezeu in ceea ce a scris. Nu putea sa bage de la el versete. Ceea ce e scris in Sf Scriptura e insuflat de Dumnezeu. David nu zice ca el ura ci zice ca Dumnezeu uraste, si eu il cred.

important e sa fie oaie si nu lup in blana de oaie, ca sunt si din astia.

eu nu cred ca au avut parte de moarte usoara, pe unii i-a inghit pamantul, dc iti amintesti Dumnezeu a pus ca fiecare din familie sa omoare pe cei din familia lui care s-au razvratit. moarte, indiferent cum e, este moarte. Oamenii aia au murit in rebeliunea lor si s-au dus in iad.
Legat de potop Dumnezeu a facut judecata, a ras raul de pe pamant. Nu ai nici o garantie ca cei care au murit s-au pocait. Dc citesti Facerea ai sa vezi ca arca a stat o saptamana, inainte sa plece, cu usile deschise. stii de ce? tocmai ca sa dea sansa celorlalti sa se pocaiasca si sa urce pe arca, numai ca ei in loc sa se pocaiasca radeau intr-una de noe. au avut sansa salvarii dar au respins-o si au murit.

pai a dat pe Fiul Lui sa moara pt noi, dar dc omul ii intoarce spatele atunci mania lui Dumnezeu ramane peste el lucru care e afirmat chiar de Hristos :

"Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el."

Ungerea de sus este in dreapta credinta
 

Toate denominatiunile aparute dupa 1054 nu au radacina apostolica...s-au format ele insele...BISERICA DREPTEI CREDINTE are bazele puse de Mantuitorul nostru Iisus HRistos...aici inca mai este smerenie, blandete, post, sfinti; BUNUL DUMNEZEU sa ii ajute pe cei care nu au inteles inca acest lucru sa priceapa.

radacina este invatatura apostolica. ca tu nu accepti lucrul acesta e problema ta, lasa-l pe Dumnezeu sa judece, asa cum o face si in Apocalipsa. Nu te pune tu judecatorul bisericilor.
Si NP postesc, se roaga etc.

Plansurile sf. Efrem sirul
 

Plânsul de luni seara


[COLOR=#990000][/COLOR]Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase; si sa nu te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput. Nici sufletul meu, care de iad se apropie, nu-l judeca nevrednic de mangaierea Ta. Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea pierduta, caci m-am facut pustiu de a ma indrepta catre toata osardia si tot gandul cel bun. Caci, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, am intunecat sufletul meu si de betia patimilor este innegrita inima mea.
Marturisesc Tie Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea, rautatea si dobitocia mea. Voi spune, iarasi, din inima, toata bunatatea si veselia Ta pe care Tu, Doamne, din nemarginita iubire le-ai revarsat peste mine. Din pricina mea Te-am intaratat, Doamne; m-am aratat fara osardie catre facerea de bine, m-am gandit des la rau si lesne am savarsit tot pacatul. Iar Tu, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea din pricina nemarginitei intinderi a indurarii Tale, Fiule al lui Dumnezeu. Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage pe mine, iarasi, darul Tau catre viata, iar eu, mai vartos, catre moarte cu staruinta ma duc.
O, cat de cumplita e obisnuinta patimilor ! Cum leaga mintea cu legaturi de nedezlegat! Si eu, pacatosul, ma leg cu ele de buna mea voie. Si inca ma si bucur cand ma vad legat. Cufundat sunt in adanc: si-n fiecare zi ma bucur de lanturile vrajmasului si ma indulcesc intr-insele. Ne leaga cu legaturi pe care nu vrem sa le vedem, si de-a pururi ne intinde curse, in care ma prind. Pentru ca el insusi cunoaste cugetul si pornirea. Si fiindca este mai tare, intr-o clipita ma leaga.
Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, pentru ca ma ferec eu singur, ca si cu niste obezi, cu voile mele. Caci putand sa zdrobesc legaturile intr-o clipita de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu vreau s-o fac. Ma las biruit de trandavie si de obisnuinta patimilor. Cu voia ma supun lor. Acest lucru, de rusine plin,este mai greu de plans. Pentru ca merg cu voile mele la vrajmasul meu si el imi leaga sufletul si ma omoara in patimi, bucurandu-se. Si putand sa sfarm legaturile, iata ca nu poftesc! Este oare alta rusine mai cumplita decat aceasta a mea? O, nu !
Nimic nu este mai de rusine decat ca cineva sa faca voile vrajmasului sufletului sau! Si asa, aflandu-ma eu, ticalosul, si cunoscand legaturile mele, le ascund din falsa evlavie.
Iar cugetul meu ma mustra si ma omoara in adancul sufletului: "pentru ce nu te trezesti ticalosule?".
Oare nu stii ca langa usa este infricosata zi a judecatii?
Scoala-te ca un puternic! Rupe-ti legaturile! In tine este puterea dezlegarii ca si puterea legarii. Asa ma mustra pururea, in adancul sufletului, sfanta stiinta. Si eu nu vreau sa ma izbavesc din legaturile curselor. Ma tanguiesc si suspin in fiecare zi, si iarasi in chip zilnic ma descopar legat. Vrednic de jale si ticalos sunt eu, nesporit in lucrul cel bun al vietii mele, fiindca nu ma tem de cursele mortii.
Trupul imi este imbracat cu chip de cucernicie, de ochii privitorilor mei, dar sufletul imi este ferecat, ca in niste obezi, de ganduri necuvioase. Pe dinafara ma fac cucernic cu multa sarguinta dar inauntru sunt uraciune in fata lui Dumnezeu. Imi indulcesc graiul cu oamenii, cautand sa par bun, in timp ce sunt amar si rau cu voirea.
Si ce oare voi face in ziua cunostintei? Atunci cand judecatorul Dumnezeu va da pe fata totul inaintea judecatii? O! Ce mare frica ticaloseste inima mea, fiindca ma strang eu insumi in lantul nemarginitelor faraldelegi!
Eu insumi stiu ca acolo ma voi munci daca nu voi imblanzi aici, cu lacrimi, pe Judecatorul. Pentru aceasta, ma rog sa nu Iti incui indurarile, Stapane, intru urgie; ca Tu Insuti astepti intoarcerea mea, pentru ca nu voiesti sa vezi pe cineva arzand, ci voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica. Indraznesc deci, la indurarile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta, rugandu-ma. Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor sufletul meu!
Straluceste-mi in minte raza de lumina, mai inainte de a ne duce la judecata ce va sa-mi fie infricosata. Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul. Cum ma duc eu acolo, cu totul gol de fapte bune! Frica si cutremur ma cuprinde, Doamne, cand ma vad pe mine fara de osardie spre bunatate. Si cu ganduri potrivnice ma svarcolesc intr-una, plecandu-mi dracilor, care, cu dezmerdarile patimilor, spre pierzare pururea ma amagesc. Ma aseman prea bine negustorului trandav si lenes, care, in fiecare zi, isi pagubeste capitalul cu castigul. La fel si eu ticalosul, ma pagubesc zilnic de bunatatile mele cele ceresti intru multe invaluiri, care mi trag spre rau, caci simt in mine cum, in fiecare ceas, eu ma fur singur. Si vrand, ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma inspaimant eu insumi de voirea mea, care, in multe chipuri, se arunca intru necazuri in pricina ca pacatuiesc. Si ma inspaimant iarasi de pocainta mea, care nu are temelie tare pe stanca cea izbavitoare care ma poate mantui. O, cum nu ma lasa in pace vrajmasul sufletului!
Cum pune in fiecare zi temelia zidirii pe care, cu mainile mele, iarasi o risipesc!

Plansul unui suflet smerit...
 

N-am pus inceput bun pocaintei sufletului. Sunt un rob al trandaviei. Cu insasi voia mea si cu multa osardie slujesc vrajmasului. O, cine va da capului meu apa cea fara de nume care sa-l spele? Si cine ochilor mei izvoare de lacrimi cu care sa plang totdeauna catre induratul Dumnezeu? Sa cer dar de la el sa trimita har mie, pacatosului, Si sa ma scape de marea cea innebunita, care, cu valurile pacatului, inviforeaza necontenit inima mea.
Caci voile mele au biruit ca niste rani care nicidecum nu primesc doctorii de vindecare.
Femeia cea pacatoasa, inteleapta s-a aratat fiindca s-a temut si s-a sarguit si-a urat lucrurile pacatului, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si de chinuirea cea nesuferita a muncii iadului.
lar eu, pentru patimile pacatului,in fiecare zi rugandu-ma, nu ma indepartez de dansele, ci raman de-a pururea nebun,intru obiceiul cel rau. Spre nadejdea de pocainta imi este asteptarea, furandu-ma cu desarta-i fagaduinta si zicand: ma pocaiesc, in vreme ce eu niciodata nu ma pocaiesc cu adevarat. Ma pocaiesc numai cu graiul in timp ce cu lucrurile, mult stau in urma de adevarata pocainta. Deci imi uit firea, facand cunostinta cu raul si, intaratand pe Domnul, neintrerupt pacatuiesc. Izvor de pocainta nu am aflat caci cu intarire am facut pacatul, si nu fara de voie am pacatuit. Si Iuda, vanzatorul, loc de pocainta nu a aflat, caci cu Domnul fiind, a pacatuit si stia ceea ce facea, fiindca avea cunostinta Domnului. Deci pentru pacatele noastre,intru cunostinta facute, ce voi astepta eu, ticalosul?
Si daca cel ce numai gandeste raul intocmai e cu cel ce-a lucrat, apoi eu ce raspuns voi da pentru nenumaratele multimi, ale faradelegilor mele? Ham, gandind rasul tatalui sau, lepadat a fost. Cei ce s-au unit, in car de foc s-au inghitit nimic zicand sau facand. Si cei din vremea lui Ilie, asemenea au patimit. Si Saul cu gandurile slujirii de idoli numai invoindu-se, s-a lepadat de Dumnezeu. Si Aristotel, numai sfatuind pentru pacat, a murit. Si fiii lui Aron, gresind, s-au sfarsit. Si Anania si Safira, cu nebagare de seama petrecand, vreme de pocainta n-au aflat.
Dar eu cel ce fac intru cunostinta fapta mea, privesc la invoirea mea si zic ca astept cu credinta hotararea dreptatii ce mi se cuvine.
Pentru ce ma las amagit de chipul smereniei mele cand eu sunt eu totul strain de faptele cele bune si cele potrivnice fac inaintea lui Dumnezeu? Fariseii au suferit mustrare atunci cand Mantuitorul Hristos le arata pe fata minciuna portului si-a chipului lor !
Iar eu adesea ma plictisesc de mustrarile cugetului si caut sa mi-l adorm spre a scapa de ele. Atunci amar este adevarul celor ce cauta sa-l ascunda. Ci eu vin acum, Doamne, sa-mi descopar chipul si se vor arata viermii, si voi dezveli fata si ochii, si vor vedea cei de fata fatarnicia mormantului si minciuna faptei mele se va descoperi si vor privi toti fata mea de fariseu. Caci chiar aici, in lume, ea se face vazuta, nu numai dincolo in vesnicie, unde o va arde focul.
Tinde-i mana de ajutor celui ce se tavaleste Doamne! Caci voind a ma scula nu pot, pentru ca sarcina pacatelor mele s-a ingreunat peste masura si obiceiul cel rau ma opreste, legandu-ma. Vad si ca intr-o negura umblu, si intru mult intuneric misc mana mea, si ca un slabanog sunt. Mi se pare ca sunt sarguitor si iata ca ma plictisesc curand.
Ma rog sa ma izbavesc, si cu toate ca postesc, vad ca sunt impiedicat de duh vrajmas. Vreau sa ma blagoslovesc mult, dar cu inima nu-L iubesc pe Dumnezeu.
Cum voi indrazni sa cer iertare pentru pacatele, mele, cand petrecerea de mai inainte eu nu o uit; sau cum ma voi dezbraca de omul cel vechi, care se strica, cand poftele amagirii celei vechi nu ma leapada ?
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa indurarile Tale sterge faradelegile mele.
Gura mea netrebnica striga catre Tine, Stapane, si inima mea necurata si sufletul meu intru pacate intinat. Auzi-ma pentru bunatatea Ta, si rugaciunea mea nu o lepada. Caci nu lepezi rugaciunea mea, ci a celor ce nu se pocaiesc intru adevar. Dar pocainta mea, Doamne, nu este curata! Un ceas ma pocaiesc si doua Te intarat. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei. Lumineaza, cu darul Tau, intunericul din mine.
Pleaca-Te, bunule Dumnezeu, catre plansul inimii mele, dar nu pentru dreptatile mele, caci nu au nici o bunatate, ci pentru multa si negraita Ta bunatate si pentru indurarile Tale!
Ridica din nou, Doamne madularele mele pe care le-a frant pacatul! Si lumineaza inima mea pe care a intunecat-o pofta cea rea!
Izbaveste-ma, Doamne, de tot lucrul cel rau cu care se straduieste sa ma surpe pe mine potrivnicul. Nu-Ti intoarce fata de la mine.
Sa nu-mi zici mie: " Adevar zic tie, nu te cunosc pe tine ".
Mantuieste, Doamne, din moarte, sufletul necajit! Tu, cel ce ai stapanire peste viata si peste moarte! Caci Tu ai zis, Stapane: " Cere si ti se va da! "
Curata-ma, Doamne, de tot pacatul, mai inainte de sfarsit. Si daruieste-mi, iubitorule de oameni, in toata viata aceasta care mi-a mai ramas, sa izvorasc lacrimi din inima spre curatirea intinaciunii mele celei sufletesti, ca sa pot sterge de aici din datoriile mele cele multe, macar putine greseli, si sa ma mantui acolo prin acoperamantul mainii Tale celei atotputernice, atunci cand va tremura tot sufletul de Slava Ta cea Infricosata.
Asa, Stapane, Fiule al lui Dumnezeu, auzi-Ma si primeste rugaciunea pacatosului robul Tau !
In dar mantuieste-Ma pe mine cu Darul Tau !
Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeule esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor .
[COLOR=#800080][COLOR=#336699]- Amin. - [/COLOR][/COLOR]

Sa invatam sa ne smerim!
 

Daca ne smerim...ne si pocaim cu adevarat...dar...nu vom putea spune:"sunt pocait/a!"...toti Sfintii Parinti se vedeau pacatosi...cu cat se sfinteau...cu cat traiau mai curat cu atat se vedeau mai pacatosi...avem de invatat toata viata...si dupa aceea...sa ne ajute BUNUL DUMNEZEU sa ne cunoastem nimicnicia! DOAMNE AJUTA!

Cu cit ne apropiem de DUMNEZEU cu atit mai mult ne dam seama cit de pacatosi sintem.

Oameni buni va spun ca nu uraste pe nimeni absolut pe nimeni,doar ca ne mai cearta cateodata,dar nu se supara asa de tare,dar ne iubeste nespus de mult,totul e din iubire,ura e la altcineva,dar la Domnul nu este asa ceva,nu exista.Ii iubitor de oameni.

spune-le si celor care au murit in potop.

Nu stim Domnul stie daca au scapat sau nu,dar in rest,o da uitate in Biblie la David,cum Dumnezeu atunci cand Domnul sa gandit aduca o nenorocire din cauza unei fapte grav a lui David Domnul sa aratat indurerat,asa ca la oprit pe credinciosul sau inger sa nu aduca nenorocire,ia iertat.''Si si-a intins ingerul Domnului mana asupra Ierusalimului,ca sa-l pustiasca,dar I s-a facut mila Domnului si a zis ingerului care ucidea poporul:"Destul!Opreste-ti acum mana!"..." si "Si S-a milostivit Domnul asupra tarii si a incetat moartea in Israel".(2 Regi vers.16 si 25)

Pai iti spun eu, ca nu au scapat. Doar cei care au urcat in arca au scapat. restul nu prea mai aveau pe unde sa scape. uita-te in romania ca ploua un pic si deja inundatii, lume care moare etc. Dar dupa un potop cum a fost cel biblic?
In cazul lui David Dumnezeu s-a oprit, dar murisera deja 70 mii de oameni.

De ce il critici asa de mult pe Domnul care nu tia facut nici un rau,da nu au fost ascultatori de aia,dar totusi recunoaste ca e iubire si nu ura. :) De ex in NT se spune ca Domnul Iisus Hristos la iertat pe Sf.AP Petru si zici ca si acolo e ura sau ce?uite iutate si tu invietile Sfintilor Apostoli ca si acolo a fost milostivirea Domnului.Citeste la fiecare Apostol si o sa vezi.